1,919 matches
-
Ieși afară cu hârțoagele tale vechi“, s-a răstit la el Tradu cătorul, „au început să-mi molipsească sfintele relicve și volumele sacre și au să le dea o răceală...“. Privesc hârtiile înnegrite din fața mea, cu un acut sentiment al derizoriului. Mă încăpățânez totuși să le caut sensuri, pe cât de logice, pe atât de șubrede. Un fel de început de ierarhizare mă îndeamnă să le deosebesc pe cele așa-zise importante de celelalte, ba chiar să le despart, după criterii conștiente
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ce denotă instabilitate și labilitatea afectivă, ambivalență până la indiferență și absența emoțiilor, a inclinațiilor altruiste (crește foarte mult rata egocentrismului). * tulburări caracteristice identificate prin imaturitate la acest segment al personalității manifestat prin: autocontrol insuficient, impulsivitate și agresivitate, evaluarea superficială sau derizorie a actelor antisociale comise, indolență și dispreț față de muncă, tendințe egocentrice cu semnifcative respingeri ale sistemului moral-normativ, dorința de a avea o viață ușoară, fără grija zilei de mâine etc. * Influența factorilor familiali în dezvoltarea comportamentelor delincvențiale Am remarcat și
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
SE FĂCUSE, FUSESE DIN RAȚIUNI ONORABILE, ȘI, DACĂ SE POATE SPUNE, DIN CREDINȚA ÎNTR-UN IDEAL. Această stare de lucruri provizorie dura de mulți ani, viața se scumpise peste măsură și salariul lui Grand, în ciuda câtorva majorări generale, era tot derizoriu. El se plânsese lui Rieux, dar nimeni nu părea să-l ia în seamă. Tocmai aici își face loc originalitatea lui Grand, sau cel puțin unul din semnele ei. El ar fi putut într-adevăr să revendice, dacă nu drepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fi fost mai odihnit, acest miros de moarte răspândit peste tot ar fi putut să-l facă sentimental. Dar când n-ai dormit decât patru ore nu ești sentimental. Vezi lucrurile așa cum sunt, adică le vezi conform dreptății, hidoasa și derizoria dreptate. Iar ceilalți, cei condamnați, simțeau și ei același lucru. Înainte de ciumă îl primeau ca pe un salvator. El avea să aranjeze totul cu trei pilule și o seringă, și îi strângeau brațul conducându-l de-a lungul culoarelor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu următorul conținut: Stimate D-le Mânăstireanu, Pentru că îmi cunosc limitele, am tot ezitat să răspund generosului dv. Îndemn de a-mi îndrepta preocupările și spre prețiosul domeniu al creației. Dacă n-ai har, poți foarte lesne să cazi în derizoriu. Iată însă că n-am rezistat tentației și m-am pornit totuși cu greu să însăilez câteva așazise versuri ce din coadă ar putea să sune (?) îndrăznesc să vă rog - dacă nu vă obosesc prea mult - să parcurgeți așa numitele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aș fi fost confruntat cu transpuneri ale unor angoase și idei fixe care n-ar fi fost ale mele, iar astăzi, devenit la rîndul meu romancier, n-aș fi putut decît să supun romanele confratelui meu unei judecăți critice cam derizorii, făcute cu aerul acela de „inspecție de calitate“ inerent oricărei critici literare, o meserie pe care am Început s-o practic, datorită lui, la vîrsta de paisprezece ani. În loc să se limiteze la roman, tata a preferat să scrie cărți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
i-a făcut mai apropiați pe fratele și pe soțul ei, despre care vorbea din plin, prevenindu-l pe tata - un tînăr de douăzeci și patru de ani că nu trebuia să se aștepte să cîștige bani publicînd cărți și menționa sumele derizorii cîștigate de „Jacques“ - acel Jacques despre care o anchetă rapidă În librărie m-a informat că era prietenul lui Gide, al lui Claudel și al lui Proust: măcar era bogat În prietenii. Dar din pricina Cărării pierdute vorbesc eu aici despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
apă sărată se amestecă cu apa dulce care curgea din pâlnie. Cu apreciabilă și liniștitoare unanimitate privind semnificația cuvântului, dicționarele definesc ca ridicol tot ce se arată demn de râs și de batjocură, tot ce merită ironia, tot ce este derizoriu, tot ce dă naștere comicului. Pentru dicționare, circumstanța pare să nu existe, deși, silite să explice în ce constă, o numesc stare sau particularitate care însoțește un fapt, ceea ce, între paranteze, ne sfătuiește clar să nu separăm faptele de circumstanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câtă grijă coboară panta Cipriano Algor de fiecare dată, cu câtă atenție înșiră pe jos diferitele piese, cum le aranjează pe toate pe sortimente, cum le bagă unele în celelalte când e posibil și recomandabil, va fi destul să vedem derizoria scenă care se arată ochilor noștri pentru a spune că aici nu s-a spart nici o farfurie, nici o ceașcă nu și-a pierdut toarta, nici un ceainic n-a rămas fără gât. Vasele îngrămădite acoperă în rânduri regulate colțul ales, înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
devenit cuvîntul cheie În design și creșterea profitului - scopul atotcuprinzător al vremurilor de pace. Wakefield are sentimentul neplăcut că Încăperea aceasta, care se azvîrle În văzduh la zece mii de metri altitudine se Îndreaptă către o realitate care va arunca În derizoriu cîrcotelile lui de acum. Viitorul, apropiat, cum e Întotdeauna, nu poate fi cunoscut, dar Wakefield, ascultînd cu urechea ciulită În așteptarea de start al Diavolului, Îi poate auzi șoapta. Luminile pistei clipeau palid În preeria vastă, Întunecată. Avionul ateriză lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
metamorfoză avangardistă, sub semnul „infinitului mic”. De fapt, avem de-a face cu un „negativ” al Romantismului Înalt, o variantă răsturnată a acestuia. Urmuz devine astfel un profet al Nimicului, al arbitrariului metafizic și al vidului, al antiumanului, al apocalipsei derizorii și al subversiunii generalizate într-o lume pe dos, „fără rost și necesitate”. O chintesență a spiritului modern și a artei moderne: originalitatea „absolută” se asociază imaginii mitice a întemeietorului absolut. Mitul cosmogonic (o cosmogonie nihilistă, à rebours) se asociază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz de sub incidența unei lecturi în cheie „realistă”, plasîndu-l în sfera literaturii non-mimetice. (Proza fantastică era în acel moment singura specie non-mimetică valorizată pozitiv de critica noastră modernistă...) Autorul trece, oricum, dincolo de suprafața „amuzantă” a textelor, observînd, printre cei dintîi, derizoriul caracter teatral, de artefact și de guignol al sinteticelor „personaje”. Sîntem la egală distanță atît față de caracterul tragic, sublim atribuit lui Urmuz de avangardiști, cît și față de acela de „farsă” minoră. Intuiția lui Perpessicius privind „noua mitologie” urmuziană a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
set de interpretări din perspectivă tematică, filozofică, mitocritică, psihanalitică, estetică ș.a.m.d. Ele au introdus în folclorul critic o serie de formule memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile urmuziene din zona derizorie a „farselor” comice și „absurde”. „Enciclopedismul” hermeneutic devine însă, de la un punct încolo, excesiv de pedant, frizînd uneori delirul erudit. Textele urmuziene sînt puse în relație cu nume sonore din marea cultură universală, de la Platon, Ovidiu, Bosch, Arcimboldo, Botticelli, Athanasius Kircher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
voia acestuia, criticul se îndoiește că textele urmuziene au fost concepute spre publicare — de aici, suspiciunea de non-literaritate. Caracterul prezumat „parodic” și „reactiv” al scrierilor este denunțat ca „parazit” al creației și condamnat, fără drept de apel, la facilitate și derizoriu: „Urmuz nu poate fi înțeles decît ca un fenomen pur reactiv și polemic. El nu creează un stil, ci parodiază un stil. Dar, vai, dacă parodia e totdeauna o operație lamentabilă, parodiștii nu merită nici măcar să fie plînși. Scrierile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sunteți rude? Zero ezită. Se Înroși. Strânse pumnii și se scărpină În cap. Prin fața ochilor păru să-i treacă San Francesco, gol În pridvorul bisericii, În timp ce-l renega pe acel neguțător obscen, responsabil pentru viața lui. Privi cartela - neînsemnată și derizorie bucată de plastic, care În mâinile profesorului era mărturia incontestabilă a nulității sale. — Da, răspunse. Sunt fiul lui. Profesorul Ferrante Începu să bată cu degetele În masă. Deci acest partizan de cartier era fiul lui Fioravanti. Probabil nu se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
masă asupra psihicului omului occidental, despre deviația științifică și perversă a libidoului dinspre sexualitate către achiziționarea de bunuri inutile. Plimbări nesfârșite - la Roseto, la Villa Borghese sau pe cheiurile pustii de pe malul fluviului. Nimic altceva. Și totuși, În acele plimbări derizorii se concentrau cele câteva ore În care simțea cu adevărat că trăiește. — Trebuie să merg undeva, Îi spunea Maja distantă. El protestă: — Și nu putem merge Împreună? a unsprezecea oră Bună, dragul meu jurnal, iartă-mă k nu am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar Aris nu se vedea nicăieri. Iar acum, muzica era la un volum insuportabil, dansul părea descompus, fumul prea dens, miros Înțepător de iarbă și de trupuri certate cu săpunul, lumini sepulcrale, fantasme care o loveau și o izbeau, priviri derizorii, totul devenea insuportabil. Sunt jalnică. De ce mă aflu aici? Ce caut? Eu aparțin unei alte lumi. Chiar dacă nu știu care este aceasta. Și niciodată, nicăieri, nu mă voi simți acasă. Începu să se Învârtă, pierdută, de la ringul de dans la pupitrul DJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ecran apăruse numărul pe care Îl formase obsedant toată ziua aceea. Numărul particular al președintelui. — Da, spuse. Stelele continuau să răsară și să apună pe tavan. Un aeroplan decolă brutal și probabil că se prăbuși imediat după aceea, Într-o derizorie flatulență. — Elio, spunea președintele, scuză ora târzie, dar știu că m-ai căutat. Apoi veniră cuvintele atât de așteptate și atât de temute. Rostite de vocea lui obișnuită, calmă, prietenească, aproape fraternă. O voce care nu lăsa să transpară nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și, fără să spună, a luat cei doi câini ca să păzească o turmă atât de mică că și un copil ar fi putut să aibă grijă de ea. Ajuns în oraș, Laban a vândut cei doi câini pe o sumă derizorie pe care a și pierdut-o apoi la un joc de noroc. Pierderea celor doi câini l-a înnebunit pe tata. În noaptea în care Laban s-a întors, țipetele, blestemele și înjurăturile s-au auzit până târziu. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Marie scoase și ea mica lanternă de buzunar. Măturară celula jegoasă cu fascicolele lanternelor, zidurile erau presărate cu graffiti pe care Încercară să le descifreze. Clipe de disperare morală și fizică... Gesturi pentru a se convinge că Încă mai existau, derizorii rezistențe la pasivitate, la uitare, la trecerea timpului, speranțe patetice, mesaje fără alt destinatar În afară de sine Însuși, ca atunci cînd cineva se dă cu capul de pereți. - CÎtă forță trebuie să ai ca să supraviețuiești acestei mizerii vreme de treizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-l regăsesc dacă ar mai fi În viață. Nimic nu mă va face să renunț. Am privit farul care se Înălța la capătul cel mai Îndepărtat de la Ty Kern, m-am gîndit la răzbunarea aceea și la lingourile astăzi derizorii după care alergasem vreme de treizeci și cinci de ani, fără să bănuiesc măcar o clipă că exista undeva un bun de mii de ori mai prețios În ochii mei. Copilul lui Mary. Copilul nostru. M-am Îndreptat spre sit... *** Lumina soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care celebritatea să se confrunte cu bogăția, În care să pui În scenă antagonisme Între o celebritate pentru gloată și una mai discretă, pentru happy few; ar fi fost Însă lipsit de orice interes. Celebritatea culturală e doar un erzaț derizoriu al adevăratei glorii, gloria mediatică; iar aceasta, legată de industria divertismentului, aducea mai mulți bani decât orice altă activitate umană. Ce este un bancher, un ministru, un șef de Întreprindere pe lângă un actor de cinema sau un rock star? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aici rezultate deosebite. Intelectualitatea pretinsă, vlăguită, și aici isterie, infantilism, mania persecuției, bonjurism, slugărnicie, indiferență, obtuzitate, egoism, gustul pompei, fumuri considerabile. Din nou potențial uriaș, a se manevra cu grijă, vezi Emma Bovary, material labil .............................................................. ................................................................................................................................................... Gustul pentru vulgar, aplecarea spre derizoriu, piață tânără, subzistă valori creștine, înfloresc prostituția, furtul, frauda, prind toate modele, mofturile, mediu bacterian excepțional. .................................................................................................................................................... Rapacitatea motor puternic, la oraș ca și la sat, la câmpie, munte, mare etc. O auroră ca în Marile State din anii '50-'60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fi cel care nu Îți este amic; Jesper, așadar, era În stare să-i ucidă pe toți cei care nu-i erau prieteni. Thomas putea să răsufle ușurat: ar fi scăpat. Așa puteau fi luate lucrurile pentru a duce În derizoriu, cît de cît, cele făptuite de către Jesper, dacă, Într-adevăr, acesta omorîse oameni; pentru asta, el primise bani: mulți, de vreme ce și dânsul putea să fie ucis. Thomas donase viață ; vînduse; și el primise bani. Puțini. Din sămînța sa se născuseră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de începuturi de roman simțiră imediat că Bucureștiul îi primea cu un aer purificat. Ceva demn și sănătos plutea în atmosferă, oarecum ca după o perioadă de post, cînd organismele se spală de grăsimi, de alcool și de alte excitante derizorii. Ceva nou începea în această românie aflată la marginea europei, dar și la marginea „imaginarului colectiv”. numeroase evenimente culturale internaționale fură de altfel organizate la București în aceeași perioadă, tocmai pentru că orașul devenise un cadru mediatic propice. sălile de conferințe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]