1,794 matches
-
Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar la 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris. În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 31 era înscris sculptorul Constantin Brâncuși cu propunerea „ofițer al Coroanei”. Cartierul și parcul Constantin Brâncuși din București îi poartă numele. Diverse străzi din București, Chișinău, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Cluj, Arad
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
formă, gata să se reapuce de lucru. Începe să utilizeze tehnică hârtiei decupate ("collages") și inițiază seria ""Jazz"". După eliberare, se organizează o mare expoziție retrospectivă la Salonul de Toamnă din Paris (1945). Între anii 1946-1951 realizează monumentala lucrare de decorare a capelei "Rosaire" din mănăstirea călugăritelor dominicane din Vence, în apropiere de Nișă. În 1952 are loc lnaugurarea muzeului Matisse din Le Cateau-Cambrésis, orașul său natal. Greutatea anilor se face însă simțită. Ia totuși naștere o serie de colaje în
Henri Matisse () [Corola-website/Science/297979_a_299308]
-
înaltă distincție a Republicii Moldova, "Ordinul Republicii", "„pentru muncă îndelungată și prodigioasă în organele supreme ale puterii de stat, contribuție substanțială la dezvoltarea Republicii Moldova și cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani”". La solemnitatea de înmânare, Bodiul a declarat că: "„Decorarea mea semnifică recunoașterea meritelor generației în vârstă, a celor realizate de ea în trecut, faptul că noua Moldovă își făurește drumul său bazându-se și pe înfăptuirile noastre”". Decorarea sa a provocat protestul Consiliului Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar patru
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
85 de ani”". La solemnitatea de înmânare, Bodiul a declarat că: "„Decorarea mea semnifică recunoașterea meritelor generației în vârstă, a celor realizate de ea în trecut, faptul că noua Moldovă își făurește drumul său bazându-se și pe înfăptuirile noastre”". Decorarea sa a provocat protestul Consiliului Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar patru scriitori moldoveni (Mihai Cimpoi, Vasile Vasilache, Vladimir Beșleagă și Ion Hadârcă) au renunțat la "Ordinul Republicii" în semn de protest . Ivan Bodiul a decedat la 27 ianuarie 2013, în
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
o bandă in jurul gâtului. Designații cu crucea mare au purtat decorația la o bandă largă de la umărul drept la șoldul stâng, în plus pe pieptul stâng o stea. Aceasta a fost octogonală și ținută în argint. Până în anul 1884 decorarea pentru cetățenii țărilor habsburgice a fost legată de atribuirea unui titlu de nobilitate: dotarea în clasa de cavaler însemna ridicarea la titlul de cavaler ereditar, în clasa de comandor la titlul de baron ereditar. Acordarea crucii mari a adus titlul
Ordinul Leopold (Austria) () [Corola-website/Science/333502_a_334831]
-
a ordinului Republicii Moldovenești Nistrene (clasa a II-a sau clasa I, după caz). Acordarea unei alte clase a Ordinului "Pentru serviciu adus patriei în forțele armate ale Republicii Moldovenești Nistrene" nu este posibilă mai devreme de cinci ani de la decorarea anterioară, cu excepția acordării decorației pentru îndeplinirea de fapte de eroism, curaj deosebit și vitejie. 5. Ordinul " Pentru serviciu adus patriei în forțele armate ale Republicii Moldovenești Nistrene" se poartă pe partea dreaptă a pieptului, iar când deținătorul are și alte
Ordinul „Pentru serviciu adus patriei în forțele armate” (Transnistria) () [Corola-website/Science/313348_a_314677]
-
mănăstirea Sf. Domenico din acest oraș, astăzi distruse. Fiind pictor de fresce, este posibil să fi lucrat sub îndrumarea sau ca ucenic al lui Gherardo Starnina. Din 1418 va reveni la Fiesole, unde va executa un număr de fresce, precum și decorarea altarului, piesă deteriorată, dar restaurată. Va rămâne aici până în 1436, când, împreună cu alți călugări se va muta la nou-construita mănăstire dominicană San Marco din Florența. Venirea la Florența l-a adus în centrul activităților culturale ale regiunii, precum și ocazia de
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
Naționale UNESCO pentru Republica Moldova, membru al Consiliului Național al Monumentelor Istorice, membru al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, membru al Asociației cultural-știinșifice „Museion”. Activitatea profesională a lui M. Ursu a fost apreciată prin conferirea titlului onorific "Om Emerit", prin decorarea cu medalia "„Meritul civic”" (1994) și Ordinul "„Gloria Muncii”" (2001).
Mihai Ursu () [Corola-website/Science/332044_a_333373]
-
Sigismund, a inflorit peste tot în Polonia (Staszów, Włocławek). Alte caracteristici ale manierismului în Polonia sunt fortificațiile orașelor și palatelor construite în stil olandez [17] (Zamość, Ujazd) și primăriile cu turnuri înalte (Biecz, Zamość, Poznań). Cele mai populare tehnici de decorare au fost de relief (Kazimierz Dolny), sgraffito (Krasiczyn) și rusticizare (Ksiaz Wielki), în timp ce materialul folosit era în principal cărămidă, cărămidă tencuită, gresie și uneori calcar. De ceva timp Renașterea târzie coexista cu stilul baroc timpuriu (introdus în Polonia în 1597
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]
-
biserică dominicanilor, apoi execută numeroase comenzi din partea unor familii bogate. De asemenea, a mai lucrat și la ornarea cu mozaic a presbiteriului bisericii "Santa Maria Maggiore". În 1525 se mută la Veneția, unde rămâne cinci ani. Deși nu participă la decorarea palatului dogelui, participă activ la viață artistică venețiana, tablourile sale fiind apreciate de persoanele înstărite din regiune. Moartea, în 1531, a pictorului Vincenzo Catena pune problema administrării moștenirii rămase, fiind înființată o comisie în acest scop. La propunerea breslei pictorilor
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
Colonna și, prin urmare, primul său reprezentant în Colegiul Cardinalilor, dar oamenii de știință moderni au stabilit că aceasta s-a bazat pe informații false încă de la începutul secolului al XVI-lea. În secolul al XIV-lea, familia a sponsorizat decorarea BisericII Sân Giovanni, cel mai notabil fiind mozaicul. Celebrul poet Petrarca, a fost un mare prieten de familie, în special priten a lui Giovanni Colonna și de multe ori a trăit la Romă că un oaspete al familiei. Tot în
Familia Colonna () [Corola-website/Science/330344_a_331673]
-
Cuvântul german ("bau" - a construi și "haus" - casă) desemnează de obicei "Staatliches ", o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice, designul, fotografia, mobilierul și decorările interioare ale secolului XX. Această școală și mișcare artistică, generată de către arhitectul și pedagogul german Walter Gropius în orașul Weimar în 1919, a funcționat la maxima sa anvergură între anii 1919 - 1933 în trei orașe germane: Weimar, Dessau și Berlin
Bauhaus () [Corola-website/Science/299773_a_301102]
-
educație, cândva în floare, dar aflate atunci în derivă: "Großherzogliche Sächsische Hochschule für Bildende Kunst" (în română, "Școala de arte frumoase a marelui ducat al Saxoniei") și "Kunstgewerbeschule Weimar", o fostă școală de meserii în domeniul artelor frumoase și a decorării interioare. La timona Bauhaus-ului, se afla același Walter Gropius. Din păcate se vor ivi la orizont imense tensiuni și conflicte, atât interioare cât și exterioare. Gropius a argumentat în mod repetat că odată cu terminarea războiului o nouă perioadă istorică începuse
Bauhaus () [Corola-website/Science/299773_a_301102]
-
și creatoare clădirea, ca un ansamblu finit, și lipsa oferirii de cursuri de arhitectură până în 1927. Până la data primelor cursuri de arhitectură, aparent, cel mai clar produs arhitectural Bauhaus a fost ... reprezentat de posterele sale și de tapetul folosit pentru decorarea unora dintre pereții clădirii Bauhaus din Dessau. În același timp munca studenților de a termina proiecte nefinisate sau de a produce alte proiecte bazate pe clădiri niciodată construite, precum și realizarea de piese ambientale, așa cum au fost diverse piese de mobilier
Bauhaus () [Corola-website/Science/299773_a_301102]
-
destul de repede. În jurul anului 1708, Watteau intră în atelierul pictorului-decorator Claude Audran (1657-1734), unul dintre ultimii reprezentanți ai unei familii de pictori și gravori din Lyon. Audran este pictorul curții regale și custode al Palatului Luxemburg, participă la lucrările de decorare a palatelor de la Versailles, Fontainebleau și Hôtel des Invalides. Atelierul lui Watteau se găsește chiar în Palatul Luxemburg, unde are ocazia să studieze ciclul de tablouri ale lui Rubens consacrate Mariei de Medici. Anul 1709 este plin de evenimente importante
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
reprezentând scene din viața consulului român Detius Mus, sau o serie de tablouri înfățișând "Faptele lui Constantin" pentru regele Ludovic al XIII-lea al Franței. Ajuns în culmea gloriei, Rubens începe o serie de cicluri decorative de mare amploare, ca decorarea bisericii iezuiților Sfanțul "Carol Boromeusz" din Antwerpen, mari panouri decorative pentru Palatul Luxemburg din Paris la comanda reginei Maria de Medici. În 1626 moare Isabelle Brandt, soția sa. Îndurerat, Rubens continuă să călătorească mult, îndeplinând și misiuni diplomatice la Madrid
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
dintre complementare: roșu carmin și vermillonul mantiilor răspund culorii verzi a peisajului, galbenul aurit al drapajului aruncat în prim plan dă replica culorii albastre a cerului. În anul 1621, regina Franței, Maria de Medici, îi cere lui Rubens să execute decorarea galeriei de festivități a palatului Luxemburg, din Paris. Opera este terminată în anul 1625, cuprinzând 24 picturi de dimensiuni mari care prezintă „Istoria vieții celebre și a faptelor eroice ale Reginei”. În prezentarea acestor evenimente, pictorul îmbină două abordări, realistă
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
dintre stații mai apropiate de cele ale RER, mai ales între "Gare de Lyon" și "Châtelet", ce permit atingerea unei viteze comerciale medii de 40 km/h, deosebit de ridicată pentru metroul din Paris. Linia, ramele de metrou, precum și dimensiunile și decorarea stațiilor fac din ea mândria RATP și a companiilor Alstom și Siemens Transportation Systems. Stațiile permit trenuri de 8 vagoane, dar momentan ramele utilizate nu au decât 6. Pentru mărirea capacității liniei 1, cea mai frecventată din rețea, s-a
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
persoana rămăsese în viață și după efectuarea trepanației. Apar: capacitatea de a percepe realitatea în culori, reproducerea artistică a activității productive, a omului primitiv. Există reprezentări fantastice despre om și realitatea înconjurătoare (magia, totemismul ș.a.). Arta plastică se manifestă prin decorarea cu motive geometrice a obiectelor de uz casnic (arie geografică largă: Anglia, Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din argilă, piatră, os sau fildeș cu o semnificație și funcție magică. În paleoliticul superior se remarcă pictura și gravura rupestră
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
până cel târziu în 914. Lunga sa carieră a reprezentat o adevărată "epocă de aur" pentru Gaeta. Docibilis I a inițiat construirea marelui palat, ale cărui ruine se păstrează încă în oraș și a cheltuit în mod abundent bani pentru decorarea de biserici. În egală măsură, a fost un principe războinic, ale cărui dispute cu toți vecinii, musulmani sau creștini, longobarzi sau greci, ecleziastice sau seculare, sunt descrise în cronicile vremii, în special în cea a lui Erchempert. Cu soția sa
Docibilis I de Gaeta () [Corola-website/Science/324653_a_325982]
-
și de către meșterii din întreg imperiul. El a descris metodele standard de construcție, proiectare, utilizarea de șanțuri și fortificații, piatră, tâmplărie complexă sau mai simplă, cioplitul în lemn, cotitură și găurire, tăiere, lucrul cu bambusul, țigla, construirea zidurilor, pictură și decorare, zidarie, lucrul cu teracota, și a oferit proporții pentru includerea mortarului în zidărie . În cartea sa, Li furniza ilustrații detaliate și vii ale componentelor arhitecturale și secțiuni transversale de clădiri. Aceste ilustrații afișează diverse aplicații, diagrame ce arată diferitele tipuri
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
fi locuibile însă, noile încăperi trebuia să fie dotate cu deschizături adecvate pentru aerisire și iluminare. Primele lucarne erau acoperite cu plumb sau foi de ardezie, având o structură din lemn și, mai târziu, din piatră. În perioada goticului flamboaiant decorarea lucarnelor era foarte îmbogățită, căpătând forme mai simple în timpul Renașterii. O clasificare a tipurilor de lucarne poate fi făcută după următoarele criterii: În funcție de folosirea lor: În funcție de poziția lor față de fronturile clădirii: Lucarnele pot fi clasificate și în funcție de caracteristicile propriilor fațade
Lucarnă () [Corola-website/Science/330600_a_331929]
-
aceeași perioadă artista primește o altă comandă prestigioasă, anume plafonul din Sala Tronului a Palatului Regal, astăzi Muzeul National de Artă al României. Compoziția alegorică în format tondo se intitulează "Apologia artelor românești". În 1937 este invitată să participe la decorarea Pavilionului Românesc la Expoziția Internațională de la Paris cu compoziția "Petru Cercel și curtea sa". În afară de compoziții murale, Cuțescu-Storck a creat compoziții de factură simbolistă și peisaje pe pânză, în ulei și în pastel. Un exemplu important este tripticul "Țigăncile", intitulat
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
s-a părut că aranjamentul interior este prea simplu, așa că a comandat un sistem de iluminat, o fântână de marmură și un tron luxos din marmură cu pene de păun executat la Paris și instalat într-o nișă. Lucrările de decorare au fost finalizate în 1877, iar grădinarul curții, Carl von Effner, a fost însărcinat cu amenajarea grădinilor din jurul clădirii. Casa marocană "Casa marocană" a fost achiziționat din ordinul lui Ludovic al II-lea la Expoziția Universală de la Paris din 1878
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
folosit un radar de penetrare a solului pentru a localiza o casă mică îngropată. Ei au excavat casa, unde au găsit rămășițele a doi adulți, precum și castroane de bronz, vase de ceramică, unelte de fier și alte artefacte. Proiectarea și decorarea artefactelor au asemănări cu artefacte din Vietnam și Cambodgia. Testele efectuate folosind o tehnică de carbonizare au dezvăluit că ele erau fost compuse din cărbune format de căldura de la magmă. Oamenii și casele sunt păstrate așa cum au fost în 1815
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]