1,599 matches
-
-ți strigă că nu ești bun de nimic, deși într-un cimitir sânt mai numeroși oameni decât pe stradă. Cu morții nu riști niciodată nimic. Ei sânt foarte politicoși și discreți; singurul pericol e să te plictisești de atâta discreție. Cutreierând printre scaieți, uitîndu-mă la Stâncile care străluceau în lumină, eram hotărât să-mi dau toată silința la cimitirul cel nou, să acopăr prin râvnă lipsa mea de talent. Mă obișnuisem și cu ideea că profesia de cioplitor de cruci nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de amenințările tatălui vitreg, continuase cu o fugă de-acasă și părea să intre în banal; cutreierând străzile, fata a nimerit pe mâinile unui dulgher care i-a dat un pat și mâncare pentru treaba pe care o făcea, iar mai târziu a adus-o chiar în patul său; pe la cincisprezece ani a cunoscut un băiat care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mamă. Ignatius aruncă ziarul deasupra cuptorului. Aspirațiile mele sunt mult mai înalte și nu aș putea supraviețui acestui tip de muncă. Mă gândesc că ceva ca distribuirea ziarelor ar fi destul de plăcut. — Ignatius, un om mare ca tine nu poate cutreiera orașu’ cu bicicleta împărțind ziare. — Mă gândeam că ai putea să mă duci tu cu mașina și eu să arunc ziarele prin fereastra din spate. — Ascultă, băiete, spuse doamna Reilly supărată. Mâni ai să te duci să mai încerci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
el e tatăl și eu sunt fiul. Dacă eu spuneam: „Cute“, el spunea: „Cute? Nu, niciodată!“ Dacă eu spuneam: „Hai să încercăm noile materiale cu fibre sintetice“, el spunea: „Sintetice? Numai peste cadavrul meu“. — A început prin a vinde pantaloni cutreierând ținutul într-o căruță. Și uite ce a ajuns să construiască. După cum ai început tu, ai fi putut face din Levy Pants ceva de proporții naționale. — Națiunea are noroc, crede-mă. Mi-am petrecut copilăria purtând pantaloni dintr-aceia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
existenței umane, culegând gunoaiele ce putrezeau sub suprafața ei lustruită. Asya bănuia că un adunător de gunoaie din Istanbul ducea probabil o viață mai puțin stresantă decât ea și prietenii ei de la Café Kundera. Dacă se făcea gunoier, avea să cutreiere prin oraș fluierând cântecele lui Johnny Cash În timp ce o briză ușoară avea să-i mângăie părul și soarele avea să-i Încălzescă oasele. Dacă cineva Îndrăznea să tulbure o armonie atât de fericită, avea să-l sperie de moarte amenințându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
abandonați În azile ieftine sau luxoase. Un tărâm pe care, dintr-un motiv necunoscut, Îl iubea, dar unde nu-și găsea locul niciodată. Și-ar fi dorit să hoinărească pe acest tărâm vast ca un cal sălbatic, În schimb Îl cutreiera cu sentimentul vulnerabilității și zădărniciei sale. Nu avea o engleză atât de bună Încât să-și poată comunica gândurile așa cum trebuia, nu putea juca pe scenă cum trebuia sau lua parte la orice se Întâmpla. Nu putea nici măcar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-ți strigă că nu ești bun de nimic, deși într-un cimitir sunt mai numeroși oameni decât pe stradă. Cu morții nu riști niciodată nimic. Ei sunt foarte politicoși și discreți; singurul pericol e să te plictisești de atâta discreție. Cutreierând printre scaieți, uitându-mă la stâncile care străluceau în lumină, eram hotărât să-mi dau toată silința la cimitirul cel nou, să acopăr prin râvnă lipsa mea de talent. Mă obișnuisem și cu ideea că profesia de cioplitor de cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de amenințările tatălui vitreg, continuase cu o fugă de-acasă și părea să intre în banal; cutreierând străzile, fata a nimerit pe mâinile unui dulgher care i-a dat un pat și mâncare pentru treaba pe care o făcea, iar mai târziu a adus-o chiar în patul său; pe la cincisprezece ani a cunoscut un băiat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acesta pe care Diavolul să nu-l aibă, ba chiar În mai multe exemplare? Poate că chiar asta e chestia și de aia rîde Diavolul. Poate că i-ar fi mai ușor lui Wakefield să-și definească „sufletul“ decît să cutreiere lumea În căutare de zorzoanele unice pentru a-i face pe plac Prințului blestematului de Întuneric. Jackie se dovedește a fi un observator cu valențe poetice. — Cred că toate clădirile au suflete multiple, Împrumutate, care se schimbă În funcție de timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
convenea că le luam de aici și le dădeam pe aiurea, scoteam ceva. Îmi luam pâine acasă, cartofi, pentru trei persoane, tot ce-mi trebuia. Am fost să mă angajez, nu mă primea nicăieri. Am fost și spre Petroșani, am cutreierat toate minele. M-am dus chiar și cu țuică de asta de Zalău, de aia tare, zece litri, dar mi-au spus că se fac restructurări, să revin după ianuarie, n-am mai mers. M-am întors acasă și... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu-o întrebare, iată: Este vorba de-o dumbravă, Dar de una... Moromeți au fost mai mulți Și mai toți umblau desculți, Însă eu vă-ncerc un pic: Cum îl cheamă pe cel mic? Când desculț, când în conduri, El cutreiera păduri, Luminând precum un astru Lacul codrilor albastru. O, dar nu v-am întrebat: Care babă intră-n sat? Am mai stat noi într-o vară La taifas, în mod precis: Topîrceanu a mai scris „Rapsodii de...” Acum gândul mă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
cuvinte, Cade-o lacrimă fierbinte. Câte una mai fudulă Poartă-ntr-una o căciulă. Parcă-ar fi o cobiliță Care stă pe verticală; După ea, o vorbuliță Nu-i deloc o vorbă goală. De citați vorbele mele, Vă rog, puneți... Fiind băiet, cutreiera păduri Și se culca ades lângă izvor; Visa cum zâne dănțuiau în zbor Și gâze mici, care purtau conduri. Ce vă-ntreb nu e o glumă: Care... creangă-i... boț de humă? A mâncat și caș și urdă, Pe la stânile
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
bou, Fie vechi sau fie nou, Ori bătrân sau tinerel, Trage plugul după el De cu zori și până-n seară, Fie toamnă, fie vară. Strânge grâul una-două, Stă pe loc numai când plouă; Ba chiar îl și treieră, Lanul cât cutreieră, Și-ți oferă drept plocon Grâu în lăzi de camion. Mic, dar mare năzdrăvan: E făcut din sticlă fină, Se agață de tavan Și împrăștie lumină. E privirea lui discretă, Sunt și roșii, dar și verzi, Însă numai tu îi
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Mioc; acesta sesizează - cam prolix și bombastic... - la autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe arborescențe culturale epigonice, deși conștiința sa cutreierase realități spirituale plenare” (op. cit., p. 72). „Matca telurică” este - firește - tradiția autohtonă pe care Vinea încearcă să o racordeze la ritmurile moderne ale „planetei unificate”. Criticul face în acest sens o paralelă relevantă cu opiniile „moderate” ale unor Arghezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru mine ceea ce se opune spaimelor? Ajunge să văd cerul, chiparoșii, iarba însorită, și simt în mine o pasiune amară. Tot ce nu voi atinge acum, voi fi pierdut pentru totdeauna. Singurele paradisuri reale sunt cele pe care le-am cutreierat, unde am iubit și am fost recunoscători, iată la ce mă gândesc în fiecare dimineață când lumina curge pe coaja chiparoșilor. ― Crezi că ajunge să întinzi mâna spre fericire, Galilei? Și că ea va fi acolo unde mâna ta se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aceasta. ― Care va apune în curând. ― Lumea ar fi plâns, probabil, un Galilei prefăcut în cenușă . În schimb, unul viu o irită. De ce dacă a fost atât de aproape de rug nu s-a urcat pe el? De ce se bucură și cutreieră colinele când i s-a oferit șansa să fie martir? De ce a crezut că e mai important pentru el să nu fie victimă când pentru asta făcuse totul și doar în ultima clipă s-a răzgândit și a preferat să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
degrabă uman, gata să se înduioșeze de necazurile, aspirațiile, slăbiciunile ființei pe care o posedă. Zogru, căci despre el este vorba, este un soi de highlander sau mai degrabă de downlander, de duh nemuritor venit din adâncurile pământului și care cutreieră un întreg arbore genealogic, intrând vampiristic, pe la 1460, în sângele unor personaje ale epocii, migrând, cu scurte pauze, până în zilele noastre. Această situare narativă constituie un prilej pentru prozatoare de a-și etala, fără ostentație, o erudiție medievalistică și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
păreau neatinse, de toate culorile și de toate croielile. Dar ceea ce-l uimise cel mai mult pe Zogru era abundența de femei parfumate, cu părul strâns în panglici de mătase sau de catifea colorată și cu hainele acoperite de mărgele. Cutreierase câtva timp, poate un ceas bun, pe lângă prăvăliile ce vindeau pânzeturi, mărgele, păpuși, coșuri de toate mărimile, mâncare caldă, care împrăștia peste tot un miros necruțător de friptură usturoiată. Și probabil că ar mai fi căscat gura cel puțin încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-i apere, ca martor al rostogolirii lor prin lume. De aceea, prin 1938 a început să stea în preajma lui Gică, ajuns căpitan și pregătit să intre în luptă pentru țara lui. Era vesel și îndrăgostit de toate femeile frumoase care cutreierau grădinile din Râmnicu-Vâlcea, unde-și avea atunci garnizoana. Zogru era fericit că Gică avusese grijă de sângele lui și făcuse doi băieți. Avea o casă frumoasă și-o nevastă cochetă, dar și un chef maxim să trăiască fiecare clipă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a maționalului. Toate cuvintele erau scrise cu litere mici și în toate era vorba despre scenă, spectacol și actori. Mai stătuse un timp, dar când văzuse că dădea căutare și pe „Andrei Ionescu“, Zogru plecase. O bună parte din seară cutreierase pe străzi, apoi îl văzuse pe Gingirică stând la masa din fața casei și rămăsese cu el până în zori - zorii zilei de 1 iunie, când a început pedeapsa lui Zogru. A intrat în camera Giuliei pe la 9. Era o zi strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
La piept cu drag eu le strângeam. Acum, când vine primăvara, Pe toate iar o să v-adun Să ne jucăm iarăși frumos În curte, la umbra de alun. Porni luceafărul Drag copil din vremuri duse Ce prin crâng de mic cutreierai Și dormind ades’ lângă izvoare Ai cuprins în versuri al naturii glas. Cu lumina minții tale, Suflet blând, rătăcitor, Ai deschis prin nouri poarta Spre tărâmul viselor. Ai visat prea mult și sincer Spre o dragoste curată. Dar cu moartea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
colorat, Vesel, dar și mai stresant, Revine și tot revine, Aducând numai de bine. Toamna ne-aduce de toate, Făcând recolte bogate Și dăruind lumii toate Fructe și legume minunate. La sfârșit însă ea pleacă, Lăsând tot ce a adus. Cutreieră lumea toată, Gata de-un nou început. Venirea primăverii Iarba verde ca safirul, Vântul sufl-a bucurie, A-nflorit și trandafirul, Răspândind numai mândrie. Ghioceii cei vestiți Se dezmiardă în pădure, Dăruind parfum frumos, Fericire și iubire. Toporași cuceritori Prin poieni
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi-am luat prietenii la plimbare prin sat. Hoinărirăm noi, când la un colț de stradă, m-am gândit să mergem în parc. Zis și făcut. Acolo, ascultând muzică, ne-am hotărât în scurt timp, să ne reluăm călătoria, să cutreierăm satul în lung și-n lat prin întunericul câmpiilor, la lumina stelelor și a lunii. Așa, ajunsesem pe o stradă luminată, deoarece la fiecare câțiva metri se afla un stâlp cu bec care lumina. Eram lângă biserică, iar alături se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vă cunosc, vă doresc un „Crăciun fericit!” Drăghia Roxana, clasa a VII-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Trenul din gară Secunda particulă a timpului, aparent inofensivă. Alerg în afara timpului și evadez din minute și cutreier secundele de mâine ținând de mână vara. Stând la fereastră, privesc hainele zilei și evadez îmbrăcând doar gândurile și emoțiile, cuvinte nerostite îmi parfumează trupul, iar zâmbetul îmi îndrumă pașii spre liniște. Alerg spre o altă lume, spre alte culori
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dat seama că totul a fost un vis. Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Gânguț Elena-Daniela, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești - Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Eu și Scufița Roșie Fiind copilă curioasă, cutreieram prin păduri să cunosc natura cea încântătoare, al păsărelelor glas și drăguțele animale. Mergând așa de fericită sărind de pe-un picior pe altul, deodată o zăresc cu ochii mei micuți pe Scufița Roșie cum hoinărea și ea cu coșulețul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]