6,321 matches
-
vocea, sau forma? Ambele! Atât vocea, cât și frumusețea sunt în ce o privește pe Anda Adam un tot în funcționarea deplină a înzestrărilor sale artistice. Niciodată un artist nu percutează într-un vid sufletesc sau pe terenul caracterizat de declin cultural. Artistul intră în sufletul avid de modurile trăirii vieții în armonie. Coerența internă a sentimentelor umane are nevoie de artiști ca Anda Adam, în măcar câteva clipe, din când în când. Cântecele Andei Adam, ca și aspectul ei corporal
ANDA ADAM VU DE DROIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347640_a_348969]
-
Note muzicale, în acord perfect, Partitură ștearsă. Doar în amintire, Se aud ecouri. Oare tu mă chemi ? Am atins în vise soarele și luna, Cerul plin de stele, toate strălucind Se deșiră firul, asta este vrerea Înramez trecutul. Astazi e declin. Am clădit castele, turnuri efemere Toate sfărămate, valurile trec A rămas în urma flacăra tăcerii Undele albastre, soarta ne-o petrec. Înfloresc castanii, plopii fără soț Trec pe rănd iubiții, cum și noi am fost Se scriu iar poeme, cărțile-s
AM FOST de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347732_a_349061]
-
nu vedea/ între a fi și a nu mai fi”, (dilemă shakespeareană), ”dincolo de cer și pământ”(pag. 97), fiind un volum de maxime poetice în raport cu ireversibilul timp: În derivă/ prin vâltorile mândriei/ omul/ în curând/ doar amintirea mai poate consola/ declinul viitorului/ timp nerambursabil/ dincolo de vizibil” (pag. 21). În concepția autorului, omul se percepe pe sine un simbol, o sinteză a lumii, un microcosmos. Alchimiștii, de exemplu ”au semnalat analogiile și corespondențele care pot fi stabilite între elementele ce alcătuiesc omul
ELISABETA IOSIF ”ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350026_a_351355]
-
peste un munte de bogății naturale, de resurse monetare și avea relații pe tot mapamondul. Era, dacă vreți, înzestrat cu o putere de neimaginat pentru un simplu muritor. Nu îi lipsea nimic și nimic nu ar fi putut să anticipeze declinul regatului său. Rashid avea o fiică, nespus de frumoasă și de inteligentă, pe nume Rashia. Aceasta urma să asigure un moștenitor, care, la timpul potrivit, ar fi preluat întreaga putere, diplomatică și militară. Însă, cum se întâmplă de obicei în
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
s-a ridicat și a plecat către următoarea lui destinație din acea zi. Rămas singur, am respirat adânc. De acum, puteam deja spune că Andrei devenise ucenicul meu. * Îmbătat iar de sentimentul solitudinii, pustiit de impactul cu o omenire în declin, rătăcit în propriul apartament și în labirintul propriei minți. ...Silvia, o tânără ingenuă, pășește în încăpere. E adorabilă în candoarea ei, are un trup perfect și doi ochi care promit Paradisul. Se îndreaptă încet către scaunul pe care stau, îi
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
pot peste ceva să trec, Ea sacrificiu îmi cere! Dacă încercsă fiu cum sunt, Căci nu pot să mă prefac, Mă aruncă iar în vânt, Vraja dorului pribeag! De mă doare când suspin, Coarda inimii cea fină, Se scufundă în declin, Și nu poate să-și revină! Iar când am gânduri sublime, Despre ființa ce mi-e dragă, Mă cuprind visări senine, Lumea mi se pare largă! Universul mi se pare mic, Când doar tu ești lângă mine, Nu ascult de
MISTERE DEZLEGATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362006_a_363335]
-
cui În hambar sprijinită de șură Lâncezind între bălăriile nalte cât casa Asudând în colbul stelar, cea mai inutilă plămadă. Sunt roata Rătăcită pe drumeagul pustiu Căzută-n răscruce de vânturi La intersecția tuturor pașilor Sunt la discreția lunii-n declin Sunt roata sărită din fix Care-și țipă inutil rostogolul Pe meridianele lumii. Sunt roata de gri și de albastru Sunt roata cea tuciurie Pierdută pe drum De la căruța mileniului. Sunt roata-n vârtej, în sindrom în spirală, pe cele
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
naturale are deja are un impact devastator: generația tânără este tot mai puțin interesată de căsătorie, rata concubinajului crește vertiginos, un număr tot mai mare de copii se nasc în familii din care lipsesc tații, responsabilitatea de părinte e în declin rezultând din rata abandonului familial. Lista efectelor negative asupra economiei, pieței muncii și relațiilor sociale pe care această stare de fapt le produce este largă și excede cadrul acestui material. Este însă evident și fără o demonstrație că ea se
DECLARAŢIA DE LA MADRID ÎN FAVOAREA FAMILIEI TRADIŢIONALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365843_a_367172]
-
familial. Lista efectelor negative asupra economiei, pieței muncii și relațiilor sociale pe care această stare de fapt le produce este largă și excede cadrul acestui material. Este însă evident și fără o demonstrație că ea se răsfrânge mai departe în declinul social accentuat la care cu toții suntem martori. În acest context ostil, delegații reuniți la Madrid și-au exprimat opoziția față de aceste manifestări iraționale și totodată susținerea față de norma socială validată istoric și aflată la temelia civilizației iudeo-creștine, din care întreaga
DECLARAŢIA DE LA MADRID ÎN FAVOAREA FAMILIEI TRADIŢIONALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365843_a_367172]
-
vis ce împlinit se cere, să văd c-a fost ucis balaurul durere. Mai am un singur gând ce-mi freamătă în minte, să nu dispar nicicând din sfintele cuvinte. Mai am un singur țel în timp ce-mi port declinul, să pun în toate zel și să-mi înving destinul. Mai am un singur rost lipsit de aroganță, să uit că-ntruna-am fost doar mugur de speranță. Mai am un singur crez ce mă menține màtur, de-al împlinirii
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
despre scepticismul acestuia, Petre Țuțea, un alt mare filosof român, cu care, Cioran a avut o corespondență bogată, spune: „În ceea ce îl privește pe Cioran, îmi permit să-l înfățisez în acești termeni: ... sceptic de serviciu al unei lumi în declin” (Țuțea Petre, Între Dumnezeu și neamul meu, Fundația Anastasia, Editura Arta Grafică, București, 1992, pg.54 ). Monica Lovinescu ne povestește despre talentata poetă Ivonne Rossignon, o româncă stabilită de mulți ani în Italia, care devenise mistică si se confesa unui
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
își refuză până și alinarea prin speranță și visare. Pornind de la indivizi, până și popoarele pot fi plictisite, respectiv plictisitoare. După secolul de aur al culturii lor ( secV-IV î.e.n.), grecii și-au putut permite să devină sceptici prin renunțare până la declin și să fie obosiți până la plictiseală, căci renunțarea provine din preaplinul spiritului, iar scepticismul exprimă inevitabila plictiseală stoarsă de destin din oboseala unei culturi mari. Dar grecii au devenit sâcâitori și plictisitori de-abia când din palma întinsă a istoriei
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
literaturii și filozofiei religioase ruse până dincolo de catastrofa din anul 1917. În Principatele Române însă traiectoria paisianismului va intra, după un promițător parcurs ascendent — sub sfinții mitropoliți paisieni Veniamin Costachi (1803-1843) în Moldova și Grigorie Dascălul (1822-1834), într-un rapid declin. Exact în anii în care începea să înflorească în Rusia, paisianismul sucomba în România. Involuția avea drept cauze atât criza internă a comunității multinaționale a paisienilor de la Mănăstirea Neamț, cât și profundele transformări politice și sociale ale Țărilor Române intrate
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
îndelung pervertita-i corporalitate bine înfiptă în păienjenișul haotic mondial al momentului și conturându-și cu nonșalanță trunchiul unei „concepții” mitice postmoderne exhaustiv descărnate de estetica superioară a ființării Omului prezent (concepție umplută până la refuz, desigur, cu faciesul sui-generis al declinului general promovat cu mare intensitate la toate nivelurile azi - cu deosebire, în sfera mediatică -), pornografia secolului XXI își dezgolește lipsită de rușine nurii, ca și cum aceasta ar fi adevărata față a realității parcurse de omenire în chip efemer acum și nicidecum
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
atrocele și perversul zeu NOM, în sfera macabrei lui strategii de marketing înșelător, privește întotdeauna numai către o singură direcție: înspre crepusculul interior al umanității cu tot ceea ce acesta ține închis în carapacea lui diformă și complet asubstanțială. E un declin pe care, în linii mari, zeul NOM și l-a construit aproape singur, iar pornografia în genere, cu feluritele ei „spectacole” de manifestare concretă, constituie, din păcate, unul dintre cele mai bune exemple pe care le-am putut oferi în
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
credință! Durerile au re-nceput și nici curaj, nici iscusință n-am îndeajuns ca să decid în cazul lui Iisus prorocul - aleg dreptatea să o apăr, ori preoțimii îi fac jocul? Când a virtuții râvnă se pornește, zeiasca influență-i în declin, iar sufletu-mbibat cu-nvățătură de îndoieli trufașe-i arhiplin...) Nu de sofisme-i trebuință în astă chestiune delicată, capabilă să schimbe lumea cum nimeni n-a făcut-o niciodată. De vreau ca peste ani și ani să nu fiu lașul
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
și tu fior aritmic al lumii din seva ploilor culegeam fulgerele cuvintelor gelatina viselor o întindeam extatic la soare săpam cratere imaginare cu mâinile golite de sânge incandescente unghiile mutila(n)te iroseau vibrații ca niște metastaze emoționale pianele supraviețuiau declinului ecoul tău (i)lumina fiordul apa de havel se rotește în oglinzi egocentriste ca o maree va evada cineva ? pictăm cerul cu aluviuni zâmbete eretice ne sfidează îți trimit cioburile lezate ale tabloului expus fără ramă artefactele sinelui meu narcisist
FIOR(D) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352282_a_353611]
-
Costan din București, actor de profesie, a valorificat calitățile terapeutice ale sării, într-o formă modernă, realizând lămpi electrice cu sare benefice pentru tratarea afecțiunilor respiratorii: rinită, sinuzită, bronșită, silicoză pulmonară, cât și ale sistemului nervos: nevroză, stare de oboseală, declin la stres. În speranța că va spori eficacitatea tratamentului a prelucrat sarea din mine autohtone. Inițial a realizat lămpi pentru uzul propriei locuințe, după care observând interesul celor apropiați pentru ele a început o mică afacere. Deși par a avea
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
netimp și nespațiu. Asumarea exegetică de recompunere a raportului poetic dintre sacru și profan reprezintă situații existențiale ce se întrepătrund, poetul încercând resacralizarea unor realități ontologice profane. A studiat foarte mult, a citit și mai mult, a descoperit, acum în declinul vieții, tremurul lăuntric, flacăra melancolică din meditații cu vibrații majore. Simplu, curgător, fără prejudecăți și țâfne academice. Literalitatea textului poartă o suită întreagă de trăsături omologate sub umbrela liricii moderne, o înnoire trecută prin instanțe poetice proprii, reinventând un limbaj
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
tot timpul răsturnări de situații, pentru ca, în final, cei doi să descopere că sunt tată și fiică. Piesa dezvăluie tipologii feminine diferite, în comportamentul uneia și aceleiași femei, psihologii masculine întrucâtva oscilante, care balansează între ridicol, căderea fermității precipitarea și declinul seriosului, pe de o parte, iar pe de altă parte, sentimentul remușcării, al frustrării în fața timpului pierdut din viață, fără a-și avea fiica aproape și redeșteptarea sentimentelor de familist. Subiectul se situează în prelungirea vieții personale a multora dintre
FLORIN PIERSIC ŞI MEDEEA MARINESCU, DIN NOU ÎN FAŢA SPECTATORILOR BACĂUANI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350563_a_351892]
-
expresii ale pendulării, aș zice firești, între jubilație și îndoială. Aproape nimic nu lipsește din ce se poate afla pe acest traseu colinar: jocul imponderabil al nuanțelor exuberanței juvenile (“Tânara visează-n casă, o lumina de matasă/ Cum salvează din declin o bluziță de satin/ Spală vase, rufe spală-n pantalonii de fatală/ Agreabilă si suplă generos în pod hurducă/ Melancolică, activă, inspirată, reflexivă/ Își lipește-n frunte stele, minuscule , efemere.../ Dintr-o dată ca împuns/ Podul a pornit-o-n sus
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
acest fapt, care ar fi trebuit privit ca o reparație necesară, ca o revenire la normalitate, a declanșat o nemulțumire aprigă-n trei trepte: (Președinte/ Patapievici/ fanii lui Patapievici); iar ultimii au hotărât să inițieze mișcarea de protest „parada papioanelor”, declinul frondei prin ridicolul elitelor! Iar acești adulatori ai lui Horia Roman Patapievici („viruși HoRoPa”, îi numea cineva) au avut în prima linie personaje foarte importante, domnilor: de la proaspăt înstelatul locotenent-colonel Turcescu (ofițer superior fără nici o zi de armată), la necoptul
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
fost întotdeauna ale ei, aclamată și blamată, și oacheșă, cu oameni care visează să trăiască în altă țară. Iluzoriu? Nu știu ce să zic de la înălțimea celor 17 ani ai mei... Este țara mea, țară scăpată din mână ce se îndreaptă spre declinul sadic creat de propriile mentalități? Ar fi absurd să pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România? Nu, eu nu sunt în măsură să învinuiesc țara pentru nimic ci doar să atrag atenția către „umilul” megieș român. Este cert faptul
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
călătoria, pelerinajul, care ne trimite cu gândul la efemeritatea dar și versatilitatea acestei lumi, la modelarea fantastic de facilă a genurilor și stilurilor literare în conformitate cu aspirațiile vremurilor, cu metamorfoza suferită continuu de speța umană, metamorfoză ce-i motivează ascensiunea ori declinul. Prefața cărții - minunat alcătuită de către Virginia Paraschiv - punctează câteva dintre aspectele esențiale ale lucrării, reușind să pună în valoare elementele cheie ale acesteia: „Acest studiu își propune să analizeze semnificația călătoriei în literatura universală, în special în specia romanescă, felul
INCURSIUNE ÎN ROMANUL GRECO-LATIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350817_a_352146]
-
rămas Dumnezeu. Și după toate aceste probe ale suferinței, totul se termină cu bine, Gabriel se vindecă și i se naște o surioară. Astăzi, romanul Victoriței Duțu, Gabriel, reprezintă o provocare. A face elogiul creștinismului, astăzi când credința este în declin, pare anacronic. Autoarea se dovedește tradiționalistă, considerând valorile supreme: credința, familia și morala. Ceea ce înseamnă normalitatea. Poate în viitorul apropiat, după atingerea ultimei trepte de decadență, omenirea va reveni la ceste valori. Cartea incitantă reprezintă o meditație dramatică asupra vieții
CRONICĂ DE CARTE: „GABRIEL” DE VICTORIŢA DUŢU de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346601_a_347930]