1,028 matches
-
apărarea Occidentului era reînarmarea Germaniei - subiect tensionat și gest susceptibil, se credea, de a declanșa o reacție imprevizibilă din partea lui Stalin. În orice caz, nimeni nu dorea să risipească resurse vitale pe reînarmare. Neutralitatea - ca alternativă la o confruntare fără defensivă - devenea din ce În ce mai populară În Germania și Franța deopotrivă. Dacă nu ar fi izbucnit chiar atunci războiul din Coreea (o ipoteză contrafactuală nu chiar absurdă, fiindcă era cât pe ce să nu aibă loc), profilul istoriei europene recente ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ceri drepturi ca și cum acestea n-ar fi existat - o invitație certă la continuarea represiunii -, ci să le soliciți pe cele recunoscute deja de regim și Înscrise În lege, ceea ce conferea opoziției un aer moderat, aproape conservator, obligând totodată partidul la defensivă. A lua În serios litera legii „socialiste” era mai mult decât o simplă tactică sau un instrument de discreditare a guvernanților comuniști. În societăți Închise, unde totul era de natură politică - astfel Încât politica propriu-zisă era exclusă -, „drepturile” ofereau o portiță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
e imposibil să aibă toți dreptate. Același lucru se poate spune despre istoriile rivale ale României și Ungariei sau despre revendicarea sârbilor și a croaților: fiecare pretinde că granița sa sudică (cu sârbii, respectiv cu turcii) constituie linia vitală de defensivă de la marginea Europei civilizate. Această confuzie arată că marginile Europei sunt de veacuri suficient de importante pentru ca părțile interesate să ridice vehement pretenții concurente de apartenență la Europa. A fi „În” Europa echivalează cu un grad de siguranță: este garanția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]