1,357 matches
-
cu sol subțire, arealul cel mai bine conturat în Parcul Natural Porțile de Fier se găsește la Cioaca Borii, lângă Tricule - Șvinița. Arealele cu vegetație higrofilă sunt destul de restrânse, fiind situate în sectoarele de luncă a râurilor afluente Dunării, în defileul propriu - zis, dar și în unele bazinete de confluență cum sunt cele ale Cernei, Eșelniței, Mala, Mraconiei, Camenița, Liubcova, Plavișevița, Liubotina. În componența acestora intră mai multe specii de salcie :salcie alba ("Salix alba"), răchită ("Salix fragilis"), salcie ("Salix triandra
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
lișița ("Fulica atra"). Climatul Parcului Natural Porțile de Fier este influențat de circulația aerului cald de origine mediteraneana sesizabil cu precădere în zona montană unde temperature aerului înregistrează valori mai ridicate comparativ cu alte regiuni montane ale tării. În apropierea Defileului Dunării, climatul este apropiat celui mediteranean, media multianuală fiind de circa 11 °C. La Orșova, temperatura medie multianuală este de 11,2 °C, valoarea temperaturilor medii a lunii celei mai reci oscilează între -1 și 1°C, iar cea a
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Drobeta Turnu-Severin. Stratul de zăpadă atinge valoarea cea mai mare în Februarie (20-35 cm) dar nu durează foarte mult, circa 30-40 de zile/an. Șenalul navigabil al Dunării conturează limita de sud a Parcului Natural Porțile de Fier iar in Defileu aceasta primește afluenți care își au izvoarele în munții Semenic, Locvei, Almăjului, Cernei și Mehedinți. Principalele cursuri de ape de la vest la est sunt: Nera, Ribișul, Valea Mare, Radimna, Pârva, Moldova, Liborajdea, Camenița, Oravița, Berzasca, Sirinia, Tisovița, Plavișevița, Mraconia, Ogradena
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
nici Anglia nu au știut să exploateze victoria de la Dettingen. Mareșalul Noailles a fost condus spre Rin de regele George. Armatele franceze și bavareze au fost complet manevrate și stabilite în poziții cu pericol crescut între Aschaffenburg și Hanau, în defileul format de dealurile Spessart și râul Main. Însă, Armata Pragmatică nu i-a urmărit imediat pentru a-i ataca. Mareșalul Noailles a avut timp pentru a bloca ieșirea și a stabilit avansposturi împrejur. În acest moment, trupele aliaței au forțat
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
nou victoria, va cere regelui să permită căsătoria lor. Aida îl convinge însă că singura scăpare ar fi să fugă împreună în țara ei. La întrebarea Aidei pe ce drum trebuie să meargă spre a evita trupele egiptene, Radames indică defileul de la Nepata. Amonasro, care a auzit tot, apare și își dezvăluie identitatea. Acesta înțelege că, fără voia lui, și-a trădat patria. Chiar atunci Amneris, împreună cu Ramfis, ies din templu și îi surprind. Amonasro ridică pumnalul asupra lui Amneris, dar
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
ca reprezentând cursul superior al râului Crasna. În continuare râul se îndreaptă spre nord până la Vârșolț, de unde pentru a ocolii cristalinul din Dealurile Silvaniei (Măgura Șimleului), o ia spre vest, ca apoi să se îndrepte din nou spre nord, traversând defileul epigenetic între localitățile Șimleu Silvaniei și Uileacu Șimleului, ieșind din județ la Derșida. Râul Crasna își continuă cursul pe teritoriul județului Satu Mare până la ieșirea din țară pe la Berveni, spre Mátészalka, Ungaria, vărsându-se apoi în râul Tisa. Din cei 193
Râul Crasna, Tisa () [Corola-website/Science/303017_a_304346]
-
Printre cele mai impresionante se numără „Cascada Țiganului” cu înălțimea de 4m și lățimea de 6m, însuși bulboaca având adâncimea de 10m. Rezervația naturală Țipova se întinde pe vechile terase ale Nistrului și pe valea râului Țipova, care, curgând prin defileu, formează mai multe cascade cu o înălțime de 10-16 m. Pe malul drept al acestui râu, între văgăuna Blănăriței și Valea-Satului, se mai păstrează urmele unei fortificații getice. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: Rezina pe drept
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
direcția nord-vest-sud-est, fiind delimitat la miazănoapte de zona depresionară a Dornelor (Vatra Dornei) și munții mărunți ai Bârgăului; la est - șirul depresiunilor Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, Secu îl separă de munții înalți ai Bistriței și de munții Giurgeului (sud-est); la sud - defileul Mureșului constituie limita spre munții vulcanici ai Gurghiului; în vest - piemontul colinar al Călimanului face trecerea spre partea estică a Podișului Transilvaniei. Limita septentrională este greu de trasat, datorită caracterelor complexe ale unităților ce vin în contact: zona Călimanului în
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
sud-est de-a lungul pârâului Călimanelul și străbate depresiunile Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmărind valea Secului și cea a Topliței, până la localitatea cu același nume. Limita sudică este jalonată de valea transversală a Mureșului (defileul Toplița-Deda), care separă Călimanul de Munții Gurghiului, formată dintr-o serie de bazinete presărate de așezări umane, între care se înterpun sectoare mai înguste, cu aspect de chei. Limita vestică începe la nord de Dealul Tănase, trece pe la vest de
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
iar la nord, muntele Arnota (1184 m) și muntele Cacova (1407 m). Partea de nord a satului (circa 2/3 din suprafața sa) este situată în plin relief muntos: după ce se depășește bariera calcaroasă a munților Arnota și Cacova prin defileul Pietrenilor, arealul este mărginit la vest de Culmea Prislopului și muntele Neteda (1756 m), la nord, de munții Lespezi (1819 m), Scânteia (1685 m) și Curmătura Comarnicelor (1570 m), iar la est, de munții calcaroși Vânturarița(1885 m), Buila(1849
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
în punctul Prislop, fiind deviate spre microhidrocentrala situată pe râul vecin Bistrița, în punctul Întrerâuri. Clima localității este temperat-continentală, cu vizibile influențe sub-mediteraneene în zona de contact a satului Pietreni cu munții Arnota și Cacova-Buila, în special la intrarea în defileul râului Costești. Ca și în restul comunei Costești de care aparține administrativ, temperatura medie anuală este ce circa 10,3 °C, temperatura medie a lunii august fiind de 20 °C iar a lunii ianuarie de 10 °C. Excepție face zona
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
păduri se întâlnesc cerbi, căpriori, mistreți, bursuci, vulpi și, în ultimii ani,lupi. Flora submediteraneană, întâlnită în punctul numit Cârligele Mici de la intrarea în Cheile Costeștilor, este reprezentată de tufișurile de cetină cu negi abrucate pe pereții calcaroși inaccesibili ai defileului, de garofițele de stâncă, micsandrele de stâncă, iedera albă, ceapa sălbatică, ghioceii galbeni și tufișurile mojdreni. Pădurile montane, încadrate în etajul subalpin situat între altitudinile de 600-1200 metri, sunt situate pe fețle sudice și nordice a munților Arnota , Cacova și
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
singura de unde se putea controla pătrunderea din Thessalia spre Grecia centrală. Acolo muntele Eta cobora direct în mare, fiind separat de apele înspumate numai printr-o cale îngustă de zece metri, care numai pe alocuri se lărgea până la cincizeci de metri. Defileul Termopile se afla mai la sud de trecătoarea Tempe, prima variantă propusă și își datora numele unor izvoare termale aflate în apropiere. Nu mai exista o altă cale accesibilă pentru armata persană spre Atica, spre Pelopones, sau spre Sparta. De
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
circa 1,8 milioane - 10 mii ani acoperite de cernoziomuri formate în ultimii 8 mii ani . Elementul geomorfologic esențial al complexului îl constituie valea râului Răut, compusă din albia minoră, albia majoră, terase și versanți. Valea Răutului are formă de defileu și chei, fiind relativ îngustă, cu o lățime ce nu depășește 1-2 km. Râul Răut are maluri concave sau convexe, de multe ori aproape abrupte, uneori cu panta până la 90ș . Relieful contemporan al rezervației s-a format și a evoluat
Orheiul Vechi () [Corola-website/Science/302741_a_304070]
-
spre Strumnitza și granița bulgară. Grecii au cucerit Doiranul la 5 iulie, dar nu au reușit să taie retragerea bulgarilor prin pasul Strumă. La 11 iulie, grecii împreună cu sârbii au avansat în amonte pe râul Strumă până ce au ajuns în Defileul Kresna la 24 iulie. În acest punct, logistică greacă era întinsă la maxim, si înaintarea s-a oprit. Bulgarii au pierdut 7 000 de oameni la Kilkis. Alți 6 000 au fost luați prizonieri cu 130 de tunuri. Grecii au
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
a permis bulgarilor să oprească ofensiva sârbă din Macedonia la Kalimantsi la 18 iulie. După liniștirea situației pe frontul sârbesc, bulgarii au trimis armata I în ajutorul armatei a II-a care se opunea grecilor în pozițiile defensive excelente de la Defileul Kresna. Constantin a respins propunerea guvernului său pentru un armistițiu, căutând o victorie decisivă pe câmpul de luptă. La 29 iulie, armata bulgară întărită a lansat atacuri pe ambele flancuri, împingându-i pe greci în aval pe văile râurilor Strumă
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
(limba sârbă: "Гвоздена врата" / "Gvozdena vrata", croată: "Željezna vrata", maghiară: "Vaskapu", turcă: "Demirkapi", germană: "Eisernes Tor", bulgară: "Железни врата") este numele unui defileu pe fluviul Dunăre. Face parte din granița dintre Șerbia și România. În sensul larg, reprezintă 134 km din cursul Dunării, în sensul mai îngust doar barajul hidroelectric din apropierea orașului românesc Orșova. La est de , în apropiere de orașul Drobeta-Turnu Severin
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
din granița dintre Șerbia și România. În sensul larg, reprezintă 134 km din cursul Dunării, în sensul mai îngust doar barajul hidroelectric din apropierea orașului românesc Orșova. La est de , în apropiere de orașul Drobeta-Turnu Severin, se află podul lui Traian. Defileul se află între România în nord și Șerbia în sud. Fluviul traversează Munții Carpați în cadrul cărora separă Munții Banatului de Carpații Sârbești. Numele maghiar, "Vaskapu", inseamna tot "Porțile de Fier", si este folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
între România în nord și Șerbia în sud. Fluviul traversează Munții Carpați în cadrul cărora separă Munții Banatului de Carpații Sârbești. Numele maghiar, "Vaskapu", inseamna tot "Porțile de Fier", si este folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este "Clisura Dunării". În Șerbia defileul este cunoscut sub numele de "Đerdap" fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se "Đerdapska klisura". Defileul este uneori denumit "Defileul Dunării", denumire greșită deoarece cursul fluviului
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
cărora separă Munții Banatului de Carpații Sârbești. Numele maghiar, "Vaskapu", inseamna tot "Porțile de Fier", si este folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este "Clisura Dunării". În Șerbia defileul este cunoscut sub numele de "Đerdap" fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se "Đerdapska klisura". Defileul este uneori denumit "Defileul Dunării", denumire greșită deoarece cursul fluviului mai are și alte defilee, ca de exemplu defileul de la Visegrád. Dunărea se
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este "Clisura Dunării". În Șerbia defileul este cunoscut sub numele de "Đerdap" fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se "Đerdapska klisura". Defileul este uneori denumit "Defileul Dunării", denumire greșită deoarece cursul fluviului mai are și alte defilee, ca de exemplu defileul de la Visegrád. Dunărea se îngustează pentru prima oara dincolo de insula (românească) Moldova Veche, cunoscută sub numele de "Defileul Golubac". Are 14
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este "Clisura Dunării". În Șerbia defileul este cunoscut sub numele de "Đerdap" fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se "Đerdapska klisura". Defileul este uneori denumit "Defileul Dunării", denumire greșită deoarece cursul fluviului mai are și alte defilee, ca de exemplu defileul de la Visegrád. Dunărea se îngustează pentru prima oara dincolo de insula (românească) Moldova Veche, cunoscută sub numele de "Defileul Golubac". Are 14,5 km lungime și
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
pentru ultima parte este "Clisura Dunării". În Șerbia defileul este cunoscut sub numele de "Đerdap" fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se "Đerdapska klisura". Defileul este uneori denumit "Defileul Dunării", denumire greșită deoarece cursul fluviului mai are și alte defilee, ca de exemplu defileul de la Visegrád. Dunărea se îngustează pentru prima oara dincolo de insula (românească) Moldova Veche, cunoscută sub numele de "Defileul Golubac". Are 14,5 km lungime și 230 m lățime în cel mai îngust punct. La începutul defileului
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
Clisura Dunării". În Șerbia defileul este cunoscut sub numele de "Đerdap" fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se "Đerdapska klisura". Defileul este uneori denumit "Defileul Dunării", denumire greșită deoarece cursul fluviului mai are și alte defilee, ca de exemplu defileul de la Visegrád. Dunărea se îngustează pentru prima oara dincolo de insula (românească) Moldova Veche, cunoscută sub numele de "Defileul Golubac". Are 14,5 km lungime și 230 m lățime în cel mai îngust punct. La începutul defileului se află un fort
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
-se "Đerdapska klisura". Defileul este uneori denumit "Defileul Dunării", denumire greșită deoarece cursul fluviului mai are și alte defilee, ca de exemplu defileul de la Visegrád. Dunărea se îngustează pentru prima oara dincolo de insula (românească) Moldova Veche, cunoscută sub numele de "Defileul Golubac". Are 14,5 km lungime și 230 m lățime în cel mai îngust punct. La începutul defileului se află un fort medieval la Golubac, pe malul sârbesc. Prin valea "Ljupovska" se ajunge la cel de-al doilea defileu, "Gospodin
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]