7,752 matches
-
poetul scrie în chilia lui și nici măcar îngerii nu mai știu de el mâine (peste un mileniu) într-un manuscris cu anluminură se va vedea cum poetul scrie în chilia lui aplecat pe manuscris ca un apostol imagine spectaculoasă în depărtare furtuna își face de cap nu-i pasă de poetul ce scrie în chilia lui ori de oamenii grăbiți pentru care timpul este bani furtuna are tot timpul din lume ba chiar mai mult în insula lui caliban se crede
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/3119_a_4444]
-
insideri. Astfel, ungurii din România au o altă perspectivă asupra Ungariei decât o au atât ungurii din Ungaria, cât și românii sau eventualii unguri emigrați din ambele țări. Distanța depinde și de momentul istoric. Anumite perioade accentuează o apropiere sau depărtare de un popor, datorită anumitor presiuni sociale sau politice. În timpul celui de-al doilea război mondial, sașii din Transilvania au accentuat spiritul etnic german (a se vedea romanele lui Eginald Schlattner sau Erwin Wittstock), pentru ca atunci când s-au făcut deportările
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
a fost creată pentru a spăla timpul de păcatele greșelii Lui Dumnezeu de a face această lume murdară. 1021. Orice viață înseamnă limite în afară de iubire. 1022. Poezia este fructul Luminii Divine din noi. 1023. Sărutul este inima ce șterge lacrima depărtării dintre două suflete. 1024. Care tren nu-și are calea lui sau Destin viața sa? 1025. Pacea inimii stă în steaua să. 1026. Forță apei vieții se regăsește în vuietul cascadei ce cade odată cu noi spre moarte. 1027. Îndoială este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
LA BILANȚ viață era așa minunată. nimeni nu mă-njura, toți treceau și-n citadela mea defăimata am facut o revoltă pe șleau. să nu mai aud cântec de Mare, cum se zbate spre țărmuri, mereu, când vin arcele din depărtare și căpitanul...nu mai sunt eu. poate de melancolie sau bleg de insuccesele-mi prea ciunge mi-am spus mie...mi, ca unui coleg: gata poetule, iti cam ajunge... și mi-am dat vederea la pescăruși, ca să nu mai văd
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp. Nici Domnul nu-mi sufla în vele, Nici sfinții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
2569. Adevărul va fi mereu, cel care va pierde primul trenul oricărei iubiri. 2570. Adevărul este lacrima speranței de a fi împreună într-o lume a despărțirilor. 2571. Adevărul este cel care spală Moartea cu Apa Vieții. 2572. Adevărul este depărtarea din ochii care îl caută. 2573. Adevărul este neliniștea gândului de a se fi născut în minciuna acestei lumi. 2574. Adevărul este conștiința neantului și unica minciună a acestei lumi posesoarea atâtor adevăruri false. 2575. Adevărul este creanga pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prin amor și beție//cântau//vino, străine, la masă// Cu fecioare//și cupe de vin/sătui de lege//să bem puterea trufiei’’.// Această poezie ne duce spre-o atmosfera medievală. Ne putem imagina un han, într-un sat izolat, ideea depărtării este sugerată cu subtilitate, un ton de libertate dorită de suflete nomade, pentru a-și potoli setea de viață. Pasărea este de asemeni simbolul libertății. Apariția sa la începutul poemului și moartea ei la final, desenează un cerc, un înveliș
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Sunt priponit de umbră și tăcere: Străluminat sonet, îți duc solia! Nu-mi pasă! Cred în visuri efemere, în zbor semeț înalț zădărnicia... Am vrut s-ascund de tine Poesia: Aminte ia, mă-njunghie himere! Bătrân de-acum, mă paște depărtarea: Ce bun e vinul când îl bea uitarea și ce ferice-i Moartea! Nu-i sunt frate! Te du, femeie,-n crânguri pe albine, Căci nimeni nu muri-va-n loc de mine: Tu dragoste îmi vei aduce, poate... SONETUL
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
femeie,-n crânguri pe albine, Căci nimeni nu muri-va-n loc de mine: Tu dragoste îmi vei aduce, poate... SONETUL XV Aștept în gară trenul de pe urmă: Surâsul tău a-nzăpezit privirea, Pe streașina uitării plânge firea și gheara depărtării iarăși scurmă... Sunt gata! Prea vitează-mi fu oștirea, Paharnicul neistovirii curmă Tăcerea, cum ciobanul a sa turmă își mână către stele nemurirea. Posac și singur rătăcesc de mine, Cu lacrima simțirii văd ruine, Adulmecând setos necunoscutul. și dacă-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
spre cer, n-am carapace, Pun lacrima din ochi să te dezbrace Cât sunt vultan iubirilor agreste. Mă vrei urcior de dor? Atunci ia seama: Strecoară-mi-te-n sânge! Uită vama La care ai venit pe înserate... Aproape-mi ești! Mă doare depărtarea Cum din fereastra zilei numai marea Ne va chema cu valurile-i toate... SONETUL XXI De-o viață te pândesc în somn, femeie, Cu milă te feresc de gura lumii, Alunecând pe rouă, lasă humii Povara închisorii fără cheie! Tu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
călătoresc sunt tot un fiu de țăran, mă port ca un copil... 62. Cioran detesta și iubea “acest blestemat, acest splendid Rășinari” (în <Scrisori către cei de acasă>). Eu am iubit Bălceștiul, dar acum începe să se înstrăineze de mine; depărtarea, vremea își spun cuvântul. 63. Mereu să-nveți câte ceva nou, să nu-ți plafonezi mintea. 64. Sunt atât de ocupaaat, că n-am timp nici să-mbătrânesc. 65. Cel mai mare dușman al meu sunt eu însumi... prin greșelile pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe un card: s-ar putea să nici nu fie adevărat. Eventual se află trecut pe numele soției - o bravă femeie care trebuie și ea răsplătită -, al bunicii centenare, dar extraordinar de lucidă, al unui amic de la mii de kilometri depărtare, dar de o fantastică fidelitate, însă care are motivele sale de a nu se întoarce acasă. De unde, atunci, va scoate autoritatea de o ureche, dintr-un joben, scuturând un șal ori bătând din palme, un mare și autentic corupt? Va
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
timpul sub copitele calului său simțeau cum vuiesc două drumuri, urcușul spre }arigrad zvîcnind ca o umbră sonoră, apoi calea legiunilor romane gonind spre răsărit. Drumul îi ducea către un ținut care iarna se numește ,între cîine și lup", în depărtare se zăreau două turnuri, cîte unul de fiecare parte a drumului, cînd brusc răsunară focuri de armă. Opujić dădu pinteni calului și la o cotitură privi rîul. Mirosea a icre și se umflase cu nuci, fiindcă în anul acela nucii
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
să-l vezi ca pe un scut de aramă cu o gaură neagră la mijloc - zise căpitanul Opujić fiului său atingîndu-i în galopul calului cizma cu cizma sa. Tînărul Opujić îl privea îngrozit, dar tatăl ridică liniștit mîna arătînd în depărtare. - Iată Țarigradul! Acolo în Fanar vă așteaptă tatăl Hrisostom cu ducatul meu în sutană. I l-am dăruit lui și bisericii lui ca să te cunune cu domnișoara Tenecki. Să fiți fericiți.
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
ai "Red River Valley"? - Nici n-am auzit de ăsta, i-a răspuns Grady cu bruschețe și a deschis ușile de sticlă care dădeau în balcon. Ar fi putut măcar să o întrebe cine-i Peter Bell. De pe balcon, vedea în depărtare turle și steaguri fluturînd într-o soluție de după-amiază solidificată: deși cerul începuse să arate fragil și, în curînd, avea să se fragmenteze în înserare. Poate că pînă atunci el o să și plece; la gîndul ăsta s-a grăbit să
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
rog, ți-am spus că sunt evreu, sau, cel puțin, mama e evreică - și mama e nebună după Rebecca. Nu știu ce să spun, Rebecca e o fată drăguță, și cît am fost în armată, mi-a scris în fiecare zi. în depărtare, se auzea telefonul sunînd; niciodată nu i s-a părut lui Grady atît de important să răspundă la telefon. Era Apple, care o chema din East Hampton. Vorbește mai rar, i-a cerut Grady, pentru că de la celălalt capăt al firului
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
Rilke să ia contact cu Marina Ivanovna Țvetaieva, ajunsă imigrantă în Franța, care, cu voia lui, să-i poată mijloci și o legătură epistolară cu înflăcăratul său tânăr admirator moscovit. Și astfel, iată, s-a înnodat ideala legătură ,triunghiulară" din depărtări, numai prin scrisori, între Rilke, Boris Pasternak și Țvetaieva, între marele scriitor de limbă germană și doi scriitori de limbă rusă, cei doi din urmă cunoscându-se și venerându-se de multă vreme. (I.I.) Vestea primită de la tatăl său l-
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
a sprâncenelor și, fără să te miști, să șoptești; ,Ei bine?! Ce spuneți?! Ce mare este omul!", pentru ca inima să se tânguie pe dată, deschisă în limbuția ei, și în ciuda tuturor spuselor sale, ascunsă de ei prin natura ei, în depărtările deschise de tine. Ce artist mare ești tu, Marina, tu, Marina, îndrăcit de mare! Dar, despre poem, nici o vorbă în plus, că de nu, va trebui să te abandonez, să abandonez munca, să-i abandonez pe ai mei și, întorcându
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
descurajantele și tot mai deprimantele semne ale vîrstei. De voie, de nevoie, solitudinea dobîndește, în acesastă situație, rolul unui spațiu protector în care se găsesc conservate toate bucuriile vieții. Acasă, în autobuzul care o poartă prin București sau privind în depărtare pe fereastra unui compartiment de tren, eul liric al Norăi Iuga este singur cu gîndurile sale, retrăiește cu înfrigurată bucurie scene dintr-o existență tot mai îndepărtată în timp. Rememorarea marilor revelații din primii ani ai copilăriei este sublimă și
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
la dialectica confuză clasic-modern. Am văzut deja cât de fluctuant este raportul însuși dintre canon și experiment, așa că prefer să punem problema variației dintre experimentare și canonizare în alți termeni. Propun discutarea experimentului ca o formă de alteritate, ca o depărtare de la identitatea canonului la un moment dat. Nu mă refer la situațiile în care identitatea își conține chiar în sine alteritatea (respectiv canonul își are în sine experimentul), ci la cele în care alteritatea înseamnă devenire și diferență. Aceste situații
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
împreună la un local foarte aglomerat și cam mirositor (tabac), din apropiere. La plecarea strănepoților, bătrânul (a cărui sănătate este precară) s-a ridicat în picioare și i-a condus cu privirea (degetul mare indicand-No.1 ) până au dispărut, în depărtare. Mă întreb ce gândea atunci străbunicul - Este,poate ultima dată când îi mai văd? Toată familia din partea tatălui a fost prezentă în acea seară la restaurant. Pe 30 ianuarie, seara, am fost invitați la o verișoară a lui Yuehan, din partea
My trip to China. In: Editura Destine Literare by JULIA DEACONU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_267]
-
Înflorit cu-atâta amânare Ca să le-aștept mai mult magia. I-am tot visat și Îi visez și-acum Cum se Întorc mereu și-mi ies În cale În curtea mamei: ca-n copilăria Care s-a dus venind din depărtare. Au răsărit ca niște mici petale Prin zgribulitul nostru anotimp. Ei plămădiți au fost de mama lui Appolo, Reîntrupați Peoni cu nimb de-Olimp. De dor mă vindecă precum de-o boală, Cum doar Asklepios știa a vindeca. Dar cât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
sufletul uitat deschis. Când ceasul din turn Își face rondul de noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe mine. Roțile din cer ale ceasului mă urmăresc cu scrâșnetul lor de fier, cu strigătul oaselor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Visare, „lavina de-ntuneric” - în: „înflorirea migdalului” marianico-hristic: „De vii la mine, potcovește-ți calul!/Cin’ să mă tragă-n fugă azi pe roată?/ Lavină de-ntuneric, neaflată,/ Iubirea mea-nfloreșten somn migdalul!” - cf. Sonetul XVIII) : „Bătrân de-acum, mă paște depărtarea:/ Ce bun e vinul când îl bea uitarea/ Și ce ferice-i Moartea! Nu-i sunt frate!/ Te du, femeie,’n crânguri pe albine,/ Căci nimeni nu muri-va-n loc de mine:/ Tu dragoste îmi vei aduce, poate...”! Otrăvirea
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
de trăznet de guri de canal închise/ de liliecii mici care se aud din când în când la mansardă/ dar cel mai rău este când piciorușele luminiscente din/ jurul fiecărei spaime sapă din visele tale// ai înghiți orice ca să acoperi depărtarea pe care o digeri/ & pielea continuă să nu se facă transparentă// așa te recunosc// 3.7 Citesc la masă, în pat, pe stradă văd tot ce am citit, aud tot ce am citit, fut ce am citit și atunci când tac
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]