1,351 matches
-
și în spatele refuzului esteticii; iar concepția lor despre originea lucrurilor le dă grecilor, ca și moștenitorilor lor creștini, o abordare intelectualistă a formelor (sofiștii ca Protagoras fiind, neîndoielnic, de o mie de ori mai "artiști" decât filosofii ca Platon). Marele demiurg din Timaios creează lumea după un tipar, contemplând arhetipurile. La fel, pentru micul demiurg artizanal, a fabrica înseamnă a reprezenta, a executa o idee prealabilă, a decalca un canon preexistent. Modelul omniprezent al cauzalității exemplare face ca noțiunea de operă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și moștenitorilor lor creștini, o abordare intelectualistă a formelor (sofiștii ca Protagoras fiind, neîndoielnic, de o mie de ori mai "artiști" decât filosofii ca Platon). Marele demiurg din Timaios creează lumea după un tipar, contemplând arhetipurile. La fel, pentru micul demiurg artizanal, a fabrica înseamnă a reprezenta, a executa o idee prealabilă, a decalca un canon preexistent. Modelul omniprezent al cauzalității exemplare face ca noțiunea de operă să fie lipsită de obiect. Omul nu poate adăuga nimic nou naturii; el nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
doi Dumnezei. Astfel, orice naștere sau generare, nu numai cea umană, este, după Arie,un început.Pentru Arie, Dumnezeu cel absolut transcendent nu poate intraîn raport direct cu lumea<footnote ici arianismul suferea puternic influenta lui Filon în ce privește concepțiadespre Logosul demiurg. Gnosticii, la fel, socoteau ca și arienii că Dumnezeulsuprem este prea departe de creaturi pentru ca să fie posibilă o acțiune ne-mijlocită a Lui asupra lumii. Sfântul Atanasie, Cuvântarea a II-a contra arienilor,24, PG, XXVI col. 200 A. Despre
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Aventure des langues en Occident. Leur origine, leur histoire, leur géographie (1994), Des mots sans-culottes (1989), Le Français dans tous les sens (1988; cf. și Limba franceză în timp și spațiu, traducere în limba română de Maria Pavel, Casa Editorială „Demiurg“, Iași, 1998), L’Aventure des mots français venus d’ailleurs (1997), Le Français d’ici, de là, de là-bas (1998). Primul volum, cel de față, intitulat 101 cuvinte, este introducerea la întreaga colecție; de aceea, în prima parte voi prezenta
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
variantele ei concrete, se reduce la un sistem metafizic de noțiuni pe care cuvintele și limbile concrete tind să-l reflecte. Realitatea semantică și formală nu contează pentru filozof, care este interesat doar de planul metafizic al noțiunilor, luate ca demiurg al realității materiale, inclusiv al limbii. De pe această poziție ideologică, explicit creaționistă, divină (vezi p. 91), Scraba alcătuiește „Tezaurul limbii române”, în care se pornește de la noțiune spre cuvânt, iar ulterior elaborează „Filosofia limbii române” în care „formarea limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai mult de epoca ce l-a generat pe autor. Solul românesc din care el a crescut este înlocuit de critici prin surse externe, pentru ciudățenia operei, care „stânjenește” pe oricine încearcă să o pătrundă, sunt căutate cauze ereditare, gânditorul demiurg este redus la poet „iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate”, cu carențe între care cea mai regretabilă o constituie „neglijența formei”, dar „în fine, poet, poet în toată puterea cuvântului” (T. Maiorescu, 1871). 2. Junimea era
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unități de măsură, Thot era identificat Logosului și considerat stăpânul bibliotecilor și patronul scribilor, el însuși fiind și secretarul zeului Ré (Ra), simbol al soarelui și legislator al universului, zeul luminii și al apelor binefăcătoare, ca apa vieții. Dar Thot, demiurgul și cel a toate știutor, era considerat și autorul Cărții Magiei (42 de tomuri), cu toată știința lumii, cu toate disciplinele, de la istorie și magie, la astronomie, drept și medicină. Se crede că misterioasele papirusuri sacrosancte erau tăinuite și numai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cele mai vechi texte teoretice occidentale ce tratează despre teatru sunt opera unor filosofi. Cei trei mari autori de tragedie, Eschil, Sofocle și Euripide, primul autor de comedie, Aristofan, nu ne-au lăsat nimic din reflecțiile lor, fie pentru că acești demiurgi nu și-au pus întrebări asupra artei cărora, muți de uimire, îi dădeau naștere (ceea ce pare cel mai veridic), fie pentru că scrierile lor nu ne-au parvenit, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea pieselor lor. Platon, în Republica, Aristotel, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
află dincolo de vorbire (dincolo de emisia materială a vorbirii) nu mă interesează, căci pot să-l surprind pe celălalt numai pe măsură ce trece În Voce, o voce auzită, nu inventată. Nu mai cred În autenticitatea lui Tolstoi din Război și pace; falsul Demiurg mă face să pierd timpul, Încâlcindu-mă În atâtea hățișuri ale imaginației lui; Îl prefer unde se află strâmtorat, unde nu știe dinainte soluția ca În Învierea și Moartea lui Ivan Ilici. Literatura trebuie să fie o rupere, o smulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
proiecția în viitor a ceea ce dorea să fie el și să rămînă ca memorie dincolo de nume și fapte. Era abia șocat de marele cutremur de pămînt care i-a demonstrat că oricînd se poate termina totul. Iată-l: visînd la demiurg, demiurg visîndu-se, singur, plînge și înalță rugă cerînd un miracol. Vremea trece, așteptarea îl apasă și simte cum îl cupride frica. „Ce-o să mă fac cînd va veni?“-tremură el din ce în ce mai sigur că minciuna cea mai adevărată nu-i decît
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în viitor a ceea ce dorea să fie el și să rămînă ca memorie dincolo de nume și fapte. Era abia șocat de marele cutremur de pămînt care i-a demonstrat că oricînd se poate termina totul. Iată-l: visînd la demiurg, demiurg visîndu-se, singur, plînge și înalță rugă cerînd un miracol. Vremea trece, așteptarea îl apasă și simte cum îl cupride frica. „Ce-o să mă fac cînd va veni?“-tremură el din ce în ce mai sigur că minciuna cea mai adevărată nu-i decît propria
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
așterne uitarea pe o iarnă de doruri printr-un POEM ADORMIT. Dar, poemul, revine și caută mereu, o altă ordine, unde evidențierea unui NEANT DE VISARE e această verbală tăcere, ruptă din mine pe un ASFINȚIT GLACIAL CE MĂ DOARE. DEMIURGUL ÎL TERMINĂ, prin trupul lui de iubire flămând, unde căutarea aceasta de dragoste albă e o melancolie a entuziasmului de a da exilului petale de dor răstignit. Dar nu a venit încă timpul să ne ucidă iubirea nu a venit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Grigore pare că este mînat de ambiție, este abominabil și trebuie disprețuit de omenire! Dar lăudat fie Cerul care i-a făcut pe Protestanții înșiși să recunoască în Grigore al VII-lea adevăratul apărător al omenirii, nu numai al Bisericii, demiurgul civilizației moderne! (A se vedea opera publicată în germană sub titlul: Hildebrand și veacul său). Cu toate acestea, veacul acestui Grigore va rămîne materia de meditație pentru secolele ce vor veni. 209 Ep. II, Lib. IX. 210 Un contemporan înregistrează
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și o stare de seninătate le umple chipurile. Momentul regăsirii totale și definitive face ca vorbele să fie de prisos, frazele lungi ale tăcerii cuprind trecutul și viitorul, amintirile și speranțele. Lumea lor, pe care și-o creaseră asemeni unor demiurgi. Cea reală, făcută din suferință și dezacorduri, dispare. Chiar dacă așteaptă undeva, acum sunt într-un loc unde nu îi poate ajunge. Ascultând mii de resorturi puse în mișcare, gurile se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală în acest sens din partea guvernului regal al României, la fel 93 Em. Bold, I.Ciupercă, Europa în derivă (1918 - 1940 Ă. Din istoria relațiilor internaționale, Iași , Casa Editorială Demiurg, 2001 ,p.140. 94 Marius Hriscu , Nicolae Titulescu și relațiile româno -sovietice (1936Ă , în “Buletinul Științific al Universității“Mihail Kogălniceanu “, nr. 17, Iași, Editura “Cugetarea”, 2008, p. 283. 61 58 cum guvernul regal al României recunoaște că trupele române nu
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
Parlamentului 1919 - 1939, Constanța, Editura Mondograf, 1995. 4. Bold Emilian, Seftiuc Ilie, România sub lupa diplomației sovietice (l9l7-l938Ă, Iași, Editura Junimea, 1998. 5. Bold Em., Ciupercă I., Europa în derivă (1918 - 1940 Ă. Din istoria relațiilor internaționale, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2001. 96 86 6. Gh. Buzatu (coord.Ă, Titulescu și strategia păcii, Iași, Editura Junimea, 1982. 7. Campus Eliza, Din politica externă a României 1913 - 1947, București, Editura Politică, 1980. 8. Ciupercă I., N. Titulescu și rolul puterilor mici în
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală în acest sens din partea guvernului regal al României, la fel 93 Em. Bold, I.Ciupercă, Europa în derivă (1918 - 1940 Ă. Din istoria relațiilor internaționale, Iași , Casa Editorială Demiurg, 2001 ,p.140. 94 Marius Hriscu , Nicolae Titulescu și relațiile româno -sovietice (1936Ă , în “Buletinul Științific al Universității“Mihail Kogălniceanu “, nr. 17, Iași, Editura “Cugetarea”, 2008, p. 283. 61 58 cum guvernul regal al României recunoaște că trupele române nu
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
Parlamentului 1919 - 1939, Constanța, Editura Mondograf, 1995. 4. Bold Emilian, Seftiuc Ilie, România sub lupa diplomației sovietice (l9l7-l938Ă, Iași, Editura Junimea, 1998. 5. Bold Em., Ciupercă I., Europa în derivă (1918 - 1940 Ă. Din istoria relațiilor internaționale, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2001. 96 86 6. Gh. Buzatu (coord.Ă, Titulescu și strategia păcii, Iași, Editura Junimea, 1982. 7. Campus Eliza, Din politica externă a României 1913 - 1947, București, Editura Politică, 1980. 8. Ciupercă I., N. Titulescu și rolul puterilor mici în
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
departe de a ne situa pe pozițiile unui creaționism lingvistic în privința facerii națiunii. Un descriptor mai adecvat pentru poziția noastră ar fi cel de construcționism discursiv. Chiar dacă națiunea nu a fost creată ex nihilo prin voința divină manifestată prin cuvânt, demiurgul colectiv al națiunii generațiile succesive de cărturari care și-au imaginat politic comunitatea națională a folosit cuvântul scris ca mijloc textual de construire politică a națiunii. După cum a subliniat J.L. Austin (2005) [1962] în teoria sa a actelor de vorbire
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Renan s-a străduit să adopte o postură "absolut rece și imparțială", care să-i permită să se angajeze în delicata operație de "vivisecție" analitică a națiunii (Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg oratoric al Națiunii decât proprie chirurgului analitic al fenomenului național. Analogiile organiciste sunt încărcate cu maximă forță persuasivă atunci când sunt manipulate emoțional pentru a descrie rănile carnale pricinuite ființei naționale de actuala situație politică. V-am spus odinioară că munții
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
același principiu viu de acțiune. Sarbiewski și Gracián exprimaseră, cu un veac înainte, această idee, în lumina teologica. Poetul crează așa cum face Dumnezeu", spusese iezuitul polonez 130. "Artă este plenitudinea naturii, ca și cum ar fi vorba despre opera unui al doilea Demiurg", reflexionase conceptistul spaniol 131 (membru al aceluiași ordin religios). La Kant însă, efectul creator este însoțit de unul cognitiv, observă Ernst Cassirer: "Pentru artistul care scoate constant din sine o lume în mic și o pune în fața lui, în concretețea
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
are pentru cea din urmă conceptul de încercare, ca prelungire a energiilor divine lucrătoare în om, puse de el pe seama Bătrânului Demiurgos, care nu e totuna cu Dumnezeu, cum cred cei care citesc superficial Luceafărul. Interesant că Eminescu admite "moartea" Demiurgului, iar eterna reîntoarcere echivalează cu "pietrificarea" în măști: "Astfel umana roadă în calea ei îngheață, / Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat, / Acoperind cu noime sărmana lui viață / Și arătând la soare-a mizeriei lui față / Fața căci înțelesul e-același
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Foucault, ci maschează, pur și simplu, identicul mort, redus, adică, la neant. Pământul e în viziunea lui Eminescu o instanță divină coborâtoare, ceva de felul kenozei Mântuitorului, destinat sacrificiului, adică morții, care echivalează cu neantizarea egoismului nostru funciar. Sacrificiul Demiurgului se insinuează ca anihilare a monismului (unicității) Dumnezeului non-treimic, care încă poate fi cel al Vechiului Testament. Antropologia eminesciană este extrem de tulburătoare și de enigmatică. La poetul nostru, revolta lui Lucifer capătă nuanțe nemaiîntâlnite și ea se arată ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de a fi ca el în lume: / Unici. Și această dorință, / Temei la state, națiuni, și cauza / Războaielor cumplite, care sunt / Pașii istoriei, acest e... răul". (Demonism). Creația a fost posibilă numai ca Dumnezeu al Treimii, coborâre în teluric ca Demiurg sacrificat, în noi supraviețuind, astfel, "întoarcerea la fire și dreptate" în contra egoismului izvorând din unicitate. Zice Eminescu: Este un ce măreț în firea noastră, / Dar acel ceva nu din noi răsare. / O moștenim de la Titanul mort, / De la pământ, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce e "sfânt și mare", acel ce măreț din firea noastră și veți avea o antropologie creștină sub aparențe precreștine, de o profunzime unică, pe care și postmodernismul ar putea-o fructifica dacă ar evolua în transmodernism. Prin moarte, pământul demiurg a devenit lume-lumen, care are un glas al lui, un plâns la care oamenii rămân surzi: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și". Acesta e un vers rătăcit prin manuscrise, rămas enigmatic. Ce sunt epigonii? Oameni care au pierdut acuitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]