1,517 matches
-
siguranță o cameră... Loïc aruncă o privire surprinsă În direcția soră-sii, apoi, cu un aer morocănos, Îi Întinse o cheie polițistului. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Fersen se Îndreptă spre lift, lăsînd În urma lui, ca un melc, o dîră umedă și noroioasă. CÎnd ușile cabinei se Închiseră, Marie se aplecă spre Loïc. - Prefer să nu-l slăbesc din ochi. Și să mai arunc cîte o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sentiment cu care nu mai voia niciodată să se Încurce. Se Încruntă văzînd-o că Încearcă să se ridice. - Nu te mișca, mă duc să chem ajutoare. Dar Marie se ridică totuși. Îi contemplă hainele pîrjolite, sîngele care lăsase o dîră pe obrazul Înnegrit de fum și scoase un șervețel de hîrtie pe care i-l aplică cu fermitate pe arcadă. - Știu bine că voi, cei de aici, aveți capul tare, dar aș prefera să te vadă un medic. - În caz că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu mai sînt la fel de sigur că el l-a ucis. Fir-ar să fie! Descumpănită, Îi urmări privirea ochilor ieșiți din orbite și Încremeni la rîndul ei. Pe geamul exterior, două mîini ca niște lopeți alunecau mînjind sticla mată cu dîre sîngerii. Un chip care se strîmba se lipi de geam. Pierric. Mașina 4x4 a jandarmeriei era parcată În fața fabricii de faianță. Abia cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era deci al lui, și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se năpustiră afară din mașină. Din fericire pentru Gwen, soțul ei fusese mai iute. Coborînd În goană din casă, urmat de Ronan și de Juliette, Își smulse soția din ghearele lui PM. Cu respirația tăiată, cu pielea gîtului dungată de dîre roșii, fiica naturală a lui Arthus și a Yvonnei refuză să facă reclamație. - Lui Pierre-Marie i s-a urcat pur și simplu sîngele la cap, explică ea, generoasă. Emoția că va fi curînd bunic, desigur. Făcîndu-se că nu bagă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a destăinuit unde erau lingourile, iar acum e deja departe. Camera, lipsită de mobile, nu avea nici un secret. Marie stinse plafoniera. În mișcarea pe care o făcu spre a se Întoarce, privirea ei prinse extrem de fugar ceva ce aducea a dîră de lumină pe sub oglinda mare care ocupa o Întreagă parte a peretelui din fața ușii. Fusese ceva atît de rapid Încît se Întrebă dacă văzuse bine. - E ciudată chestia asta, murmură În sinea ei. De sus, de la mezanin, Lucas n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mic... Nu pot să ajut doamna... eu prea mic... Marie, bulversată, se Întoarse spre psihanalist ca să-l roage să Întrerupă ședința, dar un țipăt al lui Pierric o făcu să revină cu toată atenția la el. - Nu! El nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de copil. Înainta spre el, inexorabilă. Copilul terorizat se tîrÎ lîngă tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se poate! Arthus și PM au dispărut, la fel și iahtul lor! * * * Armelle, care-și pierduse orice rămășiță de demnitate, rătăcea prin curtea castelului. Alergă spre Marie și Lucas gesticulînd, cu boneta strîmbă pe cap, cu obrazul ascuțit brăzdat de dîre roșii. Îi luă la rost, aruncînd toată responsabilitatea acelei duble dispariții pe seama celor doi polițiști care ar fi trebuit să-i protejeze soțul. - PM a refuzat orice supraveghere, Îi aminti Fersen. Inclusiv pe a dumitale, se pare... - Nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plutea Încet În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc fermoarul cortului; cerul era albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își consultă programul săptămânii: era Înscris la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prin somn sau în momentul în care încerca să se ridice; zvâcnet, sânge, încremenire; MACABEUS scoate un urlet, e secerat și el de rafală, cade, se zvârcolește, încă o rafală, se târăște spre SOLDATUL BINE ECHIPAT lăsând în urmă o dâră de sânge, privește în fata sa, încremenește cu o mână întinsă spre SOLDATUL BINE ECHIPAT; pauză; liniște; SOLDATUL BINE ECHIPAT face un pas înapoi, vede lumânarea de pe masă, o aprinde; apoi face înconjurul încăperii; îi rostogolește pe rând, pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
le vom lipi de față... EI are încă un ochi de apă, trebuie să-l credem... Ne vom lipi de câte un fir de iarbă și vom asculta cum se strecoară apa din adânc și ne vom lăsa ușor pe dârele săpate de picătura de apă și vom intră și noi până în adâncul acela alb, ne vom culca acolo, în fiecare seară, ne vom visa picături de apă... ȘEFUL GĂRII: Ioana, Ioana... Toate astea sunt povești, sunt... (E abătut, înfricoșat, neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e-n metrou, își căznește într-una mintea cu întrebarea asta care, în timp, l-a scobit pe dinăuntru ca pe un fluieraș de soc. Ce simt acum? își zice. Și cine vede amestecul ăsta de lumină și întuneric cu dâre prin el și aude fâșâit și simte ceva rece după gât și în curând o să-și miște piciorul drept, oare de ce, o să și-l miște ascultând de o lumină verde, toată supunerea asta de neînțeles a sângelui doar pentru că circulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Eu și soldații ne-am repezit turbați la ofițer și i-am strigat să tragă o salvă. Ofițerul a îndrugat ceva și a dispărut în turelă. Ne-am dat cu toții în lături. Salva care a tăiat aerul a lăsat o dâră roșie în urma ei. Pe măsură ce se îndepărta părea că viteza îi scade, pregătindu-se să lovească ținta. Cu toți așteptam impactul. Din întâmplare, primul obstacol pe care proiectilul format din obuz, pisică și copil l-a întâlnit în cale a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din greu. Foile caietului atârnau în jurul cotorului, și trebuia să-l țină pe antebrațul olog ca să poată transcrie tot ce notase acolo. A împreunat degetele mâinii stângi și a prins între ele creta. Semnele scrijelite aproape că se confundau cu dârele alburii rămase de la ștergerea tablei. - Nu se prea vede, am spus eu cu jumătate de gură. Ea nu mă băga în seamă. Continua să scrie, să pufăie și să se chinuie și mă gândesc că în nesimțirea mea aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a se machia și în al doilea rând datorită ideilor sale despre sex. Trebuie spus că această fată, Erika, avea niște ochi verzi foarte mari, pe care îi garnisea cu straturi abundente de fard liliachiu. Își evidenția obrajii printr-o dâră lungă de roșu aplicată cu o pensulă groasă și moale. Nu purta deloc cercei obișnuiți, ci numai câteva clipsuri din bucățele lustruite de lemn, care sunau ca tamtamul îndepărtat al unui trib. De regulă, purta părul strâns într-o coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
viitorul apropiat. Am achitat nota și am ieșit în stradă. Mașinile treceau în viteză pe lângă noi, mai ales autobuze și camioane care se năpusteau cu viteze periculoase ca să nu prindă semaforul pe roșu la Angel, iar aerul era poluat de dârele lungi și negre de fum care se prelingeau prin țevile de eșapament, așa cum se întâmpla cu fabricile în timpul Revoluției industriale. În mod ciudat, îmi cam plăcea rezultatul. Aveam o teorie cum că, dacă tot trăiești la oraș, măcar să alegi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
verde, iar sinuoasa și strălucitoarea panglică a râului San Pedro rămase în urmă, în vreme ce botul turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea printre îmbinările aripii și, mai departe, monotonia obsedantă a selvei, în care verdele era stăpânul absolut, în care nu mai exista nimic altceva decât verdele și nici nu va mai exista atât timp cât locul acela se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al bisericii San Boldo pe dreapta. Coti pe-o calle Îngustă și se opri În fața unei clădiri joase. Numele „Ruffolo“ era gravat Într-o grafie delicată pe plăcuța de metal din dreapta soneriei; și de pe una, și de pe cealaltă curgea În dâre rugina și decolora tencuiala care se desprindea Încet de pe zidul din față al clădirii. Apăsă butonul soneriei, așteptă o clipă, Îl apăsă din nou, așteptă și-l apăsă o a treia oară. La două minute Încheiate după ultima acționare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să mai vorbim! Și cum dinspre magazie bătea un vânticel de iunie, balaurului îi veni pe la nas aromă de ciocolată. Mmm, zise el, la palat au făcut tort de ciocolată. Vreau și eu o bucățică. Și porni spre castel, urmând dâra aromată. Amețit de mirosul îmbietor, Balaurul ajunse în fața magaziei. Găsi ușa încuiată. Căută disperat o intrare și descoperi un ferestruică deschisă. Era însă o ferestruică foarte strâmtă. Încercă să se strecoare, însă nu izbuti decât să-și vâre capul. Iată
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
săltatul pe genunchi al copiilor angelici în lumina soarelui care pătrunde printre florile de măr? —Of, pentru numele lui Dumnezeu! Vremea de-afară nu se pretează la așa ceva, a zis Amanda ridicând un braț nerăbdător în direcția geamului acoperit cu dâre de zăpadă aproape topită. Nu fac decât să-mi verific e-mail-ul, OK? I-am trimis ideea mea cu tabăra de spermă lui Graydon, dar, aha, uite inbox-ul meu, îmmm, nu, să-l ia dracu’, încă nu mi-a dat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și-a parcat mașina în fața casei numite Piele. Deși, în ultima vreme, își aducea aminte destul de rar, și-a verificat aspectul în oglindă. Și-a fost mulțumit c-a făcut asta. Avea nevoie de niște retușuri. Pe umăr avea o dâră prelungă de muci, iar la modelul cravatei se adăugaseră câțiva stropi întăriți din terciul de ovăz al lui Theo. Cearcănele de sub ochi erau mari și purpurii și serveau drept mărturie elocventă a unei nopți petrecute în infernul paternității. Hugo și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
senin, plin de stele, întindere nemărginită de azur... la fiecare pas, Dumnezeu ridică un praf de aur, și, fiecare părticică este un univers... ”- Ce miracol... ce miracol.!” se extazie el transfigurat. Mai multe steluțe, ca un snop, se revărsă lăsând dâre roșii pe cer. Una mare și luminoasă, trase o vrâstă lungă pe tot cerul apoi, se stinse. ”- A murit un om!” murmură Vasilica, cu glas tremurat. - Hm... moartea! Taina morții, Fată dragă, stă în centrul tuturor religiilor de pe pământ... Ea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vânt de decuseară, dinspre miazănoapte, sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric. ”- A murit un om!” i-a șoptit mintea, rar, ca o făptură sleită. - Așa îmi spunea bunica Ileana, pe prispă seara la Zahorna, când eram copil! Gândi el uitându
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ușă deschisă dădea într-o cămăruță răcoroasă și întunecată, cu grindă joasă. Din prag îl întâmpină un miros de busuioc și mentă... dar, mai cu seamă, răcorea și întunecimea de criptă a iatacului. Doar o dungă de soare... ca o dâră galbenă, care abia se strecura pe sub streașină și prin ochiul de geam, în umbra cenușie a iatacului, strălucea sinistru pe perete ca o pată orbitoare. Când începu să i se deprindă ochii cu întunericul, desluși mai bine conturul lucrurilor din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]