1,935 matches
-
adăugită, Editura Moldova, Iași, 1995), de un prezent al certitudinii. Marcate de aceleași impulsuri definitorii, Florile de marmură nuanțează hiperbolic convergența celor trei principii poetice fundamentale, anthropos-cosmos-logos: Fața mea: o piramidă învelită/ într-un manuscris./ Ochii mei: două planete/ în derivă./ Mâinile mele: un altoi/ al umbrei/ pe o limbă de clopot./ Capul meu: un templu/ care-și numără/ nesfârșitele altare". Ca întotdeauna, autorul nu își refuză comunicarea poetică pedantă, încărcată de lexeme de o mare densitate simbolică: cuvintele poartă pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Quasimodo izvoraște, pe de o parte din evanescenta cuvintelor vagi, pe de altă parte din contrastul dat de intensitatea sensului lor, deopotrivă centripet și dispersiv, grație căruia cititorul care percepe transferurile și îmbinările este fermecat. Nu în ultimul rând, acesta derivă din poeticitatea spațiilor sau timpurilor îndepărtate. Fiecare dintre aceste puncte ale artei versului quasimodian, după cum s-a văzut, datorează ceva predecesorului din Recanati. 3.2. Ascendente ale poeziei lui Salvatore Quasimodo, cu tematică temporală, în Canturile lui Giacomo Leopardi 3
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
refugiu sigur în calea îndoielii și a rătăcirii, căci în universul imaginar al sicilianului însăși această zonă de stabilitate devine nesigură și mobilă. Poetul matur a conștientizat imposibilitatea unei ancorări definitive: Pentru mine insula este acum în mitologie, plutește în derivă în căutarea unui spațiu fix.356 Rătăcirea fără de sfârșit ia forma insulelor plutind în derivă: insule naufragiază în imense acvarii (Sămânță, trad. MB). Pierderea în voia apelor a reperului dovedește că fiecare certitudine atinsă constituie, de fapt, o victorie aparentă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această zonă de stabilitate devine nesigură și mobilă. Poetul matur a conștientizat imposibilitatea unei ancorări definitive: Pentru mine insula este acum în mitologie, plutește în derivă în căutarea unui spațiu fix.356 Rătăcirea fără de sfârșit ia forma insulelor plutind în derivă: insule naufragiază în imense acvarii (Sămânță, trad. MB). Pierderea în voia apelor a reperului dovedește că fiecare certitudine atinsă constituie, de fapt, o victorie aparentă; că stabilizarea este iluzorie și că anunță apropierea unei viitoare rătăciri. Dinamică respectă fidelitatea quasimodiană
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe fundul mării din versurile următoare pare o clipă misterioasă de abandon descrisă în tonuri blânde și liniștite tipice naufragiului leopardian: Apoi pământurile se-așterneau / pe funduri de acvariu, / și-apăsarea uratului, viața altcum ursita / pierea în firmamentele subduse (Verde derivă, trad. MB).357 Pentru Leopardi naufragiul înseamnă încetarea rătăcirii și liniștirea ființei în marea de calm. Pentru Quasimodo ancorarea insulelor naște, neîntârzâiat, tulburare deoarece odihnă temporară invită la o nouă rătăcire. Un alt ecou leopardian se citește în următoarele versuri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ogni gran male annulla. / Bellissima fanciulla, / dolce a veder, non quale / la și dipinge la codarda gente, / gode îl fanciullo Amore / accompagnar sovente; (vv. 1-14) Fin la negletta plebe, / l'uom della villa, ignaro / d'ogni virtù che da saper derivă, / fin la donzella timidetta e schiva, / che già di morte al nome / sentì rizzar le chiome, / osa alla tomba, alle funeree bende / fermar lo sguardo di costanza pieno, / osa ferro e veleno / meditar lungamente, / e nell'indotta mente / la gentilezza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
economică a Japoniei, consecințele crizei se internaționalizează, putînd afecta chiar economia americană. Guvernul japonez a pus la punct un program sever de asanare economică, concomitent cu sprijinirea de la buget a sectorului bancar, fiind vizate 17 bănci mai importante, aflate în derivă. Unele bănci, care nu au prezentat planuri trainice de recapitalizare, au fost chiar naționalizate, cum e Nippon Credit Bank (a treia bancă de credit pe termen lung din Japonia) sau Long-Terme Credit Bank, măsuri sugerate chiar deși pare paradoxal de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Uzbekistan, Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan, Kirghizia, dar și cele ale Pakistanului, Arabiei Saudite, Algeriei, Egiptului sau, mai nou, al Libiei celebrului colonel Gadhafi, care aniversează în curînd 40 de ani de domnie...). Susținerea acordată politicii externe americane le scuză acestora toate derivele autocratice și fascizante. În rest, sunt introduse în oala înfierbîntată a "fascismului islamic" mișcări disparate și aflate adesea în conflict între ele, slujind obiective diferite, în diferite zone ale globului, dar mai ales în preajma resurselor strategice de hidrocarburi... Așa arăta
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mînat de dorința ardentă de a reda Rusiei statutul de mare putere. El se arată foarte preocupat de "acțiunile unilaterale" ale S.U.A. și încearcă, în replică, să extindă cooperarea strategică cu China, India și țările musulmane, în timp ce Dick Cheney denunță "deriva totalitară" din Rusia, iar în clasamentul libertăților economice pe glob, dat publicității anual de către Transparency International, Rusia ocupă locul 102 din 130 de țări, iar în materie de libertatea presei, locul 147 din 163 de țări, după Sudan și Zimbabwe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
asigurarea pentru toți cetățenii țării a dreptului de a-și deschide conturi anonime în bănci străine ce lucrează pentru Rusia, cu condiția ca banii să fie investiți în economia națională". Cu un președinte nou, cu moneda și întreaga economie în derivă, marja de manevră a Rusiei este limitată extrem, avînd în vedere și contextul internațional nefavorabil, marcat de criza globală și de încetinirea creșterii în Europa. Și totuși, ce trebuie făcut? Fostul premier Evgheni Primakov își dorea un New Deal în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
concurențială. Creșterea prețurilor la hidrocarburi a constituit un element decisiv în renașterea Rusiei. După anul 1999, creșterea medie înregistrată a fost de 6%. Ceea ce a permis noilor țari de la Kremlin să ridice tonul în relațiile externe și să marcheze numeroase derive totalitare interne. Putin are o concepție originală despre democrație, ea este o "democrație suverană", care nu are Occidentul ca model, mai ales după "întîmplările" din 2001. După celebrele atentate, Moscova se solidarizează cu America, îi acceptă pe soldații americani în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
la Mitul Eternei Reîntoarceri. Merită reținut caracterul inconștient, verificat în reiterarea de tip mitic și intertextual deopotrivă. Cât privește componenta voluntară a acestui "déjà-vu", ea angajează, conform psihologiei cognitive, cortexul prefrontal și hipocampusul. Dificultatea în a disocia conștientul de inconștient derivă din faptul că repetarea și diferența în intertext, ca și în mit nu există în stare pură. Repetarea nu se realizează pe segmente egale de la hipotext la hipertext: diferența este cea care valorizează repetarea. "Paradoxul repetiției nu e oare acela
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cea mai obscură. El este pregătit pentru surprizele percepției, conștiința sa autocorectoare fiind permanent deschisă unei reprezentări fenomenologice ("așezări în perspectivă") aproape științifice. Un foarte bun exemplu al acestei disponibilități fenomenologice rămîne episodul petrecut pe Grampus, după intrarea vasului în derivă, doar aparent o licență grotescă de tip poesc. În realitate, avem aici schema procesului de corecție dezvoltat la nivelul întregii cărți. Devastați de foame, supraviețuitorii catastrofei de pe Grampus zăresc în depărtare un vas, trăind prima licărire de speranță într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
educată în spiritul riguros al nevoii de legi, ierarhii și repere, Amasa Delano pe numele lui, descoperă, în mijlocul oceanului, o corabie chiliană, transportatoare de sclavi. Vasul condus de căpitanul sud-american Benito Cereno a evitat un naufragiu și acum plutește în derivă. La bordul tranportatorului, imaginea e degradantă. Căpitanul, ofițerii și echipajul (atît cît a mai rămas din el sîntem informați că mulți dintre oameni au pierit în furtună) și-au pierdut prestanța marinărească, uniformele atîrnîndu-le pe trupurile vlăguite, murdare și rupte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe neașteptate, ajunge alături de oamenii lui Delano, strigînd dramatic (înainte de a leșina din nou): "Prietenul meu ucis și neîngropat!" Aluzia este la Aranda, al cărui schelet devine astfel cheia rezolvării întregului mister. Vasul lui Don Benito nu a intrat în derivă din cauza furtunilor și a epidemiilor, ci datorită răscoalei sclavilor negri (conduși de Babo). Aceștia pun stăpînire pe corabie și îl păstrează în viață pe Cereno numai ca pe un fel de garanție a trecerii lor netulburate către apele continentului african
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Tartt) între scrie rea lui Procopiu și opera (nu numai romanul în discuție!) de pînă acum a scriitoarei. Conexiunea se realizează la nivelul deja amintitei presiuni psihologice și morale a crimei perfecte. Dacă la istoricul lui Belisarius "crima per fectă" deriva din domnia despotică (imposibil de demascat în mod nemijlocit) a unui împărat corupt și pervertit, la Donna Tartt, "crima perfectă" reprezintă un mister cu valențe aproape ontologice, păstrat cu formule inițiatice și ritualice. În amîndouă cazurile însă "crima" rămîne vulnerabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
civile globale; * afectarea suveranității naționale, a identităților culturale și spirituale. Cornelius Castoriadis considera că problema civilizației moderne este că a încetat să-și mai pună întrebări, cînd tocmai abilitatea de a le formula face diferența dintre soartă și predestinare, dintre derivă și călătorie. În acest sens, o bună întrebare este: de cînd datează începuturile procesului de globalizare? Răspunsurile sînt diferite. Unii consideră că totul a început o dată cu politicile de liberalizare-privatizare-dereglementare puse în operă în anii '80 de administrațiile Reagan, în SUA
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
economice, de regulatori ai marilor mișcări și tendințe. Globalizarea a eliberat geniul pieței și sticla în care fusese închis în urma mai multor "întîmplări" din secolul trecut, aducînd cu sine promisiuni, dar și amenințări de neimaginat pînă de curînd (eroziunea politicului, deriva spiritului comunitar, emergența speculației financiare și creșterea forței banului, creșterea vitezei limită în economie, mai multă inovație și creativitate, descoperiri științifice uluitoare ș.a.m.d.). O a doua revoluție este cea informatică, sau numerică. Cuvîntul informatică a fost utilizat pentru
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
occidental. Lumea se pare că nu a fost niciodată unipolară. State islamice (Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite), împreună cu Singapore, Rusia și China, au creat fonduri de investiții de stat, care joacă după regulile pieței libere, care cumpără bănci și companii americane în derivă. Pentru companiile americane în criza actuală (și de lichidități), aceste fonduri sînt singurele surse de a face rost de banii necesari supraviețuirii. Dar ele pot avea și un puternic potențial destabilizator. Cum poți să controlezi, într-o economie liberală, astfel
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
dinspre partea acestui creator polivalent, la care temperamentul și spiritul aventurier, responsabile cu sensul alegoriilor și al observațiilor exotice, se combină cu analistul tăios, impecabil, care-și presară operele cu teorii cerebrale, uneori în exces. De partea cealaltă, clar-obscurul unei derive baudelairiene pe fond de inteligență casantă a unui copil abandonat de părinți, absolvent șomer al Școlii de agronomie, plonjînd în anxiolitice și alcool, trecînd printr-un spital psihiatric înainte de a deveni inginer informatician la Adunarea națională și apoi, foarte repede
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ne oferă un roman bastard, multiplu, o carte-fotografie în care ne privim ca în oglindă, pentru că această autopsie crîncenă ne privește pe toți. Nu e cazul să-i mai aștepăm pe barbari, ca să împrospăteze sîngele unei lumi înțepenite, aflată în derivă ; ei sunt deja aici. I-am chemat, au venit... și acum? Despre iubiri și umbre Mathieu Lindon e un jurnalist și un scriitor binecunoscut în spațiul literar hexagonal, deși mulți îl percep mai mult ca pe fiul lui... Jérôme Lindon
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Liberati, autor remarcat al unor texte precum Anthologie des apparitions (2004), Nada (2007), L'Hyper Justine (2009), în care abordează dezinvolt lumea adolescentină pariziană, ori paietele unui fotograf de modă, ori nefericiri sadiene, cu un cuvînt cheie, repetabil în surdină deriva. Încă de la primul său roman, acest fost jurnalist a fost aclamat de o bună parte a criticii ca fiind noul autor cult al "descîntării încîntătoare" în fața grației și fisurilor unei generații, cu accente moraliste și sclipiri de clasicism ; e drept
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
protejat al lui Frédéric Beigbeder un parizianist la modă, de inspirație trash-burghezo-ni hilistă. Ambele analize sunt juste, deși futilitatea aparentă a subiec telor alese pare să încline balanța în favoarea derizoriului monden ; or, Liberati provoacă o reflecție adîncă și intensă asupra derivei contemporane, fără a recurge la mijloace facile sau a se afunda în banalitatea unei retorici răsuflate. Mecanismul social de descompunere indiferentă a personalității umane, devenit implacabil și aproape inevitabil în sferele hollywoodiene, este disecat în survolul acestui destin frînt mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dimpotrivă, să se înțeleagă și să se susțină în încercarea fiecăreia de a se suporta. Din cele două naufragii previzibile se naște o plută, strîmbă și fragilă, dar capabilă să exploreze memoria colectivă și să redea celor două suflete în derivă o urmă de demnitate. Un text acuzator, implacabil, furios, dar de o rară intensitate. "Scriu pentru 300.000 de oameni..." Cum spuneam și anterior, Franța a făcut o pasiune fulgerătoare pentru literatura nordică. Și cum cred că un profil literar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fundalul unei meditații asupra ideii de incertitudine, într-o limbă de o eleganță eterată. Adevărul e că filosoful și-a propus, nici mai mult nici mai puțin decît să fondeze o nouă metafizică în jurul noțiunii de "contingență", pornind de la constatarea derivei generate de proasta înțelegere a lui "Dumnezeu a murit" (devenit, cumva, sinonim cu "fiecare crede ce vrea"), care a condus la generalizarea aleatoriului și a relativismului contemporan. În dezacord cu discursul actual asupra sfîrșitului metafizicii, gînditor al contingenței, unic reper
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]