1,218 matches
-
și oșteni, care freamătă...Sunt călugărițele de la mănăstirea Socolei: „Ilisafta stareța, Avramia, și Marina, și Anisia, și Magdalina, și Aftanasia preoteasa, și Varvara și Cobuleanca.” Ele au venit la Petru Șchiopu voievod cu mare jeluire și mare mărturie - oșteni și curteni - spunând așa „că privilegiul de danie ce l-au avut de la Alexandru (Lăpușneanu n.n) voievod pe două sate, anume Ezărenii, cu iaz și loc de moară, și satul Găurenii,...cu loc de moară la Gălata și cu iazuri și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ctitorit șapte biserici. Stațiunea, din voia sa, este semnul viu al răului, îi trebuie o pildă, dar tot mai mulți sunt aceia care nu mai cred în virtute și iau, pentru o zi sau o lună, drumul Stațiunii. Chiar și curtenii, tot mai curioși. „Într-o dimineață și Regele va porni într-acolo!” spun gurile rele. Magistratul îl așteaptă de mulți ani: Statul nu poate să mai reziste fără sumele vărsate vistieriei de către Stațiune. E falit. Numai construcția bisericilor - câteva zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sclavă care-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit. — Stăpânul te așteaptă după rugăciunea din zori. Sala de primire e deja ticsită, reclamanți, milogi, curteni, apropiați, vizitatori de toate rangurile și, printre ei, Studentul-cu-Cicatrice, venit, fără Îndoială, după vești. De Îndată ce Omar deschide ușa, glasul cadiului Îndreaptă asupra lui priviri și murmure: — Bun-venit imamului Omar Khayyam, bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni În cunoașterea tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ecoul unei furii foarte recente, nu este sigur că are să poată, și de această dată, să Îmblânzească fiara. Hanul a rămas tăcut, nemișcat, Încremenit parcă Într-o deliberare insondabilă; apropiații săi Îi așteaptă primul cuvânt ca pe un verdict, unii curteni preferă să iasă Înainte de furtună. Omar a profitat de confuzia generală ca s-o caute din ochi pe Djahane; aceasta stă rezemată de o coloană, cu fața Îngropată În mâini. Oare pentru el tremură așa? În cele din urmă, hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l străbată pe un pod mișcător de bărci legate una de alta. La Samarkand, sala tronului este adesea plină, dar tăcută, asemenea casei unui răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins, se gândesc la propria salvare. Să fugă, să trădeze deja, să mai aștepte, să se roage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Asasinii. I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul acestuia pe calea Bagdadului. Ține să se afle acolo pentru execuție. Este ultima masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de făcut decât o sută de pași. Împrejur, inevitabila zarvă a taberelor regale. Soldați, slujitori, negustori ambulanți. Câteodată, râsul Înăbușit al unei curtezane. Cât de lung pare drumul, iar el se târăște singur. De obicei, Îl Înconjoară o cunună de curteni, dar cine vrea să mai fie văzut Împreună cu un proscris? Până și solicitanții au fugit, ce-ar mai putea căpăta de la un bătrân căzut În dizgrație? Cineva se apropie, totuși, un om de treabă Înveșmântat Într-o haină peticită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dintr-odată, dureri de pântece, sfâșietoare. Malik Șah urlă de durere, tovarășii săi tremură. Mânios, Își azvârle cupa, scuipă ce mai are În gură. S-a frânt În două, măruntaile i se golesc, delirează, Își pierde cunoștința. Împrejur, zeci de curteni, de soldați și de slujitori tremură, privindu-se cu neîncredere. Nu se va ști niciodată ce mână a strecurat otrava În licoare. Sau În oțet. Sau În carnea de vânat? Dar fiecare face socoteala: s-au scurs treizeci și cinci de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Început, Îi arătă toată considerația, mergând până la a-l prezenta, cu mare pompă, femeilor din haremul său. Dar reformele Întârziau să apară. O Constituție? Conducătorii religioși l-au convins pe Șah că aceasta ar fi contrară Legii lui Dumnezeu. Alegeri? Curtenii l-au avertizat că, dacă ar accepta să-și pună În discuție autoritatea, ar sfârși ca Ludovic al XVI-lea. Concesiunile străine? Departe de a le anula pe cele existente, monarhul, aflat tot timpul În lipsă de bani, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
citate frecvent În presa britanică sau În jurnalele rusești de opoziție, Ryech, liberal, și Sovremenny Mir, apropiat social-democraților. Un ziar satiric din Teheran a obținut, de la primul număr, un succes fulgerător, Înțepăturile desenatorilor săi luându-i drept ținte preferate pe curtenii veroși, pe agenții țarului și, mai presus de orice, pe falșii cucernici. Șirin jubila: „Vinerea trecută, scria ea mai departe, câțiva tineri mullahi au Încercat să creeze o Îmbulzeală În bazar, prezentând Constituția drept o născocire eretică și vrând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
controlul asupra câtorva cartiere din centru. Luptele continuară, cu Înverșunare, până pe 16 iulie. În acea zi, la ora opt și jumătate dimineața, șahul veni să se refugieze la legația rusă, Însoțit, În mod solemn, de cinci sute de soldați și curteni. Acțiunea sa echivala cu o abdicare. Comandantul cazacilor n-avea altă cale decât să depună armele. Jură să respecte, de atunci Înainte, Constituția și să se pună În slujba Învingătorilor. Cu condiția ca brigada să nu-i fie desființată. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
slab industrializat și rămăsese ca în timpurile străvechi, un stat cu o economie eminamente agricolă. Ca un bun gospodar a pornit prin țară, să vadă cu ochii proprii care este mersul treburilor. Pe atunci nu era chiar așa dependent de curteni, care mai târziu se întreceau în a ascunde realitatea în spatele cifrelor umflate și a realizărilor din burtă, așa că toată lumea se simțea îndreptățită să aibă speranțe în mai bine. A venit în acea primăvară și la Iași. Era într-o după
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
leagă pe individ de întreg. Și omul supus intereselor despre care s-a convins că sunt mai mari decât ale lui devine robul unui stăpân nemilos. Pe acesta îl plasează în jilțul de onoare. În cele din urmă, ca un curtean care se gudură pe lângă sceptrul regal ce-i atinge umărul, omul obișnuit se mândrește cu sensibilitatea conștiinței sale. Apoi nu găsește cuvinte destul de aspre pentru cel ce nu recunoaște domnia acesteia. Căci, devenit acum un membru al societății, el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
începu campania cucerind micile fortărețe de frontieră una, câte una, până când nu mai rămase decât Takamatsu. Îngrijorat de această întorsătură negativă a evenimentelor, Muneharu le trimitea mesaje repetate seniorilor săi superiori, membrii clanului Mori, cerându-le întăriri. Unul după altul, curtenii plecau cu apeluri tot mai disperate, dar condițiile nu-i permiteau clanului Mori să contraatace. Și ar fi fost necesare câteva săptămâni până să poată aduna o armată de patruzeci de mii de oameni, cu care să pornească spre Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceva ce merita de o sută sau de o mie de ori valoarea ustensilelor rare, a vinurilor fine, a delicateselor sau a altor daruri pe care le adusese. — Să așteptăm un moment aici. Se pare că pe poartă intră un curtean. — Trebuie să fie guvernatorul. Aceia par a fi aghiotanții lui. Guvernatorul, Murai Nagato, împreună cu însoțitorii săi, se opriseră la poarta principală și păreau să aștepte discret ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și a succeselor sale militare. De asemenea, urma să anunțe construirea unui nou castel important, la Osaka. Banchetul dură trei zile. Un șir nesfârșit de oaspeți își croia drum spre castel, iar străzile înguste ale orașului erau blocate cu trăsurile curtenilor, cu slujitorii și caii acestora. Kazumasa realiză în cele din urmă, că pe umerii lui Hideyoshi fusese așezată mantia lui Nobunaga. Până în ziua aceea, crezuse, cu tărie, că seniorul său, Ieyasu, avea să-i succeadă lui Nobunaga, dar timpul petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și se întâlni cu Hideyoshi, chiar în aceeași zi. — Când Ise se va supune, poți ocupa Castelul Nagashima, îi spuse Hideyoshi. Mediocrul prinț porni din Kyoto către Ise, în al nouălea cer. Era ora din zi când se aprindeau lămpile. Curtenii veniți în vizită plecaseră și nu mai rămăsese nici un oaspete. Hideyoshi făcu o baie, apoi, în timp ce se întâlnea cu Hidekatsu și Maeda Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săi mijlocul de a pătrunde în el. Atât era de abruptă și alunecoasă stânca încât, chiar nici Brunello nu a reușit să se cațere pe ea. Piticul nu a deznăjduit însă, ci, cu învoiala lui Agramant, i-a pus pe curteni și cavaleri să organizeze un turnament întrecere în luptă -în acea vale. Aceasta, cu scopul de a-l scoate pe Rogero din izolarea sa și stratagema a reușit. Rogero a venit să se lupte, iar Agramant i-a dăruit un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
castelului, iar în mijloc creștea o Lacrămioară (marguerite) peste care ea avea supravegherea. Deodată se ivi un măgar [... ], zice textul francez) care, cu toată opunerea ei, au știut să smulgă lăcrămioara. Visul acesta o-ntristă foarte mult, deși nimeni dintre curteni nu-i dădea mare însemnătate. Cu toate acestea visul s-a-mplinit cu Marguerite și Ane. Regele s-a căsătorit cu aceasta din urmă. CUGETĂRI. GLUME CUGETĂRI (p. 600) [1] Cine-i șchiop acasă e șchiop și-n târg. Cine-i prost
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
piciorul pe prima treaptă. Se gândi că și fratele său, Nero, mersese pe acolo. Începură să urce; la fiecare curbă, la fiecare palier, în dreapta și în stânga se deschideau galerii și porticuri acoperite, se zăreau săli cu un du-te-vino silențios de curteni. Încăperile urmau forma stâncii abrupte și comunicau unele cu altele prin porticuri și balcoane. Peste tot, Augustinienii vegheau nemișcați, cu privirea opacă. Tribunul înainta hotărât. — Aici vor fi camerele tale. Gajus se gândi că, măcar un timp, nu știa cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oară, Gajus îl văzu de aproape pe cel pe care mama sa îi interzisese să-l întâlnească, pe cel căruia, departe, i se spunea Exilatul din Rhodos, otrăvitorul imperial. Stătea în picioare, în soarele de după-amiază, având în juru-i trei-patru curteni. Era mai înalt decât ceilalți, ceea ce-i dădea un aer singuratic. Se spunea că ar fi avut șaptezeci și trei de ani. Avea pieptul foarte lat și, cu siguranță, așa cum se povestea, fusese foarte puternic în tinerețe. Ținea buzele strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în schimb astrologiei chaldeene, într-o încâlcită traducere grecească. Întorcându-se în bibliotecă, văzu cu ușurare că nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius Sejanus, Gajus petrecea ore în șir citind sub porticul acela. Curtenii observară desele lui tăceri, înclinația spre singurătate, dragostea față de cărțile vechi și complicate. Constatară cu o admirație amuzată că se apucase să citească tratatele de muzică scrise de Aristossenos din Tarentum și operele acelui astronom din Samos care, cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-și imagineze viitorul în termeni de zile și ore. Se gândi că, poate, acea noapte pe insulă era ultima. Mai multe saluturi sinistre de rămas-bun, care anihilau impulsurile trupului său tânăr. Se ridică, se întoarse în camera lui, trecând printre curteni. Toți își întrerupeau discuțiile când el se apropia. Se închise în cameră, se îngropă în întuneric. A doua zi reveni la lumină și i se păru că nimic din ceea ce vedea nu era cum fusese cu o zi în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sală de audiențe, fără să privească în jur, urmat de oamenii lui. Îl recunoscu pe Cocceius Nerva, celebrul jurist care, se spunea, nu-și pusese niciodată semnătura pe o lege sau pe o sentință nedreaptă. Se gândi că, în ciuda prezenței curtenilor, dacă i-ar fi căzut în spate lui Tiberius, strângând pumnalul așa cum îl învățase tribunul Silius, ar fi avut timp să-l ucidă. „Ar fi laș dacă l-aș lăsa să trăiască.“ Trăi toate acestea atât de intens, încât mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Își aminti cuvintele lui Drusus: „Peste secole, nimeni nu va ști ce s-a întâmplat cu adevărat“. Se duse până în fundul porticului, se întoarse. Pe chipul lui se întipărise un zâmbet gol, fără sens și fără motiv. Trecu prin mijlocul curtenilor și observă că aceștia îl priveau uimiți. Se îndreptă spre camera lui. Chemă un sclav, porunci să i se aducă cina. „Non damnatione matris, non exitio fratrum rupta voce“, avea să scrie Tacitus. Nici o lamentație pentru condamnarea mamei, pentru uciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]