1,570 matches
-
crizele epileptice parțiale) se împart în două mari categorii: absențe (crize minore, petit mal, în care cunoașterea este abolită pentru câteva secunde; nici bolnavul și nici oamenii din jurul său nu realizează existența ei) și epilepsia temporală (care constă în episoade delirante, paranoice, de depersonalizare și halucinatorii sau ambulatorii, în care se realizează acte complexe, în absența conștiinței). Unul dintre cele mai fascinante cazuri de epilepsie temporală este criza ambulatorie a unui ofițer din timpul Primului Război Mondial, care a plecat cu servieta cu
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
lui Ion Roteanu), a fantasticului care relativizează spațiul și timpul (Chiriașii de la Casa șchiopului), a alegoriei privind creatorul și creația (Capcana albă). V. se situează astfel evident pe direcția scrisului artist al prozei contemporane: povestitor înclinat către „pitoresc și culoare delirantă în linia prozei lui Fănuș Neagu”, el „nu construiește psihologii, ci schițează tipuri și situații de natură să introducă într-o lume ale cărei resurse imaginative sunt într-o continuă metamorfoză” (Mircea Iorgulescu). Insula (1984) este un roman de dragoste
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
a 50-a aniversări a lui Stalin, cultul secretarului general devine un element fundamental al puterii comuniste; și chiar dacă este denunțat în 1956 de către Hrușciov* în „raportul său secret”, sub denumirea infamantă de „cult al personalității”, el va lua dimensiuni delirante în cazul lui Mao sau al lui Kim. Aceste practici de idolatrie și de totemism trimit la formele elementare definite de către Emile Durkheim drept „un sistem solidar de credință și de practici relative la lucruri sacre, adică aparte, interzise, [...] care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a celui de-al VIII-lea Congres al PCC îl propulsează la vârf pe Lin Biao îl convinge (sau îl obligă) pe Liu Shaogi și-i forțează pe Zhou Enlai și pe adjuncții săi la umilitoare autocritici. Obiectivele - utopice și delirante - sunt fixate: muncind și noapte, chinezi trebuie să egaleze puterea economică a Marii Britanii în câțiva ani, și cea a Statelor Unite în decursul unui deceniu; datorită „comunelor populare”, înființate în iulie 1958 și mai ambițioase decât colhozurile sovietice, să comunizeze țara
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Occident după ce Mao l-a primit pe Nixon în februarie 1972. Anii 1971-1976 sunt, de fapt, o perioadă de tranziție, ocupată mai ales de o luptă pentru succesiune. Per total, Revoluția Culturală oferă un caz de patetică școală de eveniment delirant ai cărei actori, aproape toți - de voie sau nevoie -, vor avea până la urmă de suferit: populația chineză, care nu a avut de câștigat decât o supunere încă și mai mare și o mizerie și mai cruntă; tinerii orășeni care, după
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
existențiale încearcă să surprindă impactul pe care șocul ce apare între timpul vieții și tipul de muncă, între timpul uman și timpul trăit, pe de o parte, și timpul cronologic pe de altă parte îl are asupra personalității umane, bufeele delirante, puseele procesuale paranoide care apar, de cele mai multe ori, ca rezultat al dezorganizării reperelor temporale; abordările cognitiviste se conturează pe surprinderea efectelor de natură patologică ce pot apărea atunci când subiectul execută simultan activități multiple (de exemplu, să răspundă motor la un
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
două istorii tangente. Anaïs o cunoaște pe June și o adoră ca pe o divinitate barbară, ce la rândul ei o pedepsește prin frumusețea ei inaccesibilă și o apropie de Henry. În această relație, fascinația senzual-estetică este înlocuită de frenezia delirantă. Citindu-i manuscrisele, întreținând o corespondență ardentă și devenind tot mai intens atrasă de libertatea brutală a scrisului său, Anaïs Nin descoperă în Miller un partener alături de care poate plonja în jocurile complicate ale vieții ei interioare, eliberând o energie
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unui magnetofon. Evenimentele pot fi lăsate în seama unei memorii artificiale atunci când conștiința le face incomprehensibile. Ca o ironie dusă până la grotesc, cei doi participă la Cea de-a Treia Conferință Națională privind Narcoticele și Drogurile Periculoase, intră în dialoguri delirante cu polițiștii participanți, fabrică pe loc povestioare nebunești, lansează zvonuri și creează panică, fiind, de fapt, factorii indispensabili reușitei unui astfel de eveniment. Hotelurile din Las Vegas în care locuiesc se transformă în bolgii infernale devastate de furia lor narcotică
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de misterul norilor și-al cerului: Și, oi fi eu cum oi fi, știu că o să mor cu un surâs obosit, dar luminos, deși toate câte le-am făcut și câte le-am trăit nu-mi sunt prea clare". Visul delirant al lui Rajić, fost student la Viena, bolnav de tuberculoză și "predispus filosofării", se desfășoară într-un interval aparte, delimitat, în roman, prin două citate din autorii clasici Horațiu și Tibul. Câteva versuri din Carmen saeculare marchează începutul visului și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
puterea răspîndită la nivelul grupurilor, fiecare cu autonomia sa, conflicte și compromisuri, fără un punct de vedere central, ierarhii sociale, cadre superioare și un plan de dezvoltare. Ne credem în New Haven 36. B) Freud "la pachet" Un alt exemplu delirant: ce spune Don Norman despre memorie? Că este un fel de modul de programe. Urmărind o amintire, construind un discurs sau o acțiune (una trece prin cealaltă, modelul este semiologic), eu dezvolt o "linie" pe care regăsesc "urmele" mele, sau
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nu mai fie profesorii catalogați de către discipoli (și nu numai, din păcate!) ca "retrograzi", "inerți" și antiumani, ar trebui într-adevăr înlocuită gândirea cu mașina / calculatorul, iar,jocul", deși duce cu gândul la infantilizare și caricaturizare, să creeze acea atmosferă delirantă de la "dolce vita" după care tânjește în mare parte noua generație care idolatrizează valorile ce fac din adolescentul nostru, într-o formulare calchiată după Robert Musil, un "om fără însușiri", prin "zombificare / mancurtizare" și devenire nu întru ființă, ci devenire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
impulsiv, pasional, libidinos, cu care puțini din nenumărații golani cu care ne-a fost înzestrată națiunea pot încerca să se identifice". Acest Eminescu care a fost "pândit la orice pas de eroarea totalitarismului și încolțit de patima șovinismului" este "luptătorul delirant împotriva capitalismului și plutocrației". "Nebulosul poet" propăvăduia "valorile ancestrale, ale românilor și ale beduinilor deopotrivă: ospitalitatea, generozitatea", iar "în orori i-ar fi concurat pe Dostoievski și pe Nietzsche, mințile bolnave ale Rusiei și ale Germaniei". Mintea bolnavă" a poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
jocuri de cuvinte și finețuri retorice se pot folosi celelalte zile ale anului. De la o vreme însă și datina exprimată laconic, și inflația lirică privată pierd teren dinaintea unei soluții noi, stupefiant hibride: un amestec de gata făcut și fantezie delirantă, puse laolaltă în ample liste de propuneri „virtuale“, din care „clienții“ se pot inspira fără efort. Vrei să scrii un mesaj „tare“ de Paște? Te uiți pe internet și gă sești nenumărate variante, care de care mai inspirată și mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cântărești cu discernământ care sunt, în anumite circumstanțe, marginile tolerabile ale minciunii, dozajul admisibil al falsului, legitimitatea adevă rului parțial. Evident, intrăm pe un teritoriu primejdios, în care resursele de auto justificare ale individului se simt provocate și pot evolua delirant: ne e ușor să găsim imediat scuze pentru orice derivă, să fabricăm rapid iluzia propriei, nelimitate, îndreptă țiri. Protecția ermetică a principiilor pare preferabilă. Dar viața nu e aseptică, nu e „principială“. Fiecare gest implică un pariu, fiecare decizie - un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
hands-free... De-a dreptul îngrijorător este că imprecațiile băștinașilor încep să sune tot mai aidoma celor proferate de frații noștri vitregi de la Chișinău aflați în solda caraghiosului Vasile Stati. Și pentru ei, Eminescu nu-i altceva decât un naționalist desuet, delirant, imitator servil, total depășit, xenofob împătimit... Nu-i mai puțin adevărat că și de cealaltă parte încep să se alinieze poziții imposibil de acceptat. Într-un cadru oficial, la București, s-a lansat ideea (pornită, evident, din bune intenții)... sanctificării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
înveste și desferră / Și fie-quare sbura-va, și corbu și columba / Primi audi-vor quel sutteram resunetu..." Și astfel de isprăvi poeticești erau semnate de Heliade, adică tocmai de cel care, în 1832, publica o gramatică românească ce părea a respinge etimologismul delirant: Fiecare vor fi fost strămoșii noștri, și silească-se lumea a își bate capul să dovedească că noi ne tragem din cutare sau alt neam..." Citiți oricare din textele de mai sus și, apoi, un poem eminescian, sau un articol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ziarele vuiau de elogii adresate Regelui Ferdinand, numit și.. „Regele blajin.. Regele erou de la Mărășești și Oituz... Întregitorul... loialul rege..” „..Spontan cetățenii Iașului sărbătoresc izbânda idealurilor noastre, și triumful românismului.. Grandioasa manifestație de la Iași.. Suveranul condus până la Palat în urale delirante ale cetățenilor și în strigăte de: -Trăiască, împăratul Ferdinand Trăiască, împăratul tuturor românilor. -Trăiască, România Mare. Știind că Rusia a fost adversarul cel mai hotărât al Unirii și Principelui străin, nu ne surprinde atitudinea antimonarhică atât de înverșunată a comuniștilor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mizeriilor vieții cotidiene. O răscumpărare care, la Ovidiu cel reconstituit de Mincu, trece prin sarcina profetică scutită de vrajă a poeziei, care ne repropune (cu accente ce amintesc de Sade, Rimbaud, Pasolini) cadrul sângeros al prezentului și mirajul, obsesiv și delirant, dar și menit să salveze, al unui timp ce vine, mitologic, în care tocmai Ovidiu este primit în sânul divin al unei eterne reîntoarceri - cea despre care a vorbit românul Eliade - care să readucă poezia, scriitura, la măsura lui Orfeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în care aceasta din urmă „prezintă o condiție eternă a sufletului, adică mereu în act și repetitivă”; poate că tocmai din acest motiv, Mincu recurge la scriitura diaristică, ca să construiască, în formă de mozaic, un gând obsesiv, atras de figurări delirante, puternic asociative, în care realitatea simțurilor tranzitează continuu în oniric, în invizibil. Sub acest aspect se înțelege și de ce, din cerința unei autoeliberări, a unei slăbiri din chingile politicii și ale puterii, Ovidiu, în interpretarea lui Mincu, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu a revoltat pe nimeni atunci cînd rezultatele au fost "generoase"), ci imaginea despre natura umană care rezulta la capătul acestui demers experimental. De fapt, întregul travaliu de cunoaștere a pornit cu intenția de a identifica surse cauzale ale comportamentelor delirante proprii Holocaustului, în care oameni altfel obișnuiți au dovedit o cruzime terifiantă și o lipsă de responsabilitate de neînțeles în fața unor semeni lipsiți de apărare, pe care i-au ucis în masă, cu sînge rece. Într-o serie de replici
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
aceeași casă, dar În alt apartament. Dar circul acesta este, În fapt, expresia ursuzâlâcului, a unei crize ontologice manifestate prin senzația golului și prin apăsătoare uniformitate. Nu mult diferită Însă de acea criză, punctată prin stil direct, din finalul Înșiruirii delirante de ființe, lucruri, mâncăruri etc. ce formează «tabla de materii» de Moși: „- Criză teribilă, monșer!”. Adevărat bâlci devine scena din timpul balului mascat când un personaj Îl confundă pe celălalt cu altcineva, Îl caută pe unul (ca Mița pe Nae
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
foc concentrat și spirit sedus de materie 442. O interesantă interpretare întâlnim referitor la alcool, lichid care flambează, într-o seară de sărbătoare, materia părând a fi nebună. Apa, feminină pare a-și fi pierdut orice pudoare și se dăruie, delirantă, stăpânului ei, focul 443. Flacără singură, sunt singur 444, iată focul simbol în regatul liric al marelui nostru poet. Banville povestește că, după ce i se stingea lumânarea lui Camoëns, el continua să scrie poemul la lumina ochilor pisicii sale445, având
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tulburări de comportament și de caracter. Delirul se încadrează în categoria psihozelor, care se traduc prin pierderi de adecvare la realitate. Precizăm că există psihoze acute a căror durată este destul de scurtă și care se prezintă sub forma unor idei delirante, și psihoze cronice ce pot invada definitiv viața individului. În toate psihozele, pacientul are o convingere de neclintit în ceea ce trăiește sau în ceea ce fals interpretează, delirul fiind astfel o încredere ireductibilă într-o falsă concepere a realității. Individul devine
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de neclintit în ceea ce trăiește sau în ceea ce fals interpretează, delirul fiind astfel o încredere ireductibilă într-o falsă concepere a realității. Individul devine atunci incapabil să facă distincția dintre lucrurile din imaginarul său și cele din lumea reală. Ideile delirante pot fi multiple: idei de posesie, de seducție, de vrăjire, de blesteme (pacientul poate să se creadă persecutat, la discreția demonilor), idei de ales mistic, de mărire, de misiune pentru salvarea lumii, de a fi reîncarnarea lui Iisus etc. (pacientul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
precum sfârșitul lumii, comploturi misterioase etc. Asemenea idei pot fi exprimate într-o formă structurată, uneori inducând în eroare anturajul, sau dimpotrivă într-o formă haotică. Totul depinde de forma bolii mintale în care acestea se încadrează (schizofrenie, paranoia, bufeuri delirante, parafrenie). Mecanismele care stau la baza acestor idei delirante sunt ele însăși diverse-intuițiile false și convingerile eronate, halucinațiile vizuale, auditive, cenestezice sau interpretările delirante, ce sunt erori de judecată având ca plecare fapte reale, dar care nu sunt corijate prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]