1,251 matches
-
și până la imagini cu Treadwell mângâind excrementele calde ale unei ursoaice dragi, ridicând la rang de minune orice s-ar fi aflat în interiorul trupului ce a dat născare unui ursuleț, de la mângâierea lăbuței unui pui de urs mort la declarația cutremurătoare de iubire făcută lângă trupul rece, acoperit de muște, al unei vulpi. Fără sfârșit Ceea ce nu vrea să arate Herzog este sfârșitul. Când s-a produs atacul final, camera lui Treadwell rămăsese aprinsă; deși capacul acoperea lentila, microfonul capta sonorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
granița de nord cu „vecina” Ucraina, unde se agață harta-n cui. Pe drum, am purtat un lung dialog, eu fiind elevul, în urma căruia profesorul Valeriu Stancu m-a convins să scriu proză, mai ales după ce am citit pe nerăsuflate cutremurătorul său roman intitulat Respirația umbrei îAmintiri fără copilărie), ce tratează ororile comunismului, acuze la care subscriu întru totul. O carte ce-o țin la loc de cinste în modesta-mi bibliotecă, aureolată de minunatul autograf: „Eugeniei și lui Sorin, aceste
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am putut să nu imortalizez această uzurpațiune monstruoasă, o pată neagră a istoriei noastre, în sonetul Surâsul Bucovinei: Mă tulbură un chip fermecător, Cu zâmbet cald și fin, ca de Giocondă, Cu gâtul sugrumat de-o anacondă Prin rapt istoric cutremurător. Aș vrea să scriu cu o peniță rondă Mesajul clar, un gând înălțător, Spre-al tău viteaz, dar și ciuntit popor Să-l văd curat, cu fața-i rubicondă! La Putna-n turlă clopotele bat, De se aud chiar și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pentru cooperația de consum, strigă pe străzi și tentează gospodinele cu un troc în care oferă oale smălțuite, roșii cu buline albe, contra pene de gâscă. Asta-i tot ce-mi răsare înaintea ochilor la toate afirmațiile acelea cu adevărat cutremurătoare, care seamănă cu altele, de pe vremea când, la un an după revoluție, a venit pe la sediul societății "Timișoara" ditamai securistul și ne-a mărturisit, ca la confesional, că "a defectat"; deoarece îl mustra conștiința civică, ne-a povestit că așa
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mai este de-al lor, ci de-al nostru, adică "rămâne în structuri" și ne spune exact ce fac ei ca să știm și noi, să avem, prin urmare, un spion al societății civile în rândurile societății necivile ale atât de cutremurătoarei securități, să-i știm, să-i judecăm, să pricepem ce și cum. Mărturisesc că nu am reușit să-l aprob pentru că tocmai îmi bâzâia în cap versul " Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod". Azi, dacă stau și mă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a bântuit pe mine versul cu pricina, nu era el cu totul străin de acea binevoitoare propunere care, nu peste multă vreme, "s-a defectat" în așa manieră că același a declarat public lumii că suntem coloana a cincea a cutremurătorului serviciu de spionaj maghiar și al și mai spăimosului Mossad, totul garnisit, dintr-o umbră și mai și, de CIA: superdușmanii plăpândei noastre democrații și, mai ales și înainte de toate, ai unității statale împotriva căreia mult unelteam noi pe la café-barul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Nu mă pot abține să nu mi-l imaginez pe Tolstoi, bătrânul Tolstoi de data aceasta, la Iasnaia Poliana, amintindu-și legenda lui Hagi-Murad, tătarul-erou pe care-l judecase în tinerețe. Vei vedea că romanul se înscrie într-o simetrie cutremurătoare... Ce face Tolstoi? Înregistrează, aparent, ultimele zile din viața unui erou. Un adevărat erou de data aceasta, așa cum n-o prea mai făcuse niciodată: Hagi-Murad pare a fi desprins din romanele romantice Ădeși, ca structură caracterologică, mi-a amintit mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
București decât pentru extern. Acolo vor toți să ajungă. Chiar dacă Andreea Marin are informații din toată țara, aceasta se datorează complicilor și nu echipei care ar trebui să scormonească singură prin țară și ar descoperi mult mai multe și mai cutremurătoare strigăte de ajutor. Frumos, este una din emisiunile umanitare, dar nu Îndeajuns. Contactul cu realitatea ar fi mult mai benefic emisiunii acesteia. Dar nu pe Andreea și emisiunea ei vreau să le critic, ci TVR 1 În general. Zilnic, diminețile
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
unei ascuțimi mari a preciziunei și a timbrului. Până și voci slabe și nemetalice vor putea să capete prin arte aceste efecte. Mai puțin se va putea înlocui lipsa tăriei intensive a tonului. Afecte oarecari, erupțiunile unor simțiri puternice, esundările cutremurătoare a unor naturi eroice, cari irumpând din acele naturi ne răpesc și pe noi cu ele, acestea nu vor putea fi reprezentate cu deplin adevăr poetic de voci în cari nu ar rezida această intensitate și tărie eroică. Deși intensitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât un singur punct de pornire: nevoia chinuitoare, căci de fapt nerealizabilă până la capăt, de a mă exprima. 2 iunie Omenirea mă înfricoșează. Faptul că un om îl poate omorî pe altul sau că îl poate tortura rămâne pentru mine cutremurător și de neînțeles. Faptul că un om îl poate lovi pe altul, fizic, că îi poate izbi obrazul cu palma, este în sine un scandal. Cele trei palme pe care le-am dat în viața mea au răsunat de fiecare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai mic efect tocmai acolo unde sânt cel mai bine spuse: în scris. Adevărul este că în scris nu se poate țipa. Orice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte. Cele mai sublime, mai dramatice, mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a paginii. În scris, până și urletul rămâne confidențial. El circulă între muțenia celui care l-a pus în pagină și a celui care, de partea cealaltă, îl percepe în solitudinea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se împăca cu Phelim, când bucuria de a se reuni se adăuga la experiența compatibilității. Era fată mare acum și știa că nu trebuie să se aștepte la minuni. Oricum, nici prima partidă de sex cu Phelim nu fusese tocmai cutremurătoare. 38tc "38" Duminică dimineața, Clodagh s-a trezit înghesuită pe o suprafață de zece centimetri, la marginea patului. Craig o împinsese acolo, deși putea foarte bine să fi fost Molly sau chiar amândoi. Nu își putea aminti când ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
musafiri, sau să nu se împiedice și să cadă cumva; te poți aștepta la așa ceva din partea lui. Ganea o ascultă cu atenție, dar, spre marea mirare a surorii, părea că această veste, uimitoare pentru el, nu-i produsese cine știe ce impresie cutremurătoare. — Asta-i, era clar, spuse el după câteva clipe de gândire. Deci s-a sfârșit! adăugă el cu un surâs ciudat, privindu-și șiret sora în ochi și continuând să se plimbe înainte și înapoi prin cameră, dar cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gândurile ei. „Ioana” și „Andreea” sunt numele de cod a doua eleve care sau apropiat și și-au turnat colega, Alină Tăcu. Au mai fost și alții, menționați În notele informative, care au prins-o În rapoarte pe Alină. Este cutremurător cum au putut securiștii instrui niște copii să nu scape nimic din frământările colegei lor. Au ajuns să raporteze până și schimbările de atitudine survenite În comportamentul Alinei după ce fratele mai mare și-a pierdut viața, la 17 ani, În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
termen; recuzarea tuturor judecătorilor de la Curtea de Apel și strămutarea dosarului”, adaugă alt ziar. ,,Monitorul de Iași” investiga și el, la 12 februarie 2005, cazul de la Iași, rezultând un text cu o notă optimistă: „Monitorul de Iași” vă prezintă povestea cutremurătoare a unui om care a luptat cu Securitatea vreme de peste zece ani Alexandru Tăcu este unul dintre românii care se mai tem Încă și acum că sunt urmăriți de foștii membrii ai Securității. De ce? Pentru că timp de șapte ani a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să intre Într-un făgaș de normalitate, pentru a nu mai fi absurdă, anacronica, aservita, anormală. De ce fac această afirmație? Pentru că la Începutul lunii septembrie, sub semnătură colegei mele de breaslă Adina Câșlaru, În „Ziarul de Iași” a apărut un cutremurător articol despre dreptatea tardivă pe care justiția postdecembrista i-o dă fostului deținut politic al regimului comunist Alexandru Tăcu, disident pe care „justiția” dictaturii roșii Îl condamnase la ani grei de temnița și-l trimisese la Jilava, Gherla, Văcărești, Canal
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În spate. Kay se alăturase cozii din fața cinematografului: ridicase bricheta la țigară, iar flacăra, răsărind În lumina amurgului, Îi lumina degetele și fața. Taci, Vivien, și-o aminti Viv spunînd. Amintirea era la fel de clară, după tot acest timp - clară și cutremurătoare - mîna ei care o strîngea, gura care Îi spunea, Vivien, taci. — Slavă Domnului! spuse Reggie, cînd Începuseră să se urnească din nou În direcția opusă. Parcă spuneai să nu atragem atenția asupra noastră. De ce naiba au fost necesare toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
soră, sora pe care mi-am dorit-o toată viața. Nu e ciudat, nu? Crezi că e ciudat? — Nu, clatin eu din cap și Încep să plîng. Nu doar că lacrimile mi se rostogolesc pe obraji. Plîng cu suspine grele, cutremurătoare. Îmi pun fruntea pe brațe și Încep să hohotesc. În sfîrșit, mă descarc. Emma Îl duce pe Tom În camera de zi, unde izbutește să-i inducă o stare de amorțeală punîndu-i DVD-ul cu Baby Einstein, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lăsă într-o cameră cu un băiat. A doua zi, dezgustat, Gus își ceru transferul înapoi, la cavalerie. Transferul i-a fost refuzat. Iar programul extenuant de tenis combinat cu călăria în zori de zi, nu-i alinară nicicum sentimentele cutremurătoare de vinovăție. Cu cât încerca mai mult să le îngroape, gândurile obscene amestecate cu amintiri despre porci și zilele de școală, reapăreau la suprafață. Singurul lucru care-l mai ținea pe picioare era băutura, dar într-o noapte bău atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asta a fost asasinată în scara blocului în care locuia. Așa e, dar curajul său a fost mult mai complex de atât. E de ajuns să parcurgeți această carte tulburătoare și veți fi inundați, pe de o parte, de detalii cutremurătoare despre cum a „renăscut“ Rusia noului „țar“ și, pe de altă parte, de o evidență cutremurătoare. Este vorba despre șocantul fapt că jurnalista nu repetă monomaniacal că Putin este răul întruchipat - nu cum o face Chomsky despre Bush. Nu, autoarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
fost mult mai complex de atât. E de ajuns să parcurgeți această carte tulburătoare și veți fi inundați, pe de o parte, de detalii cutremurătoare despre cum a „renăscut“ Rusia noului „țar“ și, pe de altă parte, de o evidență cutremurătoare. Este vorba despre șocantul fapt că jurnalista nu repetă monomaniacal că Putin este răul întruchipat - nu cum o face Chomsky despre Bush. Nu, autoarea strânge mărturii, dovezi, lucrează cu dosare, încheagă povești incredibile spuse de oameni cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
nu am reușit să-l descoperim pe autorul acțiunii criminale de la Sfântu-Gheorghe, am plecat de acolo cu satisfacția că am împiedicat comiterea oricărei erori judiciare, posibile în acele circumstanțe cu totul și cu totul dramatice. Capitolul XII MARTIE 1977 - ANCHETE...CUTREMURĂTOARE Mai târziu, în cuprinsul cărții, mă voi întreba, cu sau fără nuanță retorică, dacă Securitatea l-a trădat pe Ceaușescu. Aici, îmi pun o altă întrebare: a avut Nicolae Ceaușescu deplină încredere în fosta Securitate? Dacă avem în vedere perioada
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
scurt, de o săptămână..., a fost cam forțat..., să stau departe de Institut..., departe de presă și de anumiți... oameni de știință... Sunt un om cinstit. Am făcut cercetări..., am comunicat rezultatele adevărate..., dar au fost printre ele și unele... cutremurătoare..., despre pământul acesta viu... E viu pământul, domnule doctor!... Încă se mai așază după mii și mii de ani, după milioane... Mergeți în peștera Piatra Altarului din Bihor... Este închisă, dar poate că veți reuși... Este cea mai frumoasă din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să ofere și soluțiile practice la degringolada morală actuală. Desigur, fiecare dintre noi își poate face propria listă cu pricini de enervare. Asta nu e suficient, deși poate fi o defulare sanitară. Tabloul ce ni se înfățișează este exact și cutremurător. O „fiziologie“ a tranziției, a tipurilor ei reprezentative, o geografie morală a spațiului public, spațiu în care trebuie să ai nervii tari - altfel spus să fii nesimțit - ca să nu te astenizezi. De aici, visul atâtora dintre noi a unei țări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și mărturii în acest sens. Se știe că la Athos fiecare icoană din cele douăzeci de mănăstiri și cele doisprezece schituri care există, își are povestea ei. Mărturisirile călugărilor de la Athos în legătură cu icoanele și mininile pe care le înfăptuiesc, sunt cutremurătoare. Recomand încă o dată găsirea și citirea cărții „Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului" a monahului Pimen Vlad. După ce veți lectura această carte, veți privi cu alți ochi și ortodoxia și icoanele și faptele și minunile lui Dumnezeu și ale Maicii
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]