1,200 matches
-
Provinciile Unite se constituie într-o republică federală dominată de bogata burghezie comerciantă, în timp ce Anglia încearcă experiența originală a monarhiei temperate, controlate de Parlament, asupra căreia vom mai reveni. Dar nici una din aceste crize nu apare ca un semn de decadență, dimpotrivă, ele nu împiedică nici Franța, cel mai bogat și mai populat stat din Europa occidentală, să-și dezvolte un potențial uman și economic, baza supremației sale viitoare, nici Marea Britanie și Provinciile Unite, de altfel concurente, să-și găsească în
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
este situația peninsulei iberice și a Imperiului, care plătește costul eșecului Habsburgilor. În centru: declinul Habsburgilor Singura din toate marile state europene, Spania nu trece prin criza de la mijlocul secolului al XVII-lea. Dar ea intră într-o epocă de decadență lentă și constantă, mascată încă de vestigiile măreției sale trecute. Monarhia absolută instaurată de Filip al II-lea nu mai este repusă în discuție, dar regatul este lipsit de vlagă. Expulzarea arabilor a dat o lovitură de moarte dinamismului Spaniei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
duce, după episoade confuze, la independența acestui stat, care își alege drept rege pe Juan de Bragante, un urmaș îndepărtat al regilor Portugaliei. Un șir de suverani mediocri îi urmează lui Pilip al II-lea, care scot în evidență amploarea decadenței spaniole. În mai puțin de un secol, Spania, care visase să domine Europa, ajunge printre ultimele state din Europa occidentală. Mai grav încă, dinastia Habsburgilor din Spania este amenințată cu dispariția și luptele pentru succesiune care se conturează amenință să
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
grade, astfel sintetizate și rafinate, încât adesea nu se mai știe cui aparține "patentul" și țara de origine. În vechime, transferurile culturale se numeau romanizare, elinizare, arabizare, și, mai aproape de noi, sovietizare (Friedman, 1999)28. Analiști ai istoriei vorbesc despre decadența centralismului cultural european, înlocuit de centralismul cultural American care pare deja șubrezit grav de cel Asiatic. Ceea ce deosebește aculturația trecutului de globalizarea culturală modernă este amploarea omogenizării și dominanța culturală. În sensul că, anterior, tipul de omogenizare culturală se producea
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
caricaturale. Care ar putea fi motivul? Romanele concentrează toți factorii de denaturare, de distorsionare a realității. Ele exprimă temerile care marchează, în perioada Belle Époque, întreg corpul social: teama de femeia modernă, teama de mutațiile sfârșitului de secol, teama de decadență... Când citești aceste romane, simți că inspirația autorilor lor își trage seva dintr-un veritabil fond de angoase. Însă asta nu e totul. Acestor neliniști provocate de mediul social, percepute și amplificate de imaginația romancierilor, li se adaugă alți factori
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o joacă nevinovată, moraliștii le răspund că, dimpotrivă, acesta este un joc periculos, culmea perversității feminine. Este în același timp și o maladie morală, o primejdie de moarte care amenință tineretul și, prin intermediul acestuia, întreg corpul social, deja atins de decadența sfârșitului de secol. Dacă era să te încrezi în aceste Cassandre, Apocalipsa era aproape, iar flirtul tinerelor fete nu făcea decât să împingă întreaga societate spre cataclismul cel mai nimicitor... Astăzi, aceste viziuni sumbre și pesimiste ar putea stârni zâmbete
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
triumfase revoluția bolșevică. În ceea ce privește Germania, aceasta își trăiește înfrângerea într-un climat de crize politice interne și de inflație galopantă. Acesta este momentul în care francezii botează deceniile dinaintea războiului cu numele de Belle Époque. Perioada aceea marcată de obsesia decadenței li se înfățișează retrospectiv ca o vârstă de aur. Căci pe atunci Franța era bogată, puternică, stabilă, măreață... și mai credea încă în cultura sa. Ceea ce nu mai este întru totul valabil după 1918. "Noi civilizațiile știm acum că suntem
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
loc pe parcursul deceniilor precedente. Așa stând lucrurile, în opinia mareșalului Pétain, nu folosea la nimic să se epuizeze ultimele forțe vii ale națiunii într-o rezistență deznădăjduită împotriva germanilor. Era mai nimerit să se declare război dușmanului din interior, adică decadenței naționale. "Începe o nouă ordine [...]. Vă propun înainte de toate o însănătoșire intelectuală și morală", declară mareșalul Pétain pe 25 iunie 1940. Cu acordul majorității parlamentarilor, acest militar de 84 de ani sabordează instituțiile democratice ale celei de-a treia Republici
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cele două principate române și legislația aferentă statelor în care s-a documentat. Sub aspectul comparării situației învățământului românesc cu învățământul din statele europene avansate, Costaforu abordează și câteva probleme speciale privind starea învățământului, acolo unde se semnalau elemente de decadență socio-educațională: învățământul pentru fete, metode de predare (în Principatele române metoda predominantă de predare fiind cea lancasteriană, profesorul român fiind în total dezacord cu acest instrument de lucru), metode de fixare ale cunoștințelor. Ioan P. Eliade, profesor și pedagog la
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de Unamuno (1864-1936), filosof spaniol, unul dintre reprezentanții existențialismului contemporan, s-a preocupat în meditațiile sale asupra studiului omului real, concret, așa cum îl definea el ,,omul în carne și oase”. În viziunea sa, științele și filosofia cunosc un proces de decadență teoretico-metodologică datorată numeroaselor specializări care blochează instituirea unui tablou conceptual de ansamblu asupra omului și sensului vieții. Autorul insista asupra rolului decisiv pe care îl joacă sentimentul în viața psiho-socială umană. Unamuno propunea ca omul să gândească nu doar cu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
politică a lui Aristotel, Muscă Vasile, Baumgarten Alexander, (coord.), Editura Polirom, Iași, 2002 2. Filonul social al gândirii filosofice creștine din Evul Mediu Rădăcinile sociologiei nu sunt epuizate de gânditorii din Grecia antică. Puternice rădăcini găsim și în gândirea creștină. Decadența culturii antice a făcut loc unui nou răsărit, acela al culturii medievale. În acest fel, decadența Antichității târzii nu este numai semnul sclerozei și îmbătrânirii, ci totodată mugurii unei importante metamorfoze constructive. Ne situăm acum la începuturile sale. Evul Mediu
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
al gândirii filosofice creștine din Evul Mediu Rădăcinile sociologiei nu sunt epuizate de gânditorii din Grecia antică. Puternice rădăcini găsim și în gândirea creștină. Decadența culturii antice a făcut loc unui nou răsărit, acela al culturii medievale. În acest fel, decadența Antichității târzii nu este numai semnul sclerozei și îmbătrânirii, ci totodată mugurii unei importante metamorfoze constructive. Ne situăm acum la începuturile sale. Evul Mediu se pregătește să apară din Antichitatea aflată la sfârșit, primindu-și numele de la o epocă istorică
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
fiecare având un conținut uman și instituțional propriu: o vârsta zeilor în care stăpânesc religia și preoții o vârsta eroilor apare statul aristocratic o vârsta oamenilor era rațiunii și a statului democratic; după acest ultim stadiu urmează o perioadă de decadență a omenirii pentru ca apoi ciclul să se reia. Prin această teorie, Vico este inițiatorul teoriei ciclurilor istorice. * A criticat teoria contractului social. * Societatea reclamă moduri de înțelegere diferite de cele folositoare pentru cunoașterea universului fizic și diferite de cele proprii
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
elemente lexicale: amour, asperge "sparanghel", aubergine "pătlăgică vînătă", ballade, cabane, cadeau, cade-nas "zăvor", cigale "greier" etc. Printr-un decret al lui Fran-cisc I din 1539 însă, franceza a devenit singura limbă oficială, iar provensala a intrat într-un proces de decadență și a început să fie asaltată de elementele franceze. Ca urmare a stăpînirii unor teritorii europene, a prestigiului feudalității franceze și a unei culturi înfloritoare s-au creat premisele răspîndirii multor cuvinte din franceză în spațiul european și ca asemenea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Dr. Goebbels, care conduce sistemul de pro-pagandă al PNSMG, duce o campanie continuă care urmărește să-i convingă pe germani de caracterul "providențial" al omului care apare" acum ca ultima salvare în fața avîntului pe care îl luase "bolșevismul" și a decadenței Republicii burgheze. În fața pericolului, Hindenburg încearcă să guverneze i naziști dar nu are curajul să-i înfrunte direct, iar cînd cance-l Brüning încearcă să desființeze SA și SS, bătrinul mareșal-președinte îl înlătură și pentru a forma guvernul apelează la von
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
optimismul colegului, ne tonifică. Dar îi amintesc că există și altă opinie: pe de o parte asistăm la triumful universal al democrației, evident, un fenomen necesar, pe de altă parte, tocmai în acest progres al omenirii apare cauza inevitabilă de decadență a artei. Bănuiesc raționamentul acestui pesimism. Se va ajunge la un fel de mediocritate universală care va nimici arta... Nu cred în consecințele adversității față de democrație. Nu accept prejudecățile! Hotărâtă poziția maestrului, ceea ce nu înseamnă că rezervele și reținerile dispar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Karl Mayerowicz și Anton Zawada. În editorialul scris pentru români, singurul material în întregul ziar, se apreciază „că nici o pătură a populației n-a fost lovită atât de greu de criza economică mai mult decât breasla meseriașilor, ceea ce explică starea decadenței acestora. Meseriașul propunea unirea tuturor meseriașilor și micilor industriași într-un corp unitar, încurajarea construcțiilor, obținerea de credite ieftine de la Guvern și Banca Națională, cu dobândă suportabilă, susținerea mișcării cooperatiste, cu reprezentanți direcți în toate corporațiile publice - ca doleanțe minime
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
constata din documente. Dar din documentele din anul 1407 reiese că orașul se afla deja pe malul drept al Prutului și că locuitorii lui primeau de la negustori și străini bani de rohatcă. Cernăuții au început a se ridica abia după decadența orașului Țețina (așa dar de la 1456), precum reiese aceasta dintr-un document al lui Petru Aron (1456). În anul 1457 se numește pentru Cernăuți primul staroste. Din acel an el devine oraș districtual. Districtul Cernăuților cuprindea mai multe cercuri și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu opiniile lor. Timpul era un ziar al lui Const. Cehan Racoviță care scria de toate, adesea acuzator față de persoane, instituții, ziare, guvern și partidele politice. „În fața primejdiei” C. Cehan Racoviță scria: ...”Guverne ticăloșite. Ce reprezintă acestea de acum? Continuitatea decadenței. Mediocritate. Ministeriabili, fie cu barbă, fie impotenți, fie cu ițari, tidve de haimanale intelectuale, în loc de creatori, o țară bogată, cu stafii. Munca frustrată de prostituția clasei dominante. Boțul de mămăligă pe care nu-l poate avea șomerul român, prefăcut în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și impusă prin o cârmuire străină din zi în zi se făcea tot mai aspră... ... Eliade, Murgu, Maiorescu, C.Roset, Brătianu, Bălcescu, frații Hurumuzăchești și alții... au onorat jurnalismul românesc... „...Gazeta Transilvaniei, realizată de dl. Iacob Murășeanu, este în mare decadență. Renumele ei a fost mare numai până la 1848, când a dirijato pana lui Bariț. Cele mai bune articole despre drepturile și interesele românilor ieșeau odinioară în acest jurnal în care publiciștii cei mai însemnați își dăduseră randezvous...” Mihail Kogălniceanu (18171890
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a ajuns să publice nimic. Făcând o asemenea referință, Eliade se raportează mai degrabă la discuții, așa cum un alt celebru pasaj referitor la Mallarmé (care declarase „că un poet modern trebuie să ajungă dincolo de Homer, deoarece cu el a început decadența poeziei occidentale. Iar când a fost întrebat: «Dar ce poezie a existat înainte de Homer?», Mallarmé a răspuns: «Vedele!»”2) este aproape calchiat pe o însemnare de jurnal în urma unei prelungite discuții „pasionante” cu Wikander despre o istorie a „arianismului” în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai slabă la noi decât în România - menționați Șmulteț nume pe care nu le cunosc. Eu nu-mi voi scrie niciodată memoriile, prea terne și triste, dar aș vrea într-o zi să dau o schiță despre avântul brusc și decadența ulterioară a studiilor religioase la Uppsala - perioada a durat aproximativ între 1928 și 1940. Apoi, nimic! Nu-mi explic de ce. Ce-i de făcut oare cu Ingela, fiica noastră cea mai tânără? Este mai inteligentă decât surorile sale mai mari
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fenomenului literar românesc, în metamorfozele sale surprinse în context universal. Se clama în epocă moartea romanului, opinia este dezavuată în nota menționată, atenționîndu-se că, "îndată după război, în vreme ce cronicarii literari ai occidentului, confundînd o criză de creștere cu una de decadență, anunțau moartea romanului, noi, cei sosiți mai tîrziu, cuceream etapele pierdute. A fost, pentru literatura românească, epoca de renaștere și de maturizare a romanului. Căci nimeni nu va tăgădui: abia născut, romanul românesc a atins o maturitate surprinzătoare și, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scriitori americani erau considerați a fi exponenții unei literaturi reacționare, dezumanizate, imperialiste; mă încîntase muzicalitatea lui Verlaine, fără să țin cont de faptul că simbolismul francez era, din punctul de vedere al criticii de partid, expresia cea mai elocventă a decadenței și putreziciunii occidentale; nu-mi plăcuse deloc mincinosul roman Rădăcinile sînt amare de Zaharia Stancu, ignorînd că se voia o carte despre activitatea comuniștilor români în ilegalitate, în lupta lor eroică împotriva orînduirii burgheze; îi semnalasem mașinii de înregistrat vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era decât o figură tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă. Dar nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici angajamentele. Nici chiar pentru plăci nu mai era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]