1,117 matches
-
aristocratică. L-aș numi mai curând un dandy și aș avea pentru asta câteva motive puternice: căci cuvântul dandy implică o chintesență de caracter și o inteligență subtilă a Întregului mecanism moral al acestei lumi: dar, pe de altă parte, dandy-ul aspiră la insensibilitate și, prin aceasta, dl Guys, care este dominat de o pasiune nestinsă, aceea de a vedea și simți, se desparte violent de dandysm”. Pentru cel ce citește printre rânduri, e limpede că dandysmul reprezintă un ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
comunități, a doua nefiind, de altfel, decât chintesența primeia. Astfel, acest solitar care se teme de singurătate a soluționat problema raporturilor sociale imaginându-și relații magice de participare Între izolați, dintre care cei mai mulți sunt morți; el a creat parazitul paraziților; dandy-ul parazit al poetului, care este el Însuși parazit al unei clase de opresori; dincolo de artist, care Încearcă să creeze, el a proiectat un ideal social de sterilitate absolută, În care cultul eului se identifică cu suprimarea de sine. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
despre el că Îi Întreține la câte un petit-diner pe Macready 1, John Forster 2, Maginn 3, Talfourd 4, Sir Wentworth Dilke 5, pe poetul John Clare 6 și pe alții. Asemenea lui Disraëli7, a hotărât să uimească orașul ca dandy și frumoasele sale inele, acul său de cravată cu o camee antică și mănușile lui din piele de ied, de culoarea palidă a lămâii, erau bine cunoscute și erau cu adevărat privite, de către Hazlitt 1, ca fiind semnele unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am Înlătura realizările sale din domeniul otrăvii, ceea ce ne-a lăsat moștenire, de fapt, cu greu i-ar putea justifica reputația. Dar adevărul este că numai filistinul se străduie să cântărească o personalitate după proba vulgară a producțiilor. Acest tânăr dandy a Încercat să fie cineva mai curând decât să facă ceva. A recunoscut că Viața În sine este o artă și că are modalități stilistice proprii În aceeași măsură ca și artele ce fac efortul de-a o exprima. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o propună. La celălalt capăt, Dorian Gray stabilește un dialog - strict contemporan, de data aceasta - cu Marius Epicureanul al lui Walter Pater, dar, mai ales, cu des Esseintes al lui Huysmans. (Des invocată de critici, paralela cu Lucien de Rubempré, dandy-ul echivoc al lui Balzac, nu se susține nici măcar În datele exterioare ale personajului. Miza lui Balzac, mai apăsat socială și chiar filosofică, e aproape paralelă scopului pur estetic avut În vedere de Wilde.) În Cărbune, creion și otravă, faimosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sunt și o sfidare la adresa societății timpului. Dar, În izvorul său cel mai viu, romantismul sfidează În primul rând legea morală și divină. Iată de ce figura sa cea mai autentică nu este, Întâi de toate, revoluționarul, ci, În mod logic, dandy-ul. În mod logic, pentru că această perseverare În satanism nu se poate justifica decât prin afirmarea, repetată la infinit, a nedreptății și, Într-un anumit fel, prin consolidarea ei. Durerea, În acest stadiu, nu poate fi acceptată, se pare, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu era așadar decât acela de a-l egala pe Dumnezeu și de a se menține la nivelul acestuia. Dumnezeu nu este detronat, ci, printr-un neîncetat efort, i se refuză orice supunere. Dandysmul este o formă degradată de asceză. Dandy-ul Își creează propria sa unitate prin mijloace estetice. Dar aceasta este o estetică a singularității și a negației. „A trăi și a muri În fața unei oglinzi”, aceasta era, după Baudelaire, deviza unui dandy. Ea este coerentă, Într-adevăr. Dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este o formă degradată de asceză. Dandy-ul Își creează propria sa unitate prin mijloace estetice. Dar aceasta este o estetică a singularității și a negației. „A trăi și a muri În fața unei oglinzi”, aceasta era, după Baudelaire, deviza unui dandy. Ea este coerentă, Într-adevăr. Dandy-ul este, prin definiție, cineva care se află În opoziție. El nu se menține decât prin sfidare. Până acum, creatorul era acela care conferea coerență creaturii. Din momentul În care ea Își declară ruptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dandy-ul Își creează propria sa unitate prin mijloace estetice. Dar aceasta este o estetică a singularității și a negației. „A trăi și a muri În fața unei oglinzi”, aceasta era, după Baudelaire, deviza unui dandy. Ea este coerentă, Într-adevăr. Dandy-ul este, prin definiție, cineva care se află În opoziție. El nu se menține decât prin sfidare. Până acum, creatorul era acela care conferea coerență creaturii. Din momentul În care ea Își declară ruptura cu acesta, iat-o lăsată pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Până acum, creatorul era acela care conferea coerență creaturii. Din momentul În care ea Își declară ruptura cu acesta, iat-o lăsată pradă clipelor, zilelor care trec, sensibilității sfâșiate. Trebuie deci ca ea să se adune din nou În sine. Dandy-ul se adună, Își făurește o unitate, prin Însăși forța refuzului. Dispersat ca persoană lipsită de principii, el va fi coerent ca personaj. Dar un personaj presupune un public; dandy-ul nu se poate impune decât opunându-se. el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deci ca ea să se adune din nou În sine. Dandy-ul se adună, Își făurește o unitate, prin Însăși forța refuzului. Dispersat ca persoană lipsită de principii, el va fi coerent ca personaj. Dar un personaj presupune un public; dandy-ul nu se poate impune decât opunându-se. el nu poate fi sigur de existența sa decât regăsind-o În chipul celorlalți. Ceilalți sunt oglinda. Oglindă repede Întunecată, e adevărat, căci capacitatea de atenție a omului e limitată. Ea trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
opunându-se. el nu poate fi sigur de existența sa decât regăsind-o În chipul celorlalți. Ceilalți sunt oglinda. Oglindă repede Întunecată, e adevărat, căci capacitatea de atenție a omului e limitată. Ea trebuie trezită fără Încetare, incitată prin provocare. Dandy-ul este deci obligat să uimească În permanență. Vocația lui constă În singularitate, perfecționarea lui În supralicitare. Totdeauna izolat, totdeauna În afara lumii, el Îi forțează pe ceilalți să-l creeze, negându-și propriile lor valori. El Își joacă viața, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe ceilalți să-l creeze, negându-și propriile lor valori. El Își joacă viața, pentru că nu și-o poate trăi. El și-o joacă până la moarte, În afară de clipele În care e singur și fără oglindă. A fi singur, pentru un dandy, Înseamnă a nu fi nimic. Romanticii n-au vorbit atât de magnific despre singurătate decât pentru că aceasta era durerea lor reală, durere de nesuportat. Revolta lor Își are rădăcini profunde, Însă de la Cleveland al abatelui Prévost până la dadaiști, trecând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a crea o lume sau de a slăvi frumusețea În sine, ci și aceea de a defini o atitudine. Artistul devine atunci model, el se propune ca exemplu: arta este morala sa. O dată cu el Începe era directorilor de conștiință. Când dandy-i nu se sinucid sau nu Înnebunesc, ei fac carieră și pozează pentru posteritate. Chiar atunci când ei strigă, precum Vigny, că vor să tacă, tăcerea lor este răsunătoare. Dar, În sânul romantismului Însuși, sterilitatea acestei atitudini apare la câțiva revoltați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mie o Întrebare”. Poate că Însuși dandysmul nu este decât o formă minoră de demonism sau, ca să folosim o terminologie baudelairiană, o formă de satanism. Baudelaire a luat, În cursul timpului, atitudini contradictorii față de problema dandysmului. În portretul apologetic al dandy-ului din paginile dedicate lui Constantin Guys (Le peintre de la vie moderne), deși atribuie dandysmului o dimensiune existențială, el nu neglijează nici condiționările sale economice și sociale: „Omul bogat, leneș și care, chiar blazat, nu are altă ocupație decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
șubrezită și Înjosită. ș...ț Dandysmul este un soare În amurg; ca și astrul care pogoară, el este superb, fără căldură și plin de melancolie”. Voluptatea singurătății morale, refuzul comunicării, răceala și sterilitatea sunt trăsături satanice, cărora masca impecabilă a dandy-ului le sporește puterea de fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile de la o epocă la alta, neaderența lui congenitală la spiritul vremii sale, separația radicală, prin mijlocirea disprețului, Înțeles ca o tehnică ascetică de apărare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îndrumat spre această minciună. Din cauza disperării de a nu putea fi nobili și frumoși În chip natural am ajuns să ne fardăm fața Într-un mod atât de bizar”. Denunțând În continuare această „sofisticare a inimii”, personajul baudelairian relevă incapacitatea dandy-ului „de a vorbi limbajul celorlalți oameni”. Cât de departe suntem de apologia din Le peintre de la vie moderne! Baudelaire Își descrie În acest text cu ironică luciditate propriul său dandysm, pus sub semnul disperării. Dar nici dandysmul lui Aubrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
omenesc ne lasă să Întrezărim, ca sub o subită lumină de fulger, fondul de disperare din care e plămădită Încrederea În sine a personajului. Este cu totul bizar faptul că Al. George, combătându-l pe Liviu Petrescu În ce privește accepțiunea cuvântului dandy, recurge, ca la o ultimă instanță, la dicționarul lui Littré, trecând cu vederea peste accepțiunea baudelairiană, singura care interesează În cazul de față, Întrucât a influențat În mod direct concepția despre dandysm a lui Mateiu. După dicționarul „pozitivistului”, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
baudelairiană, singura care interesează În cazul de față, Întrucât a influențat În mod direct concepția despre dandysm a lui Mateiu. După dicționarul „pozitivistului”, de care Baudelaire nu s-a sinchisit câtuși de puțin, deși era un mare „mâncător” de dicționare, dandy-ul este „un homme recherché dans sa toilette et exagérant jusqu’au ridicule” (cităm după Al. George). Chiar și o asemenea „definiție” foarte sumară poate fi, la nevoie, aplicată lui Aubrey de Vere, numai că ea nu epuizează personajul. Punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Agrementele exterioare, eleganța veșmintelor, politețea manierelor, toate acestea trec - nu numai În ochii Înțelepților, dar chiar și În ochii oamenilor de lume, când aceștia Își propun să fie serioși- drept avantaje cu totul inferioare spiritului, talentelor și valorii morale. Or, dandy-ul Încearcă să modifice cu totul această opinie, atât de profund Înrădăcinată În oameni de către o filosofie tradițională și banală, și să răstoarne ierarhia meritelor ș...ț. El are pretenția să acorde cea mai mare importanță lucrurilor care o au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care În mod natural ele n-o au deloc. Pe scurt, ne face să credem În ceea ce nu există. El se bucură de trecere prin aerele pe care și le dă, ca alții prin talentele, prin forța, prin bogăția lor. Dandy-ul este un revoluționar și un iluzionist. Și Încă ceva: această demnitate a manierelor, pe care el o Înalță la rangul celorlalte demnități omenești, este răpită femeilor, care singure par hărăzite să o exerseze. El domină la modul și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și un iluzionist. Și Încă ceva: această demnitate a manierelor, pe care el o Înalță la rangul celorlalte demnități omenești, este răpită femeilor, care singure par hărăzite să o exerseze. El domină la modul și prin mijloacele femeilor. ș...ț Dandy-ul are o latură antinaturală, androgină, prin care Își poate exercita la nesfârșit seducția. În rest, dandy-ul este În mod real un artist În maniera sa. Opera sa de artă este propria lui viață. El place și are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
celorlalte demnități omenești, este răpită femeilor, care singure par hărăzite să o exerseze. El domină la modul și prin mijloacele femeilor. ș...ț Dandy-ul are o latură antinaturală, androgină, prin care Își poate exercita la nesfârșit seducția. În rest, dandy-ul este În mod real un artist În maniera sa. Opera sa de artă este propria lui viață. El place și are un ascendent prin aparențele imprimate persoanei sale fizice, ca scriitorul prin cărțile sale. Și el place singur, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
are un ascendent prin aparențele imprimate persoanei sale fizice, ca scriitorul prin cărțile sale. Și el place singur, fără ajutorul cuiva. El nu se află În situația comediantului care interpretează gândirea altuia cu persoana și cu trupul său. Astfel, adevăratul dandy mi se pare a fi, pe scara meritelor, deasupra comediantului”. Nu ne interesează conformitatea spuselor criticului francez (care a urmărit nu numai operele lui Barbey, ci și viața sa) cu adevărurile din dicționare. Ne interesează doar adecvarea lor la realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru sub mantia de seară, cu „orchideea la cheutoare”, Aubrey de Vere, prin superbia lui vestimentară, descinde ca dandy din stirpea lui Baudelaire și nu, așa cum sugerează naratorul, din aceea a lui Brummell (care pretindea o asemenea simplicitate vestimentară, Încât dandy-ul să treacă neobservat)2. Traiectoria acestui dandy poate fi circumscrisă Într-un stadiu estetic kierkegaardian. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]