1,989 matches
-
indiferența, dar iată-l pe Cioran răzvrătit împotriva propriului sine: „Nu sunt nici indiferent, nici detașat Ă sunt abulic Ă iar abulia nu e detașare” (I, 100). Abulic pentru că ezită între tentația gloriei și extazul anonimatului. Or, gloria se dovedește deșartă, iar anonimatul, dureros. Cum în jurul său vede doar inși care caută gloria sau, ține să precizeze, „cel puțin renumele”, Cioran comentează: „Pasiune dezgustătoare și totuși de înțeles, ba chiar inevitabilă” (I, 150). Mai mult: „Dacă tu însuți ai dorit aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nenorocirile” (I, 73), mărturisește într-un loc. Iar clamarea anonimatului nu face decât să confirme sau să instituie un exces de orgoliu. Vorbind despre Ignațiu de Loyola, Cioran mărturisește că simte la el „o voință îndârjită de a rezista «gloriei deșarte»”. Apoi comentează: „I-a rezistat, într-adevăr, dar a căzut într-un orgoliu enorm, cum rar ai mai putea găsi” (II, 203). Pare să fie, oricum, o situație inversă, deocamdată, celei pe care o trăiește Cioran. Când nu-și reprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
într-adevăr, dar a căzut într-un orgoliu enorm, cum rar ai mai putea găsi” (II, 203). Pare să fie, oricum, o situație inversă, deocamdată, celei pe care o trăiește Cioran. Când nu-și reprimă gloria, chiar dacă știe că e deșartă, el duce chiar orgoliul până la limitele nihilismului. E orgoliul celui care, asemenea ultimului profet, nu mai este un subiect, ci o entitate aflată deasupra umanității. Este ceea ce vede el însuși în destinul lui Buddha. Tânăr fiind, îi iubea, mărturisește, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
inepuizabilă disponibilitate narativă. Și, rezultantă a viziunii scriitorului: sugestia puternică a unei vitalități elementare, care are poezia ei autentică, de la ipostaza unei senzualități inocente (Chira Chiralina) și până la trăirile contradictorii, tensionate între „furia simțurilor” și tot atât de pasionala condamnare a „plăcerilor deșarte” (Cosma, Moș Anghel). De notat, în fine, și alte prezențe semnificative, în paleta diversificată a b. literar interbelic: Stănică Rațiu, cu versatilitatea lui hiperbolică, în Enigma Otiliei, romanul lui G. Călinescu, umanitatea amestecată, de port dunărean (Jean Bart, Europolis), reabilitarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
de ea simboliza, dintru-început, imposibilul, deci un refuz desăvârșit. I-a dat de înțeles pretendentului că rocile erau mult prea stabile, de neclintit, asemănătoare sentimentelor ei față de Arveragus, de aceea ar fi fost mai bine să renunțe la speranțele lui deșarte.838Aurel este un violator în intențiile sale, căci știe că nu va cuceri niciodată inima femeii iubite, s-ar mulțumi măcar cu trupul ei, în ciuda opoziției Dorigenei, utilizând înșelăciunea. Soțul își permite să o schimbe ca pe o marfă, iar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Că 882 Ibidem, p. 379. 883 Ibidem. 884 Ibidem, p. 380. 885 Charles A. Owen, art. cit., p. 301. (trad. n.) 886 „Slăvească cine-o vrea căsătoria,/ Eu știu că-i numai grijuri, pungă spartă/ și viață grea de bucurii deșartă” afirmă prietenul lui Ianuarie, Justin. (Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 384.) 238 vei afla în viața de apoi/ Că nu-i atât huzur în căsnicie/ Pe cât socoți...”887 Ironia naratorului se dezvăluie chiar și în spatele sfaturilor încurajatoare ale lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
întemeiere ontologică a lucrurilor. Planul fizic, existentele, capătă ființă doar dacă sunt puse în relație cu planul inteligibil al Logosului divin. Dacă sunt desprinse de planul metafizic, existentele se golesc de sens, se înscriu în clipă și devin inconsistente, absurde, deșarte. La asta să se fi referit Malraux cănd a aruncat peste lume avertismentul său atăt de uzitat azi, Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc?!
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
descifrezi în Terry Lennox cel puțin o parte din trăsăturile eroului-emblemă al lui Fitzgerald, Jay Gatsby. Ca și acela, Lennox și-a pierdut iubita pe când era la război, iar apoi a încercat să ajungă în vârful piramidei sociale în speranța deșartă de a o recuceri. Eileen Wade nu e, însă, Daisy, iubita din roman a lui Gatsby. Chiar dacă Terry o obsedează, chiar dacă înnebunește din cauza lui, ea nu mai are suficientă energie pentru a reveni în trecut. Va trăi, însă, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
796 Dodge. Capitolul VII Paulicianismul sau marcionismul popular Adevărata bucurie a lui Dumnezeu este să fie Învins de om. Elie Wiesel 1. Izvoare Există numai o singură sursă de informații asupra doctrinei pauliciene: Istoria folositoare, contrazicerea și răsturnarea găunoasei și deșartei erezii a maniheenilor numiți și paulicieni, redactată În anii 870-871 de către un scriitor bizantin altminteri necunoscut, Petru din Sicilia 1; această scriere este urmată de trei Predici ale aceluiași autor, scopul lor fiind să combată cele trei teze principale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trezește frustrat: Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mișcă. Adeseori spune: "o, slăbiciune, / numele tău este artă". Fiind deci atât de ridicol și slab, întreprinderea lui e deșartă, întocmai ca a zidarului, fratele său, care-a visat să clădească o piramidă-n Țicău. Inserția vreunui segment din Eminescu ori din alții în propriile-i poeme conferă discursului o anumită savoare. Propoziția "O, slăbiciune, / numele tău este artă" parafrazează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că oricând poate aduna totul din casă și fugi cu un oarecare: „ne va lăsa mâine, poimâine pre toți săraci de periusia părintească“, mai vârtos „de vreme ce se află la vârsta tinereților și cu fi rea zburdalnică, iubind mai mult cele deșarte“. Ideea văduvei tinere gata oricând să cadă în păcat apare frecvent sub pana clericilor, vârsta fiind considerată ca o stare periculoasă mai aproape de lumea păcatelor, decât de cea a pocăinței și plângerii. Fiii vitregi contestă apoi maniera în care a
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Dumuzi; dacă ar fi dat semne de enervare și de violență, nu s-ar fi deosebit de comportamentul opac și gălăgios al zeiței Iștar, la poarta Infernului, înainte de experimentarea pe cont propriu și de inițiere. Păstorul carpatic nu repetă nici aventura deșartă a lui Ghilgameș, și nici pe aceea a eroului „tristei figuri” din Tinerețe fără bătrînețe..., în căutarea unui simulacru al vieții veșnice. El „știe” deja că toate sunt eșecuri. De aceea nu-i rămîne decît să întîmpine moartea cu înțelegere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
obsesia disoluției, translată în peisaje și în acorduri autumnale, aduce șiruri de stanțe evocatoare ale toamnei. Numai că perplexitatea în fața unei mise en scène cu ascunzișuri viclene, acompaniată de gândul înstrăinării de sine, se exprimă în abundența și în strălucirea, deșartă, de „vitrine” (a păpușilor, a nestematelor - Mihail Cruceanu) și „decoruri” (N. Solacolu). Fantoma, marioneta, umbra dezvăluie ispitirile dublului: Statui albe, Statui albastre (I. M. Rașcu), Statuetele I-II-III (N. Solacolu), Două statui (Dragoș Protopopescu), Oglinzi (I.M. Rașcu), Psyche privindu-se în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
stăpân: pur intermediar. Între pământ și univers", spune el. Așa cum fusese, am văzut, între vii și morți. Dar acest rol de mijlocitor pare să nu fie lipsit, la artist, de o anumită ștergere, de o difuză senzație de insuficiență. Gloria deșartă a "purului" poezia pură, vizualitatea pură, arta pură nu i se potrivește deloc, trebuie să se amestece în ceva mai puternic decât el. André Gide își asuma un risc serios susținând că "opera de artă trebuie să-și găsească în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mult). Imaginea TV este un mod de a vedea imaginea TV, care exclude vederea vederii. În afară de cazul în care întorci butonul. Inaptitudinea pentru negare va forma spirite pozitive, deschise spre partea bună a lucrurilor, privind lumea în față, fără negativitățile deșarte de odinioară. Atenți la mediul lor apropiat, preocupați de echilibrul lor privat, tați și soți buni. Dar și spirite conservatoare, mai puțin dispuse să schimbe lumea cât să-și facă un loc în ea, conduse la un scepticism de bună
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Aceste fenomene și altele de nebănuit constituie vremurile tulburi de care pomeneam la începutul acestei lucrări. Astfel de procese fac parte din izomodernitate. Ele nu se sfârșesc însă nici prin simple decizii individuale, colective sau politice și nici prin iluzii deșarte. Câtă vreme natura umană va fi atât conflictuală, cât și pacifistă, schimbările societale vor edifica noi structurări uneori haotice și adeseori fractale sau turbulente. Ceea ce înseamnă că evoluția sau involuția izosocietală este în plină desfășurare și că numai nouă ne
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
tihnă de fericire prin creștere economică și belșug. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nu trebuie să-și piardă vremea și nervii cu alegeri de tot felul, ba mai mult, nu trebuie să-și piardă vremea nici cu speranțe deșarte de avansare ierarhică, știindu-se de la început, pe baza nivelului genealogic, unde este locul fiecăruia. Câte deziluzii cumplite nu sunt evitate astfel! Însă, e drept, există și unele situații, nu multe la număr dar de ce să ne ascundem după deget
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
așezate diferit, așa încât nu există nimeni care, datorită educației, studiilor și naturii sale proprii, să nu fie sub înrâurirea unei puteri ademenitoare și ca pradă unui dușman obișnuit care îl înșeală și îi tulbură mintea printr-o mulțime de arătări deșarte"41. De această dată oglinda nu ajută cunoaștere ci dimpotrivă ne îndepărtează de aceasta. Multitudinea de fațete care distorsionează cunoașterea sunt reprezentate de cunoștințele diverse pe care le avem, încărcătură care în loc să ne apropie de realitate, ne îndepărtează de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
transplant sunt rugați să completeze un formular (chestionar) și să-l înainteze la o adresă anume. Nu ne bântuie invidia, dar ne doare vânzarea de iluzii unei fragile categorii de pacienți, pe care ar trebui să-i protejăm de speranțe deșarte. Toate centrele care practică transplantul de insule Langerhans nu omit să menționeze că procedeul este încă experimental și nu reprezintă o terapie curentă.. În concluzia acestui capitol, apreciem cum se cuvine progresul în direcția transplantului de insule Langerhans, pe care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]
-
în Damasc, unde voi mai rămâne câteva săptămâni, pentru a merge apoi la Alep, lucrez la kurdă și armeană. Dar toate acestea au venit deodată și am avut multe de făcut - pregătirile de călătorie au fost complicate, dar și eforturile - deșarte până acum - de a găsi un apartament în Uppsala - este la fel de dificil ca la Paris. - Printre primele lucruri pe care le-am putut aranja ca profesor a fost invitarea lui Duchesne-Guillemin2 de a vorbi la Lund și Uppsala - faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Vă îmbrățișez frățeșteș,ț Mircea ȘȘSănătatea mea s-a îmbunătățit. În orice caz, nu mai sufăr de amețeli...ȚȚ* LXItc "LXI" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 3 decembrie 1966 Dragă Stig, Am lăsat să treacă săptămâni, în speranța deșartă de a găsi o „după-amiază ideală” pentru a vă răspunde la ultima scrisoare. Voi fi scurt, dar cel puțin scrisoarea va pleca mâine! Pentru început, Christinel și cu mine suntem terribly disappointed să renunțăm la călătoria în Mexic din februarie
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
bărbați pentru că dau atâta importanță credinței învechite a poporului, încât el îngăduie să fie obligați la niște superstiții băbești . El spunea că Dumnezeu este adorat și îmbunat după cuviință printr-un suflet și o simțire evlavioasă, iar nu prin ceremonii deșarte și prin vrăjile cuvintelor; că celelalte provin din născocirile oamenilor. Pe lângă aceasta făcea adeseori glume împotriva preoților; el le arunca vorbe însoțite de împ unsătura ocărilor; pe monahi îi disprețuia cu deosebire, ca și cum el ar fi jignit de privirea lor
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
la gură se slobod toate tunuri le împre jur și se bat meterhenele. După Domn bea Mitropolitul u n pahar de 100 de dramuri însă nu se depărtează de la locul său, ci numai cât se scoală, iar boierii care stau, deșartă toț i, doi cu doi, paharele care li se dau. Când țarul Rusiei, Petru I, a venit la Iași, Dimitrie Cantemir a dat un ospăț cu vin de Cotnari. Cronicarul Ion Neculce nota cu acest prilej: „Se ospătau și se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
estetismul pur, cum îl concep și cum îl pretind teoreticienii moderni. Arta ei, în mare parte, e apoteoza viciului, a monstruozității morale. Când o judecă altfel, cu scopul de a o da model oricărei arte, esteticienii sunt pradă unei iluzii deșarte. Chiar un gânditor de talia lui Benedetto Croce cade victimă acestei greșeli când scrie: „Mitul într-adevăr se înfățișează cui crede în el ca revelația și cunoașterea realității opuse irealității și ca fiind în stare să înlăluie feluritele credințe socotite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ci numai după ce a trecut și a devenit ideal pierdut, nălucă strălucitoare, ce se arată când în urma, când înaintea noastră, când deasupra, păstrându-se totdeauna la o distanță încât să n-o putem atinge niciodată. Filosofii pesimiști o numesc iluzie deșartă, fiindcă își imaginează măduva lumii ca un rău imens și fără leac. Și totuși fericirea trebuie să fie, de vreme ce ea e setea cea mai adâncă și mai neistovită a vieții omenești; de vreme ce ea e tot avântul gigantic al spiritului omenesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]