27,909 matches
-
aparțin. Să aderi la curentul optimist sau la curentul pesimist nu este indiferent căci, în primul caz, am putea avea un alibi la o gestiune nu prea riguroasă a angajamentelor publice pe când în al doilea, avem obligația de a menține deficitele publice între niște limite rezonabile. Fie că suntem optimiști sau pesimiști, să mai menționăm și că evenimentele ce țin de demografie pot altera pozițiile de principiu. Ce devine de exemplu demersul lui Becker și Murphy în perspectiva ieșirii la pensie
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cuceririle erau normalitatea ființării, două titluri atât de pompoase de depravat și disident ar fi fost o înfrângere de proporții. Există, la vremea în care cuceririle sunt normalitatea ființării, nenorocire mai mare decât pierderea a două titluri atât de prețioase? Deficitul acesta de imagine mi-ar fi marcat întreaga existență. Tocmai de aceea am ținut morțiș, pe toată durata copilăriei, să le țin vii în ochii altora, deși, în realitate, mărturisesc, ele lipseau din vitrina sufletului meu... Dacă n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au stabilit cum copilul deprinde literalmente la sânul mamei încrederea în viață. Dobândirea încrederii are o importanță vitală pentru dezoltarea psiho-fizică a copilului. Dacă un copil suferă de carențe cauzate de tulburări psihologice, în urma sustragerii persoanei de referință sau a deficitului emoțional provocat de faptul că cel ce îl supraveghează nu este interesat în a relaționa sau este foarte ocupat (vezi fenomenul de ospitalism analizat de psihiatrul american René Spitz) încă din perioada alăptării, încrederea poate chiar să nu existe. Pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
studiu propriu că, spre deosebire de ceilalți copii, adoptați în copilăria mică, copiii adoptați la o vârstă mai înaintată se găsesc într-o situație unică, situație care aduce cu sine o serie de noi factori stresori și în fața căreia copii prezintă un deficit de resurse. Acești copii nu numai că sunt conștienți de pierderile anterioare ci vin și cu o istorie anterioară care le poate influența adaptarea la noua familie. Tabelul 3.1. Un model social și cognitiv de adaptare la adopție 248
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Diferența ponderilor în funcție de momentul de raportare (frecvență absolută) Tulburări comportamentale (cel puțin una dintre problemele următoare) 40,0 (18) 24,4 (11) ↓ a. Enurezis nocturn 15,6 (7) 4,4 (2) ↓ b. Enurezis diurn 11,1 (5) 0 (0) ↓ c. Deficit atențional 15,6 (7) 4,4 (2) ↓ d. Hiperactivitate 8,9 (4) 4,4 (2) ↓ e. Se leagănă singur 15,6 (7) 4,4 (2) ↓ f. Prezintă ticuri 8,9 (4) 2,2 (1) ↓ g. Își însușește nemotivat obiecte ale
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
aceste probleme ca fiind mai persistente decât cele din categoria anterior prezentată. Astfel că, în momentul studiului 24,4% dintre copii mai prezentau aceste probleme. Din această categorie cele mai frecvente în momentul adopției au fost: enurezisul nocturn (15,6%), deficitul atențional (15,6%) și tendința copilului de a se legăna singur (15,6%). Mai puțin semnificativă ca procent, dar mai persistentă este manifestarea agresivității. Tabelul 5.3. Asocieri între tulburările comportamentale manifestate in momentul adopției 321 1 2 3 4
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
809** ,773** ,798** ,701* ,281 ,274 5. Manifestă agresivitate față de alți copii 1 ,316 ,381 ,281 ,308 ,083 ,749** ,635** 6. Se lovește singur 1 ,544** ,516** ,453** ,485* ,388* ,635** 7. Hiperactivitate 1 ,758** ,547 ,094 ,475* ,238 8. Deficit atențional 1 ,612** ,768** ,576** ,329 9. Obișnuiește să mintă 1 ,703** ,619* ,283 10. Își însușește nemotivat obiecte ale altor copii 1 ,459* ,338 11. Enurezis nocturn 1 ,725** 12. Enurezis diurn 1 În momentul adopției 6,7% dintre
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
studiu frecventează o instituție de învățământ (grădiniță sau școală). Trei dintre acești copii au prezentat tulburări de vorbire, manifestate prin dificultăți de pronunție și vocabular sărac. În plus, o respondentă a semnalat o întârziere ușoară în dezvoltarea cognitivă, asociată cu deficit de atenție, dislexie și disortografie. Patru dintre respondente au semnalat dificultăți ale copiilor de integrare în colectivul grupei/clasei. Trei copii au manifestat agresivitate în raport cu ceilalți copii din colectiv. Una dintre respondente consideră că, acest comportament este cauzat de lipsa
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a împiedicat urmarea acestor ședințe: Cineva ne-a spus că acolo merg numai copiii nebuni, a afirmat ea. În mod similar, teama de a nu-i "înregistra" copilul a împiedicat mama adoptivă, al cărui copil prezintă întârzieri în dezvoltarea cognitivă, deficit de atenție și probleme de limbaj să solicite ajutorul psihologului. În aceste cazuri, problema copilului este acceptată de părinți, atitudinea lor fiind mai degrabă una de resemnare: va vorbi dacă va vrea Dumnezeu, sau se va remedia până la urmă și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
construit din 2 itemi cu răspunsuri dihotomice (0-nu; 1-da). a. Manifestat anxietate, b. Este greu de consolat când se supără; recodificat în variabilă dihotomică 0,717 Tulburări comportamentale Index sumativ construit din 12 itemi cu răspunsuri dihotomice (0-nu; 1-da). a. Deficit atențional, b. Hiperactivitate, c. Se leagănă singur, d. Prezintă ticuri, e. Manifestă agresivitate față de alți copii, f. Își ascunde obiectele personale de teama de a nu-i fi luate, g. Are tendința de a-și distruge obiectele, h. Obișnuiește să
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
disponibil pe internet la adresa http://www.scie.org.uk/ publications/ knowledgereviews/kr02.pdf. Russell, James, Fostering and Adoption Disruption Research, citat în 22 martie 2007, disponibil pe internet la adresa http://www. jameslyonrussell. com/fosteringandadoptiondisruptions.pdf. Rutter, Michael, "Developmental catch-up, and deficit, following adoption after severe global early privation. English and Romanian Adoptees (ERA) Study Team", în The Journal of Child Psychology and Psychiatry and Allied Disciplines, 1998, vol. 39, nr. 4, pp. 465-476. Rutter, Michael, The Adoption of Children From Romania
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a aflat anterior adopției în plasament simplu la familia adoptivă, fără a beneficia de alte măsuri de protecție. 318 Réjean Tessier, Simon Larose, Ellen Moss, Line Nadeau și George M. Tarabulsy, 2005, op. cit.; et seq. Michael Rutter, "Developmental catch-up, and deficit, following adoption after severe global early privation. English and Romanian Adoptees (ERA) Study Team", în The Journal of Child Psychology and Psychiatry and Allied Disciplines, 1998, vol. 39, nr. 4, pp. 465-476.) 319 ↓ indică scăderea ponderii copiilor între cele două
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
să se iasă din sfera psihică, să se renunțe la a găsi în ea un principiu intern de inteligibilitate. Or subiectivitatea însăși în esența sa proprie este cea care se găsește la originea procesului pe care îl descriem. Nu un deficit incomprehensibil de energie, ci sporirea vieții și excesul său sunt cele care, din cauză că nu sunt asumate de individ, produc succesiunea de reporturi și violența. Răul provine întotdeauna din Bine și nu este un principiu exterior acestuia. Pe de altă parte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
siguranță, rezultat din relaționarea cu o persoană adultă 86. Pârghia motivațională a procesului de capacitare a părinților singuri are două fundamentări: una se referă la intenția de a crește copilul/copiii în condiții optime, de normalitate (se presupune inclusiv acoperirea deficitului provocat de absența celui de-al doilea părinte), iar cea de-a doua decurge din nevoia de dezvoltare personală. Aceste două tendințe se pot manifesta convergent sau pot provoca conflicte privind prioritatea unuia sau a celuilalt. Tendința unui părinte singur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
viață, pot fi găsite soluții și se poate depăși impasul momentan. Astfel de grupuri funcționează și ca facilitatori privind dezvoltarea personală. Ce este personal devine politic! Pentru părintele singur, participarea la un astfel de grup ar permite o compensare a deficitului relațional în care se află (în primul rând, din cauza lipsei de timp). În practica asistenței sociale s-au întâlnit cluburi ale părinților în care avea loc, în principal, un schimb de experiență privind creșterea copiilor. Mai mult, se oferea asistență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
îi dă părintele copilului, un complex de stări afective în care intră grija, toleranța, atenția, iubirea, protecția, sacrificiul, devotamentul, contactul fizic. Lipsa de alocație psihologică duce la carențe de afectivitate (A. Liiceanu, 1998, p. 43). Carența afectivă 101, numind un deficit afectiv, o insuficiență de satisfacere a trebuințelor afective, este adesea resimțită ca un neajuns, ca o lipsă a ceva necesar, dar și ca o disponibilitate redusă de a dărui afectivitate. Persoana cu carențe afective este vulnerabilă, poate să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tați, în strânsă legătură cu specificul comunității căreia îi aparțin. În anumite situații, comunitatea are un rol reglator în articularea raporturilor de responsabilitate în familie, alteori chiar suplinește absența unora dintre persoanele care compun familia, compensează într-o măsură oarecare deficitul relațional al acesteia. Capitalul social poate fi privit și din punctul de vedere al integrării comunitare a familiei. În primul rând, sunt vizate relațiile interumane directe, însoțite de afectivitate și bunăvoință, relații care constituie o rețea de susținere pentru copil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Acest fapt contravine libertății și toleranței promovate în societățile pluraliste (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 131). Copiii din familiile monoparentale pot fi marginalizați, având legături sporadice în comunitate sau pot fi, dimpotrivă, bine integrați în comunitate. În ultimul caz, deficitul relațional din familie este compensat prin relaționările exterioare acesteia. Comunitatea poate fi una incluzivă 111, receptivă la nevoile membrilor ei și funcțională în sensul susținerii lor, sau excluzivă, în care cei ce nu se conformează tradițiilor sunt dezaprobați, considerați devianți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cele care să ateste pregătirea profesională) lasă impresia existenței mai multor familii monoparentale decât sunt în mod real. În grupurile rome tradiționale se manifestă un tip de susținere comunitară care poate fi observată începând de la creșterea copiilor în cadrul familiei lărgite. Deficitul de integrare socială 113 a copiilor romi nu se manifestă în cadrul comunității de origine, ci față de comunitatea majoritară. Acest fapt este cauzat, de exemplu, de retragerea copiilor de la școală, de relațiile de vecinătate defectuoase sau conflictuale (date fiind o anume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și familiile lor nu au acces, în primul rând, la resurse economice, apoi în spațiul politic, educațional etc. Marginalizarea este cauzată de absența unui minimum de condiții sociale de viață - condiții economice, rezidențiale, ocupaționale, de educație și instrucție - printr-un deficit de posibilități de afirmare și de participare la viața colectivității (C. Zamfir, L. Vlăsceanu școord.ț, 1993, p. 338). Astfel, persoanele sărace devin, treptat, izolate din punct de vedere social. Odată cu această stare de fapt se creează premisele pentru comportamentele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mult în economiile de piață și se face responsabil de criza economică declanșată în 1974, criză ce a pus capăt anilor de însemnată creștere economică de după război. După monetariști, intervenția crescîndă a Statului în economie a declanșat procesul inflaționist actual. Deficitele bugetare permanente, datorate faptului că e mult mai ușor sa propui noi cheltuieli decît noi impozite, au fost finanțate prin creație monetară. Potrivit economiștilor ofertei, intervenția crescîndă a Statului a paralizat oferta, iar excesiva impozitare a veniturilor a descurajat economisirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
decît bugetul Statului (deci cheltuielile sociale sunt mai mari decît cheltuielile publice, iar cotizațiile sociale cresc mai repede decit impozitele). Două treimi din aceste cotizații sunt în sarcina întreprinderilor și îngreunează costurile salariale, născînd inevitabile dificultăți și, în primul rînd, deficite în creștere. Îmbătrînirea și gradul de îmbolnăvire a populației, sporirea numărului de asistați social (șomeri inclusiv), politicile antiinflaționiste ce impun o deosebită rigoare salarială, criza economică generalizată, toate au contribuit la criza Statului-providență, care trebuie să răspundă la imposibila întrebare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cît posibil, a unui cadru concurențial între actori ai sectorului public poate fi mai mult decît benefică. Desigur, descentralizarea sectorului public nu are doar avantaje. Ea poate produce și neajunsuri, mai cu seamă pentru regiunile sărace, care pot acumula importante deficite și pierde finanțări importante din surse centrale, unele strict necesare pentru doritul demaraj economic (e vorba în special de mari proiecte de infrastructură: autostrăzi, telecomunicații, aeroporturi ș.a.) Lipsa acestora descurajează și inițiativele private, influxurile de capital în general, intrîndu-se astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și să o reducă, odată pornită explozia ei. Guvernele pot in-fluența ratele dobînzilor prin propriile politici de luare și acordare de împrumuturi, pot desfășura programe proprii de investiții pentru a echilibra investițiile private și pot pur și simplu genera un deficit sau un surplus de venituri proprii, cheltuind mai mult decît au încasat prin impozite pentru a depăși un blocaj, colectînd mai mult decît cheltuiesc pentru a frîna o explozie". Derivat din Marea Depresiune din '29-'33, programul keynesian a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cere vreun sacrificiu, furniza un rol bine definit al guvernului și o politică aparent ușor de îndeplinit."11 Sistemul keynesian a reprezentat modelul dominant în economia capitalistă pînă în anii 1980, cînd s-a produs resurecția liberală, pe fondul acumulării deficitelor și a derapajelor inflaționiste. Purtătorii de drapel ai acestei contrarevoluții, cu efecte importante pînă astăzi, au fost F. von Hayek și M. Friedman în plan teoretic, M. Thatcher și R. Reagan în plan practic politic. De fapt, în ultimul secol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]