9,951 matches
-
adoră pe Antonia. — Întâmplător eram acolo când a deschis scrisoarea ei, spuse Rosemary. Niciodată nu l-am văzut atât de tulburat. — Care scrisoare? am repetat. Vasăzică ea i-a scris lui despre chestia asta? Într-un anume fel gestul mă deranja grozav. — Păi, așa cred, spuse Rosemary. Oricum, de fapt, vreau să te rog să te porți cu tact și cu blândețe cu Alexander, să fii cât se poate de drăguț cu el. — Și să-l consolez pentru faptul că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acesta este coșul. Îmi arătă un coș aflat sub masa din hol. Pe masă era geanta lui Georgie și două cărți de economie. Am luat coșul și i l-am întins. — Mulțumesc, a spus. Îmi pare rău că v-am deranjat. Privirea ei stărui asupra genții lui Georgie. Nu m-ați deranjat deloc, am spus. Deodată m-a cuprins o aprigă dorință de a o mai reține. Voiam să aflu ce gândește. Dar n-am știut ce să spun. În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
hol. Pe masă era geanta lui Georgie și două cărți de economie. Am luat coșul și i l-am întins. — Mulțumesc, a spus. Îmi pare rău că v-am deranjat. Privirea ei stărui asupra genții lui Georgie. Nu m-ați deranjat deloc, am spus. Deodată m-a cuprins o aprigă dorință de a o mai reține. Voiam să aflu ce gândește. Dar n-am știut ce să spun. În fața ei mă simțeam prost și neputincios. Pentru o clipă și ea păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de mânie și amărăciune, fața ei era de-a dreptul urâtă. Ești complet nebun! Chiar n-ai pic de minte? Eu plec, și se întoarse spre ușă. — Antonia, draga mea, nu te supăra pe mine. N-am știut că te deranjează. Trebuia să te întreb. O să mă ocup singur de ei, dacă vrei. Dar, te rog, nu pleca. Îmi adresă o privire în care aproape că se citea ura. Apoi ieși din cameră trântind ușa cu putere în urma ei. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mână o unealtă sau o armă bine cunoscută. Am constatat că este un Château Lauriol de Barny. Părea un vin potrivit pentru un toast de adio. Am deschis sticla și m-am reîntors în salon unde lumina prea puternică mă deranja. Rosemary nu avusese încă timp să-mi cumpăre niște lămpi. Firește, mă aflam încă în stare de șoc. Am observat că-mi tremură mâinile, că am frisoane și că-mi clănțăne dinții. Mi-am turnat puțin vin. Deoarece stătuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
uitase ceva și trebuia să plece urgent. Mi-a Întins biletul, spunându-mi că i s-a părut interesant să vadă „capul lui Apollo“ pe dinăuntru. Am fost dezamăgit, desigur. Dar Înainte să plece mi-a șoptit că nu ar deranja-o să ne Întâlnim din nou, „În circumstanțe diferite“. mi-am dat seama că nici pe mine. Așa că, peste două zile am străbătut orașul cu bicicleta, Îndreptându-mă spre zona de vest. Din păcate, nu prea am avut timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de asemenea. În colț Molly continua să-și Întrețină partenerul, care Își rătăci o mână bronzată sub bluza ei vaporoasă. Helmut goli scrumierele Într-o găleată, Gertie și Ludmila adunau paharele de bere. Era timpul să plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un geamăt cu iz de alcool, făcând niște gesturi complicate cu mâna. — Ai nevoie de ajutor? Până la urmă reuși să se descheie la gât. Dar, scărpinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
seama că eram acasă, În Viena. Făcând echilibristică pe masa din sufragerie, am Întrebat-o pe maică-mea ce Înseamnă numele nostru de familie. — Bucură-te că ai așa ceva, Îmi răspunse de pe scaunul ei, scrâșnind din dinți, fără a se deranja să ridice privirea, ca să te poți executa când ți se cere. Și, apucându-mă de picioare, mă Îndreptă cu gesturi dure și adăugă: — Așa. Am privit În jos și am văzut că Îmi pusese niște cătușe la picioare. Fiarele sclipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În stare să formulez ceva ce putea fi stupefacție sau poate altceva. Dar nu reușisem s-o păcălesc. Dora mă privi, apoi dădu din umeri. Evident, era problema mea dacă nu aveam de gând să-i zic ce m-a deranjat. Oricum, În loc să continue Îndeletnicirile minunate și josnice la care ne dedăm de obicei, Își aprinse o țigară și arătă cu degetul Îmbrăcat În piele spre pantofii cu toc de lângă oglindă. Dacă doream, eram liber să-i Încalț și să defilez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deja. Trebuie să ne grăbim dacă vrem să mai ajungem. Dar limbajul corpului Îmi comunica altceva. Se duse calmă până la cutia cu farduri și adăugă, pe un ton surprinzător de visător: — Dacă e să ne gândim, Anton, nu m-ar deranja un contraargument. Aranjându-și o bretea a sutienului, Îmi propuse altceva, ceva mult mai atractiv. Detaliile nu contează, dar, de dragul problematicii sexuale, ar trebui să menționez că, după un timp, Dora m-a rugat să-mi afund călcâiele În perna de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
timp până când am reușit să discern sunetele din spatele meu. La Început am văzut o mișcare repetată cu o anumită Încăpățânare, urmată de un sunet alunecos și umed, de obiect frecat, după care Dora, spre surprinderea mea, dar fără să mă deranjeze, Începu să scâncească: — Mișcă-te, Îmi șopti pe un ton Înfundat. Revenindu-mi din starea agitată, m-am gândit să Încerc să-mi fac și eu rolul. Astfel că am Început nu doar să mă mișc, dar să scot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe cel care deschide caseta. Dar nu cred că trebuie să-ți faci griji dacă nu ești cine știe ce fumător Înrăit. Nici n-a costat mult, am adăugat. Dacă nu-ți place, poți s-o faci cadou cuiva. Nu m-ar deranja deloc. Nu, nu, chiar Îmi place, răspunse Dora gânditoare. Sau, mă rog, așa cred. Putem să verificăm dacă se potrivesc? Umplu caseta cu țigările ei americane, apoi o Închise cu un clic delicat, fără să mai scoată cheia minusculă. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
târziu - vocea și gesturile alea? Nici o șansă. — Mă rog, nu contează, nu? Dora Îmi luă țigara. Vreau să spun, ce ai Între picoare. Felix se consideră bărbat. Și mai mult de atât, n-am ce spune. Susține că nu-l deranjează dacă Îi lipsește ceea ce oamenii consideră singurul lucru care l-ar face fratele lui Adam. De parcă zece centimetri de țesut muscular ar Însemna ceva. — Zece centimetri? — Zece, opt, douăzeci: mărimea chiar nu contează. Iar restul e doar de decor, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Karp: calm, demn de Încredere, realist. — Crede-mă, aș fi un medic excelent. — Nu vrei să-ți demonstrezi talentul pe mine? Mi-am strecurat mâna În buzunar. Se pare că am dezvoltat... — Nu te prosti. Felix susține că nu-l deranjează decât sânii. Nu că nu i-ar plăcea, dar preferă să Îi admire la alte persoane. Încearcă să scape de ai lui cu bandaje. Și invidia femeilor pentru penis? Doar voi, vienezii, mai credeți În așa ceva. Dora Îmi sustrase țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stil, mai nou, atât de popular. Când mă observă, bătu din palme și, răsucindu-le, pocni din Încheietura degetelor. Avea buzele lucioase și fața plină de acnee. Nu știu din ce motiv, nu mă slăbea din ochi, ceea ce mă cam deranja. Voia să mă sugereze că n-aș fi binevenit la fundație? Sau era vreo problemă cu felul În care m-am Îmbrăcat? Mi-am lăsat repede În jos cracul drept al pantalonului. Când În sfârșit am ajuns la etajul doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acte se manifestă des, ele pot duce la caracteristici regresive În dezvoltarea unui copil. Din nou, raza de lumină se deplasă În Întuneric. Acum vedeam o bancă părăsită dintr-un parc și câmpii acoperite de zăpadă trecând rapid. Ceva mă deranja la imaginile respective, deși nu-mi dădeam seama exact ce. Apoi lumina zăbovi asupra unei siluete izolate dintr-un compartiment de tren care se zgâlțâia - și dintr-o dată mi-am dat seama ce era: imaginile se derulau invers. Trenul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
improvizat și cu cealaltă acoperindu-mi discret fața - ca un șeic dement, din imperiul somnului. De obicei adorm greu dacă o rază de lumină câtuși de subțire se strecoară pe sub ușă. Dar, evident, de data asta soarele nu m-a deranjat deloc. Și nici faptul că apartamentul era Încins ca o saună și că fiecare părticică a corpului mă durea, chiar și cele care până acum mi s-au părut inexistente. După ce m-am Întors de la toaleta pe care, Întâmplător, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
luat nimic? — Doar smalțul de pe față, i-am răspuns, așezându-mă la birou. Din cauza buzelor umflate vorbeam dificil. Am Încercat să le dau la o parte cu limba și am descoperit că așa era ceva mai ușor. Nu m-ar deranja să-mi recuperez portofelul. Era nou-nouț. Dar n-au decât să păstreze stiloul. Ăsta e mai de Doamne-ajută. Am apucat stiloul cu care scriu aceste rânduri. Apoi i-am explicat că ascunsesem banii Împrumutați de la drăguța de Ludmila În chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ludmila; a treia lună era contribuția lui Anton. Când m-am Întors acasă pe bicicleta mea incapacitată, i-am cercetat haina. Avea mai mulți bani În portofel decât mă așteptam, mult mai mulți, și am presupus că nu-l va deranja să Împartă din fondurile sale Într-o manieră frățească. Acum nu mi-au mai rămas decât trei luni de achitat. Cam fără chef, am aruncat plicul În cutia poștală am Împins ușa În lături - și am intrat fix Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lama de la ochiul Învinețit până jos. În mod ciudat, jumătatea stângă a feței mă durea mai puțin. Când, În sfârșit, ajunse la buza superioară, domnul Kretschmer mă strânse de nas cu degetul arătător și cu cel mare - „dacă nu vă deranjează, domnule“ - și Îl trase În sus. Surprinzător de aspru, c-o urmă de precizie militară, trase lama În jos fix de trei ori. Apoi, pentru un finiș ireproșabil, Îndepărtă spuma rămasă cu un prosop curat, Își turnă În palme loțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Knisch, doamna Îi inspectorul - șef. — Knisch? Manetti părea să aibă altele pe cap. Vocea Îi era surprinzător de neplăcută. — Alexander Knisch, doamnă inspector - șef. Cazul din Otto-Ludwig-Straße. — A, da. Mulțumesc, Pieplack. Pieplack... Își Întoarse asistentul din drum. Să nu fim deranjați. Cum dorește doamna inspector - șef. Ușa se trânti. Îl auzeam pe ofițer Îndepărtându-se ca un dansator de step, care părăsește scena. Neștiind dacă e cazul să mă apropii, am rămas țintuit Într-un loc, țeapăn ca un soldățel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de bere, nimic nu mai e cum a fost. Asta e așa-numita „emancipare“? Pufnind, Else roti brațele, apoi ne-am reluat drumul anevoios, spre Otto. Amintindu-mi de ceapa prăjită, am admis că, până la urmă, nu m-ar fi deranjat să Îmbuc ceva. După care mi-am luat inima-n dinți și, cu ultimele resurse, am Întrebat-o pe colega mea ce treabă avea Dora cu toată povestea asta. Și atunci mi-a povestit de filmuleț. Capitolul cincisprezece În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am mai auzit până acum. Alegându-și din tabacheră o țigară americană, se aplecă Înspre chibritul pe care i-l Întindeam. Mulțumesc. Apoi, surprinzător de veselă, bătu peste spătarul de catifea. — Puteți sta aici dacă doriți, domnule Knisch. Dacă vă deranjează oglinda, desigur. După ce ne-am schimbat locurile, Dora mi-a explicat că mai demult Începuse să-și Împartă clienții În două grupe: cei care Își dezvăluiau numele imediat cum intrau În camera 202, și cei care Își inventau unul, târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lornioane. Noua mea reședință era leagănul epocii moderne, „New York-ul Europei“, caracterizat de diversitate socială, toleranță etnică și identități sexuale noi“ - asta dacă te Încredeai În lucrarea lui Froehlich pe care Dora mi-o făcuse cadou. Poate n-o s-o deranjeze că stau Într-o clădire părăsită din est, fără Încălzire centrală, cu apă rece care curge cu fulgi de cupru, și o toaletă pe care o Împart cu un fost sergent. Când am sunat-o, Dora mi-a răspuns pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-a obligat să promit că n-am să fac asta niciodată de acum Încolo, altfel avea să-l anunțe pe tata. Și fiindcă el nu era prea Înțelegător, amenințarea ei mi-a fost de ajuns ca să nu-l mai deranjez pe Unchiul Fritz. În schimb, am Început să-mi ridic fusta pentru bucătarii de la tavernă... Zâmbind - trist, mi se păru - Dora luă scrumiera pe care i-am Întins-o. — Treptat mi-am dat seama că goliciunea Îi șoca pe adulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]