1,480 matches
-
naștere al simbolismului în literatura noastră. Dar Macedonski vedea în simbolism un neoromantism, „triumf al fanteziei și cugetării”. Iar în 1918, după ce simbolismul se impusese pe plan european, el condamna de pe poziții clasice afectarea, poza, lipsa de conținut din poezia decadentă (Versul simfonic). Chiar fără recunoaștere în epocă, în domeniul ideilor literare și al teoriei poeziei, favorizând deschideri spre specificul poeziei moderne, L. a jucat prin Macedonski un rol de pionier. Șocante în momentul formulării, teoretizările lui Macedonski asupra specificului poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
tipice, încheieri împrumutate din genul epistolar. Versurile sunt totuși curgătoare, ceea ce a dat posibilitate lui Grigore Ventura și George Cavadia să le folosească în câteva romanțe ce au cunoscut o mare popularitate. Sub influența simbolismului, Ș. a scris câteva Sonete decadente, utilizând procedee și motive proprii acestui curent literar. SCRIERI: Poezii, îngr. și pref. T. G. Djuvara și D. C. Ollănescu-Ascanio, București, 1902; Poezii alese, pref. E. Lovinescu, București, 1927; Poezii alese, pref. I. Petrovici și N. Cartojan, Craiova, f.a. Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
a păstra doar chintesențele" și pentru a deveni vizionar 20. Este același lucru cu "starea de geometrie" de care vorbește Ion Barbu, într-un articol despre matematicianul David Hilbert (1943): În privința această, credem că Hilbert înfățișează un tip matematic de decadenta, de subtil sfârșit de cultură. Fondul lucrurilor îi este aproape indiferent, mai ales din momentul când se liberează din influență prieteniilor sale matematice și se lasă în voia propriei genialități. Ceea ce Hilbert caută în matematice e dificultatea și învingerea ei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
De nenumărate ori, străinii veniți la București au putut auzi de la șoferii de taxi această întrebare angoasată și sinceră: "Ați venit să ne cumpărați țara?" În această atmosferă de rezistență alimentată de suferința mentalităților derutate, apare teama de străinul occidental decadent, purtător potențial al tuturor viciilor și vinovat pentru degradarea moravurilor, pentru intensificarea epidemiei de SIDA... SIDA, pornografia, prostituția: tot atâtea nenorociri care par a fi apărut odată cu deschiderea țării spre Occident. Cei care au știut să exploateze aceste temeri fundamentale
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
anilor '80. Declanșarea marii mișcări de propagandă îndreptate contra oponenților Frontului, care reînvie temele clasice ale luptei de clasă din anii 1945-1948, în conjuncție cu naționalismul și antioccidentalismul elaborat de regimul Ceaușescu în felul lui tot un avatar al stalinismului decadent lasă loc presupunerii că, în replică la începuturile de coagulare a opoziției, echipa Iliescu a fost adusă să conceadă poziții importante în noile structuri de putere celor mai reacționare forțe moștenite din epoca Ceaușescu. Domesticite și înspăimântate o vreme de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prin vitriolantele vituperații adresate programului reformator urmărit de generația pașoptistă. Democrația, la pachet cu toate instituțiile sale constitutive - parlamentarismul, sistemul electoral fundamentat în instituția votului universal, pluripartidismul - este denunțată violent ca un sistem politic iremediabil viciat, o importație din occidentul decadent moral care alterează organismul social românesc. Rațiunea carteziană este adusă și ea în fața plutonului de execuție discursivă, în sarcina ei reținându-se "prăbușirea intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în singura capodoperă în proză a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
erau lipite, ceea ce explică până la un punct neșirul de cuvinte și poate și unele neregularități din viața sa. Lectura de predilecțiune îi erau poeții germani și mai ales Heine, poetul bolnav, cum îi zic, filosoful pesimist Schopenhauer și poeții latini decadenți. Este de însemnat că, în timpul convalescenței, se apucase să scrie o dramă având ca subiect pe Lais, cea mai mare prostituată a antichității. Toate acestea sunt relatate pe larg în Convorbiri literare, numărul jubiliar din 1892, p. 176-195, și în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la Domnul Hristos cu inima înfrântă și smerită. Prin starea lor de pocăință au învins întunericul păcatului și urmările lui în viața duhovnicească a omului. Ele au rămas pilde vii, demne de urmat de fiecare creștin în împrejurările tulburi și decadente ale vieții. Cei chemați au răspuns cu toată credința sufletului la Cuvântul Evangheliei. Primul exmplu care ne arată cum trebuie să ne rugăm este pilda vameșului și a fariseului. Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Fariseul din parabolă îndeplinea totul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
giamgiii, sufleurii, poeții famelici, gastronomii, fulminanții, cei atinși de normalie, globetrotterii, gimnaștii, șampionii, autocrații, geniile, pirații, spuma lumii, cerealiștii, realiștii, un drac în frac, toată societatea și mulți, mulți alții, care, cu toții, stau la masa de joc în poemul Europa decadentă. Pentru M. poezia nu e un scop în sine, ceea ce contează este grăuntele de plaisir din ea și preocuparea cvasibarocă de a nu o lăsa să piară ,,pre limba ei”. SCRIERI: Tudor Ardeleanu, București, 1926; O legendă, București, 1927; Capricii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
occidental, nu poate urma decât decadența, ducând gândul la tristețea din Ghepardul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, în care destrămarea unei lumi și reașezarea într-o nouă ordine socială nu aduc nimănui fericire. Nu întâmplător ultima secvență, venind după Ieșul decadenții, se deschide cu întrebarea Cine sunt ciocoii?. Dincolo de valoarea monografică, aceste scrieri rămân un reper important al memorialisticii românești și momentul de vârf al creației lui R. SCRIERI: Cu paloșul, București, 1905; ed. 2, I-III, Iași, 1924; ed. îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
nu e cu nimic mai trandafiriu. De la prima la ultima pagină, Jurnalul transcrie imaginile apocaliptice ale unui spirit care nu se cruță nici pe sine. E conștient că relatările sale se vor constitui În portretul unui „degenerat și al unui decadent”. Mai mult, e un damnat care gândește În termenii degenerescenței și ai decadenței. Astfel surdinizate, aprecierile sale trebuie privite ca aparținând, În egală măsură, unui scriitor și unui personaj. Incomod pentru dușmani, el e la fel de puțin comod pentru puținii prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la respectarea fiecărui stil funcțional în parte, la evitarea exagerată a regionalismelor și provincialismelor, neologismelor, a termenilor argotici și de jargon, la o atitudine activă față de toți cei care stâlcesc limba română, nerespectându-i normele și întrebuințând vulgarisme și expresii decadente. Limba românească „dulce ca un fagure de miere”, cum afirmă M. Eminescu, este izvorâtă din creația populară și din ea, atâția scriitori au știut „să scoată atâta mireasmă”, cum afirmă G. Călinescu. În limba română se recurge frecvent la expresii
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
comunități religioase nu este reprezentat de tineri, ci de Isus Cristos. În unele cazuri, în mod paradoxal, e mai bine să nu avem tineri dacă prezența acestora coincide cu o diluare a propriei sârguințe și cu o lunecare spre calcule decadente. Trebuie să ne eliberăm de orice formă de platitudine, întrucât cine are mai mulți «recruți» nu este în mod automat cel mai demn de încredere și de stimă, și viceversa. Nu se cuvine, așadar, să fim «neloiali» cu tinerii, adică
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Libre parole”, „La Brise du soir”, „L’Intransigeant”, „Le Figaro”, „Le Gaulois”, „Le Gil Blas”, „L’Echo de Paris”. Cult, spiritual, cu o înfățișare atrăgătoare, B.-P. se simte bine - și se formează - în atmosfera artistică a Parisului simbolist și decadent. Motivele exacte ale expulzării lui din Elveția și din Franța nu sunt clare. În dosarele poliției geneveze era notat ca „dangereux”. În 1898 se întoarce definitiv în țară. Sigur de magnetismul propriei personalități, candidează în alegeri în județul Olt, dându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
și de scriitori (ca Goma, Țepeneag și alții) care au îndrăznit totuși să protesteze: Ce putem face noi? Ce putem denunța/ca scriitorii aceia care vă plac, și cui?/ Unei lumi obosite.... Deci din nou obsesia, fixația chiar, a Apusului decadent, extenuat, de unde nu ne mai poate veni nimic niciodată etc., etc 27. Occident care a învins totuși sistemul comunist și de la care se așteaptă mereu, prin F.M.I., miliarde de dolari. în astfel de texte umile, resemnate, penibile să recunoaștem, și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a lui C. Brâncuși, pentru a recupera... fierul vechi. Un astfel de individ n-avea nici cea mai mică noțiune a operei de artă. Cu atât mai mult cu cât, la nivelul propagandei oficiale, opera sculptorului român fusese declarată... formalistă, decadentă. Uităm mereu, mult prea ușor, că astfel de texte cel puțin penibile au fost scrise chiar și de G. Călinescu (1956). A declara dogmatic și senin că astfel de producții... nu aparțin totuși artei plastice propriu-zise 9 este o enormitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
45. Într-o notă de dispreț, Crainic reclama câțiva ani mai târziu lipsa activității culturale în Bucovina, dar și a unei literaturi a provinciei, în ciuda grupărilor culturale destul de prolifice, precum Iconarul. Replica bucovinenilor a survenit în același cotidian, înfierând literatura decadentă a capitalei și accentuând asupra sobrietății ce caracterizează spiritul și creația moldovenească: Adevărata literatură bucovineană va rămânea tot sobră, moldovenește de sobră, va disprețui surlele și își va urma drumul departe de tămâile Capșei și de cele crăinicești"46. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
care să stea la baza unor monografii social științifice complexe. Așa cum reiese din principiile la baza localismului creator, eforturile angajate se înscriu pe linia creației tradiționaliste - chiar dacă adesea se înregistrează abateri - accentuând, o dată în plus, relația antagonică dintre centrul modernist, decadent, marcat de "intelectualism despotic"26 și provincia păstrătoare de tradiție autentică, ce nu trebuie să fie doar consumatoare, ci și creatoare de cultură. Cultivarea localismului creator reprezenta apanajul grupărilor intelectuale coagulate în jurul unor reviste locale. Incubatorul unei astfel de atmosfere
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
formă impecabilă, structura lui nu-i deloc aceea a unui liric. De fapt, el mimează poezia. După câteva poeme cu turnură elegiacă, unde deplânge zădărniciile omenești, va trece la un registru care îi convine, acela de parodist: persiflează scrierile moderniste, „decadente”, face schime de amuzament citind stanțele macedonskiene. Oricum, C., care avea să-l prefere, ca poet, pe G. Coșbuc lui M. Eminescu, manifestă o receptivitate insuficientă față de lirism. Mai e și ostilitatea lui dintotdeauna în fața inovației, fie ea în literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
e și ostilitatea lui dintotdeauna în fața inovației, fie ea în literatură, pictură sau muzică. Altfel, pastișele după Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, M. Eminescu, G. Coșbuc fac dovada unei virtuozități de netăgăduit. Și tot așa, ciclul de parodii simboliste (Cameleon-femeie, sonet decadent, simbolist-vizual-colorist ș.a.). În afara câtorva epigrame și a unor atacuri la adresa spiritismului hasdeian, C. va reveni, ca autor de versuri, cu niște strofe antidinastice (Mare farsor, mari gogomani) și, în „Convorbiri critice”, cu fabule inspirate de răscoalele țărănești din 1907. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
amanți dezaxați, căței Chihuahua, droguri și felurite substanțe psihotrope. Dincolo de povestea femeii fatale, se configurează un Hollywood pe fond de război cu Vietnamul, la apogeul mișcării hi ppie, frămîntat, strălucitor și sensibil la impulsurile culturale venite din Europa, un univers decadent, din care omenescul profund, descifrat de Simon Liberati, capătă forme estetice inedite, nu lipsite, uneori, de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
specificului național", exaltând poezia populară și cerând o limbă cu "adevărat romînească". Schopenhauerismul ar fi trebuit să ducă pe Maiorescu la concepția artei pure, și, dimpotrivă, l-a făcut precursor al tendenționismului sanitar al artei "sănătoase", scutite de "efeminarea scrierilor decadente". Termenii sunt întorși. În vreme ce după filozoful german arta e o condiție a purificării, după criticul român puritatea (simțiri "curate și alese", "nobleța de simțimînt") e o condiție a artei. Maiorescu nu cercetează structura operei de geniu, ci numai efectul asupra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trecutului literar și istoric al acestuia și puterea originală de a crea". Punea însă condiții de conținut, precum rezultă din expresii ca "grele rătăciri estetice și morale", "a înfățișa stări reale din viață". Avea oroare de cărțile "subversive", iar pe decadenți îi voia "țintuiți la stâlpul infamiei". Criticile în sine sunt însă superficiale și fugitive. LITERATURA DE PESTE MUNȚI Nota particulară a nuvelei lugojanului Ion Popovici-Bănățeanu (1868-1893), continuator al lui Slavici, cu același fel de oameni mocniți, tardivi în desfășurarea sufletească și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
S. Mehedinți salută din partea Convorbirilor "primăvara literară", aducătoare de "adevărată răcorire sufletească". Punctul de vedere era însă tot etic, în direcția semănătoristă, întrucît se cerea scriitorului să-și caute inspirația în "însăși ființa sufletească a poporului romînesc", evitând "florile răului" decadent din străinătate. MIHAIL DRAGOMIRESCU Clasicismul lui Mihail Dragomirescu (1868-1942) se întemeiază pe noțiunea de capodoperă, nu fără un preconcept etic strecurat în vestminte strict estetice, deoarece comandamentul unui echilibru interior al capodoperei îl îndeamnă pe critic să detesteze arta nouă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]