1,965 matches
-
crește floarea Atotbiruitoarea. Nu pot, prea tremur tare, Îmi spune Diavolu-n răzoare, Îi spun - hai scoală, vino, vino, In vino veritas, Corino. La miazănoapte apele se-adună, O rândunea din cea străbună, Din unde, jungle, de departe Vine cu florile deșarte, Olegantino, Mamelino, Doi cavaleri , tu, spadasino. La hanul lui Puipui aleargă, Reluăm un text în limba spargă, Ei au muri și mai există , Se regăsesc , Maică Precistă, Va răsări un drac vioi, Am așteptat, ne vin moroi, Praf așezat pe
TREMOLO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347914_a_349243]
-
dar și al valorilor și reperelor culturii universale. George Rocă joacă în aceste interviuri rolul de prieten, căruia poți să i te confesezi fără rezerve, acest lucru contribuind în esență la calitatea actului publicistic. Orice ființă umană nu-și poate „deșarta” sacoșă cu emoții, sentimente, trăiri, vise, realizări ori neîmpliniri, decât în fața unui prieten adevărat, pe care il simte aproape și care cucerește prin onestitatea să. Un astfel de reporter-investigator este George Rocă. Un prieten pe care te poti baza, discret
LA MULŢI ANI, DOMNULE GEORGE ROCA !!! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347894_a_349223]
-
știute numai de mine... Spre poteci umede de smoală și chin Unde Sufletu-mi fântână se avântă C-un scop dincolo de umana-mi natură Sper să dau chip frumos duhori mele rancede și grele, Care mă molipsește? Duhuri necutate? Speranțe deșarte ori poate amoruri întruchipate? Din spuma lui Venus-Însuflețitoarea Artele devin perle cromate, ce-odată purtau suflarea de argint și verva de-ametist a lui Orfeu Paznicul de mult apus dar nicicând nepieritor ce poatră întrânsul nenumăate secrete. Dar poate odată
S-A DUS AMORUL... de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347467_a_348796]
-
LA ROMÂNI... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului E iarnă la români- Se-anunță foarte grea. La gura sobei tremură bătrâni, Rugându-se de moarte ca să-i ia. Speranțele-s acum deșarte. Au apucat boieri și comuniști. Mai rău de-atâta nu se poate, E țara cârmuită de-anticriști! Crăciunul nu mai e o sărbătoare, Căci postul cine să-l dezlege? Nici nu mai vor s-audă de votare, Și nici de
E IARNĂ LA ROMÂNI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347500_a_348829]
-
trăită pe muchii de timp și-ncrâncenări de veșnicie... ... gonește mai tare amintirile plâng, în genunchi mă imploră speranță să le dau porțile lumii se închid - zgomot defunct, asurzitor cerul își scutură veșmântul de seară lumânările se sting... ... în umbra cuvintelor deșarte stă ea - spășită și gravă în labirint zeii din urmă clipelor toarnă în cupe de argint picuri de otravă... ... du-mă în noapte cât mai departe de fericiri ispititoare trăite cu semnul apusului în sânge primăverile s-au strâns laolaltă
DU-MĂ DEPARTE, ÎN NOAPTE ... (ÎN MEMORIA UNUI ARTIST) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348927_a_350256]
-
în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel de fericiri e spartă la fund. Oricât ai pune în ea, tot goală rămâne.” a spus un înțelept - Nicolae Velimirovici.” Fiul risipitor simte nevoia să mărturisească; la început
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
ne vând, ne fură și văd de multe ori fragmente care fug, alergă, se ascund și țipă la mine. Meriți mai mult ca el, nu te lăsa! Ia totul ca să fie al tău. Nu conteză! Ești bogat și bogăția învinge. Deșartă speranță, căci nu poate învinge prin carne, nimeni, tărâmul moarții în trudă zadarnică de neântors. Bârfește, dușmănește, trădează, ascunde, invidiază, fii ipocrit, laudă-te, nu împărți și nu dărui ce nu-ți aparține și-ți va fi drumul povară! Nesomnul
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
de femei. Tu mi-ai promis iubire și-n schimbul ei mi-ai dat O floare veștejită dintr-un ierbar uscat. Mi-ai dat o noapte calpă, cu vorbe care mor Și pumnii de cenușă la ușa din pridvor. Promisiuni deșarte, iluzii care tac... Mă sfâșie iubirea cu colți de vârcolac Și-n noaptea care curge foșnind apa adâncă Păcatul mă robește cu nemplinirea-i încă Și mă topesc în valuri de gânduri care curg Săpând în veșnicie iubiri ca un amurg
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
cu pumnii spumegând Și lanțuri îți vor pune la picioare. De astăzi nu vei mai zâmbi în poartă Și nici pe frunte mâna n-ai să-mi luneci Și-i visul nostru o statuie moartă Ne prind fiori în liniștea deșartă, Și-n umbra lor, tu umbra mea întuneci... În pieptul lui, furtunile abjură Iar tânăra își aplecă privirea; El face-un semn - cătușele căzură Pristavii sar... dar nimeni nu știură Că printre sclavi se rătăci iubirea! Îi luă povara, cu
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > COPII NOȘTRI-NVAȚĂ CARTE Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1222 din 06 mai 2014 Toate Articolele Autorului Copilul nostru-nvață carte / Ș-o s-ajungă tare departe / Mama i-a luat meditator / Vorbe deșarte. Azi numai statul, guvernul, tanti Katy și Ponta în multiplele sale preocupări, nu fac pleonasm considerând-ul șef de guvern, se ocupă de „educație”. Mamele n-au timp de odrasle. Trebuie să facă bani! Tații nu câștigă suficient N-o
COPII NOŞTRI-NVAŢĂ CARTE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346949_a_348278]
-
nu credeam c-ai să mori, dragă tată, priveam mereu la tine frumos, erai stejarul ce nu se usca niciodată, cine ți-a tăiat rădăcina de jos? poate că n-am fost un fiu credincios, încurcat în tenebre și vise deșarte, poate că n-am fost din osul tău, os, dar mi-ai deschis ochii spre carte. cățărat pe piscuri cu genunchii goi ți-au fost numai spini și gropi urcușul, de ce nu mai vii, tată, înapoi, să-ți găsești în
SCRISOARE CĂTRE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346387_a_347716]
-
lumină/ Unul vine pe furiș/ la mine.//” Noi trăim, ne mișcăm într-o lume materială cu interese aproape exclusiv materiale. Hrănim corpul și mintea, mai exact ne intoxicăm cu toate sursele de stres psihic și metabolic, alergăm într-o speranță deșartă de a găsi fericirea. Ne oprim în câte un scurt popas să respirăm adânc și ne vin în minte cuvintele Ecleziastului: „Deșertăciune a deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” apoi ne apucă un dor de întâlnire cu zeii, așa cum se întâmpla și
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
rânjetele se măcinau, crăpând obrajii ofiliți de sufletele uscate. Se disipau în deșertul existențelor golite de orele stoarse în beții și petreceri deșănțate. Inimi îmbătrânite, pustii, schilodite în trupuri bolnave sortite pieirii, plătite tribut, sacrificate pe altarul minciunilor și iluziilor deșarte. A rămas în picioare, privind cum umbrele îl inconjurau, năluci spulberate în aburii grei ai sentimentelor vinovate. Și-a scos ochelarii, ochii complet albi ... nu vedeau nimic. Nu-i acordați credit ... NOROCUL este orb. Camelia Constantin Octombrie 2012 Referință Bibliografică
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
lumină Unul vine pe furiș la mine. Noi trăim, ne mișcăm într-o lume materială cu interese aproape exclusiv materiale. Hrănim corpul și mintea , mai exact ne intoxicăm cu toate sursele de stres psihic și metabolic, alergăm într-o speranță deșartă de a găsi fericirea. Ne oprim în câte un scurt popas să respirăm adânc și ne vin în minte cuvintele Ecleziastului: ”Deșertăciune a deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” apoi ne apucă un dor de întâlnire cu zeii, așa cum se întâmpla și
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
-i norocul. Inelul Ne-am așezat .... pe unul din inelele lui Saturn, de vreme ce-ai fugit... în ceasul logodnei. Când inelul ce trebuia să ne lege, s-a lărgit enorm, aruncându-ne în două emisfere. Căutări Căutător de comori deșarte, ferecă strigătul disperării, în stânca neagră, căreia alții, i-au stors aurul, asemeni sculptorului care, aruncă departe dalta, contemplând blocul de marmură, zămislit de natură, cu nici o latură știrbită. * Prea multe poteci încâlcite, ai de cutreierat. Imaculatul ce-l cauți
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
Regelui Albastru și-a Reginei Viorea - Bun găsit! Răspunse Oana bucuroasă de nespus Că-i vorbise prima fată; Doamne, cum i se părea! S-au ținut apoi de mână, parcă fără să le pese De privirile bolnave sau de vorbele deșarte; Nici n-au mai văzut alaiul ce vestea că Prințul iese Poruncind: - Va fi Regină fericită pân’la moarte Dintre voi aceea care n-ar purta deloc mânie Dacă n-ar fi cea sortită să-i așez pe cap coroana
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
transparent, ca un cristal, prin care se vede sinceritatea. Visul și halucinația sprijinându-se pe secvențe reale, prin care a trecut poetul, delirul verbal în marginea vedeniilor impregnează cotidianul de o mitologie apocrifă, trăgând peste realitate o perdea de iluzii, majoritatea deșarte. Premeditarea merge înspre amestecul voit de autoflagelare, de transcendență și realitate: “am senzația că ne-am aflat în Trenul Foamei/ bloca'I undeva ]ntre Timi;oara și Iași/ sau mai precis în mizerias”( Mizerias). Lumea însăși e o imitație apocrifă
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
Atâta căutai să am în viață: Luceferi de carton, roi de păcate, Până mi-a spus Iisus în dimineață: „Ai totul cât nu ai nimic din toate”. Și-acum, uitat de îngeri de faianță, De zei de tinichea cu firi deșarte, Mi-s renăscut, și cânt, și-n preasperanță Am totul cât nu am nimic din toate! Cântul îndatorării nesfârșite Cuvântul Tău, Iisus, sfințită neauă, Cu mâini smerite-n inimă-l păstrez. Eu nimănui nu datorez vreo steauă, Doar Ție, Doamne
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
periscopul ? Îmi e aproape râsul și seninul - Nu epitaf, ci mărturie-i opul - Nu mă pretind a fi de-acum Esopul, Dar nici să fiu absconsul, sibilinul. De vrem sau nu, oricâte vorbe-am spune, Ar fi precis o laudă deșartă - Să nu sperăm în van la o minune, Căci lumea este aspră și nu iartă. Am adunat imagini, glas de strune - Un om care credea că face artă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Epitaf / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EPITAF de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348464_a_349793]
-
ori de unde ar fi acesta!.. Zic toate acestea pentru că, mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei și a păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de droguri, ori la cea
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
aud pruncii strigând. Încercăm cu respect să ne ținem menirea Și odată cu ei ne trezim alergând. Prea grăbiți, ignorăm frumusețea câmpiei. Cu privirea din noi căutăm prea departe. Ca un gând destrămat, înrobiți lăcomiei, Îi trudim fără rost pentru lucruri deșarte. Însă, vine un timp, când lipsiți de puteri... Prea târziu înțelepți, de pe multe luăm mâna. Când doar anii mai sunt valoroase averi. Ei sunt tot ce mai luăm când ne-nghite țărâna. Și de-acolo, de jos, de sub liniștea ei
NE NUMĂRĂ ANII ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345069_a_346398]
-
în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel de fericiri e spartă la fund. Oricât ai pune în ea, tot goală rămâne.” a spus un înțelept - Nicolae Velimirovici.” Fiul risipitor simte nevoia să mărturisească; la început
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32 de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345111_a_346440]
-
stingi Din Soare sau din gheață. Că universul e mental Și spirit este-n toate Vieții îi este vital Și dincolo de moarte. Căci dacă astăzi ești aici Și mâine-n altă parte, Aceleași legi de le aplici N-ai zilele deșarte. Oricât de mult ai încerca Să schimbi mersul pendulei, Aceasta nu va abdica Din ritmul dat secundei. Și toți care ați reușit Să dezlegați misterul, Eu de aici de Sus promit: Al vostru va fi Cerul. Din șapte legi, una
POEM de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/345144_a_346473]
-
din cap cu ochiul prin vicleșug sau să folosească altă formă sau mișcare a membrelor, care îl întristează pe frate sau atestă dispreț (Rom. 14, 10). Că nu trebuie să se înfrumusețeze în îmbrăcăminte și încălțăminte, lucru ce arată slavă deșartă (Mt. 6, 29 și Lc. 12, 27). Că trebuie să folosească lucruri simple pentru nevoile trupești. Că nu trebuie să cheltuiască nimic mai mult decât cele necesare și de dragul luxului, lucru ce constituie un abuz. Că nu trebuie să caute
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
nu se moștenețte ca averea Testată de părinți și de bunici. Câtă vreme omul e în viață De la leagăn, până lângă nori, Nu uita că dragostea se-nvață, Cum înveți să umbli și să zbori. Lumina din cuvânt nu e deșartă, Cu omul singur totdeauna-s doi, E cea care ne vindecă și iartă De toate făr'delegile din noi. Chipul ei, cel mai presus de toate, Îl port în suflet ca pe-un semn divin, Fără de Dragoste nu-i libertate
POEME DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345385_a_346714]