4,974 matches
-
Iar direcția În care ar fi mișcat-o În cazul de față echivala cu sfârșitul. Nu al istoriei omenirii, ci al omenirii În sine, al planetei Pământ II, căci dacă Celorlalți li se servea pe tavă calea spre o lume desăvârșită, nimic nu-i mai oprea să consemneze reușita experimentului și să tragă obloanele laboratorului: adio și n-am cuvinte... Ce tulburare Îngrijorată trebuie să fi copleșit Centrul, ce dezbateri aprinse, ce căutări disperate de soluții pentru contracararea efectelor posibile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cei dragi, cu cei necunoscuți. Drumul citirii unei cărți nu are sfârșit. Cartea răsplătește generos dragostea pe care i-o purtăm, ea instruiește chiar și fără să i-o ceri și, poate când nici nu dorești. Ea, fiind un prieten desăvârșit, am grijă să o tratez cu mult respect și înțelepciune, cu dragoste și încredere. Sunt mândră că am un prieten așa de bun și folositor! Sper ca și ceilalți elevi să găsească în carte un prieten bun, adevărat, care nu
Cartea, un dar pentru toţi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adriana Bârlogeanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_658]
-
din timpul nostru - spuse Metodiu ridicându-se din jilț, urmat de Iovănuț - ba aș zice că prin vorba Dumneavoastră adâncă ni l-ați îndestulat peste poate, cu atât mai mult cu cât voluptatea pe care ați descris-o în chip desăvârșit in abstracto, noi o cunoaștem la fel de bine în practică. îngăduiți-mi să spun, arătându-mi în acest fel recunoștința, că deși noi, răsăritenii, nu recunoaștem primatul papal, dacă ar fi vreodată să-l recunoaștem, apoi numai în persoana unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
astfel le împărtășește soarta, se transformă într-un gunoi. — Fără să primească o răsplată sau o pedeapsă, în funcție de comportamentul pe care l-a avut? — Să ai aceeași soartă ca animalele înseamnă să fii pedepsit îndeajuns, interveni Laila cu un calm desăvârșit. Și pare nedrept să pedepsești pe cineva pentru că nu respectă legile divine, dacă nu crede în Dumnezeu. Ar fi ca și cum l-ai pedepsi că a încălcat o lege de care habar nu are că există. Putem fi însă siguri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
treaba asta cu podul aerian. — Îmi pare rău pentru tine, pentru că, oficial, ei sunt singurii autorizați să răspundă la astfel de întrebări. Dar, vezi, eu nu caut răspunsuri „autorizate“, ci adevărate, răspunse Hans Scholt pe un ton de un calm desăvârșit. Am constatat că lipsesc trei mașini, și asupra acestui fapt s-ar părea că s-a așternut tăcerea, deoarece nici mecanicii, nici prietenii, nici familiile n-au nici cea mai vagă idee unde se află - arătă din nou cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bun prieten al prietenilor săi. — Dar au fost și alții care ți-au oferit bani - îi spuse italianul. De ce nu i-ai primit? Pentru că am promis că voi omorî doar patru, și patru vor muri - răspunse tuaregul cu un calm desăvârșit. Tu ai avut mai mult noroc. Nu este drept. Dacă nu ți se pare drept, ne întoarcem și te schimb cu altul... - Gacel Sayah făcu un gest cu mâna, vrând să întărească cele spuse. - Sunt sigur că vreunul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aer încântat ca un copil. M-a izbit asemănare cu Nunu, cu o aură amoroasă peste tot corpul. Eram beată de bucuria lui și a păsărilor. Doream să mă unesc cu el într-un sărut lung. Pescărușii băteau din aripi desăvârșite, lucind în crepuscul ca argintul, apoi făceau cercuri deasupra lui Simon care povestea că pescărușii puteau zbura mult mai mult decât alte păsări, dormind în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul. Poate zburau la fel de repede ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
era în centrul Stockholmului, lângă un cimitir vechi. Treceam în fiecare zi pe lângă pietrele tombale și citeam numele morților, anul nașterii și morții lor. Priveam florile și păsările care-mi aminteau de Sucki. Toate păsările se purtau ca niște ființe desăvârșite, știind mereu ce trebuie să facă, într-un timp degenerat. Privirea mea intra în ochi lor, întâlnindu-ne într-un fel de ochi mare, interior. Imediat după mutare, soțul meu s-a îmbolnăvit, dar s-a vindecat într-un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vorbind și dându-i dreptate. Omul are dreptate. - Uite, asta e, zice el, arătându-mi ceea ce seamănă a un fel de calcul, pentru că altfel nu știu cum să-l numesc. Orice are cifre, la mine e calcul sau adunare. Sunt un bou desăvârșit, am mai spus-o. - Care e, asta? EMBED Equation.DSMT4 - Asta e, da, zice el, prinzând grimasa îngrijorării lumii, fără să vrea, pentru că este foarte expresiv acest Bogdan al meu. Își încrucișează brațele și așteaptă ca eu să trag o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi fost nevoie, iar asta era cât se poate de neplăcut. Nemulțumit, se întoarse pe o parte și începu să se gândească la sine. La vârsta de 80 de ani pe care o avea, era, se pare, de o singurătate desăvârșită. Nu mai avea pe nimeni. De ce? Bogdan nu-și putea explica asta. Muriseră toți, pur și simplu, lăsându-l singur, fără nici măcar un singur suflet prieten. Apoi mai era lumea aceea, uriașă, care se întindea de la marginea ferestrei lui până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce m-a aprins apoi. Nu, nu am înțeles-o. Nu puteam fi eu acel personaj luminat de o extraordinară și riguroasă claritate a gândurilor, de o cât se poate de pură clarviziune, acel nou Luca, animat de un calm desăvârșit. Așa cum am spus că eram, imperturbabil, am știut că în acele clipe vom muri, atât eu, cât și Maro, dar înainte de asta trebuie să recunosc că ardeam de dorința de a-i face un rău cât mai mare monstrului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
merit moartea pentru nerușinarea de a-mi fi dorit așa ceva! Odată ajuns aici, nu pot decât să mă simt răspunzător pentru propria-mi decizie, să încetez să mai tot păcălesc căile neștiute ale împăraților nevăzuți ai universului cu nebunia mea desăvârșită. Dar Tu, Tu cel care te-ai întors dintre morți și în care cred, mă poți oare ajuta să mă întorc la ai mei? Știu că bunătatea și mila Ta sunt nemărginite și chiar dacă ele stârnesc la rândul lor mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
este suficient ca unul dintre cei doi parteneri să-i spună celuilalt adevărul, tot adevărul, înțelegi, adevărul până la capăt, pentru ca acest adevăr să se transforme în culpabilizare. Oare cum e mai bine? Să spui acest adevăr, să mărturisești cu sinceritate desăvârșită dezgustul pentru această minciună a iubirii și să-l faci pe celălalt să înțeleagă și să o termini cu totul sau, temându-te de sfârșit, să minți de două ori: să te minți pe tine și să-l minți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că importante pentru om sunt nu evenimentele care se petrec în jurul lui, ci reflexul acestor evenimente în conștiința lui. Evenimentele acestea se pot schimba, dar, dacă această schimbare nu se oglindește în conștiința omului, ele nu există, sunt un zero desăvârșit. Astfel, un om care și-a imprimat în conștiință evenimentele prin care s-a îmbogățit continuă să se creadă bogat cât timp nu știe că banca unde și-a depus capitalul a dat faliment. Tot așa, un om care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acest spectator, Ivanov, vibrează ca un cristal, cuprins fiind de cele mai umane și mai nobile sentimente, în aceste clipe binecuvântate bunul tânăr Ivanov nu poate simți nici calculul meschin de fiecare zi, nici dorință, nici răutate. Stă în liniștea desăvârșită a sălii de spectacol, stă cu fața îmbujorată, stă și simte cu bucurie cum inima lui tânjește dulce sub povara dorinței sublime ca, pe loc, chiar acolo, la teatru, să se jertfească pe sine în numele celor mai înalte idealuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încet, ca și cum și-ar fi căutat cuvintele. Stătea așezat, sprijinindu-se cu amândouă mâinile în toiag. Inspectorului i se păru ciudat faptul că bătrânul era la curent cu aceste cazuri pe care poliția încerca să le țină în cel mai desăvârșit secret. Deveni dintr-o dată atent și îl întrebă plin de curiozitate: Știi ceva despre aceste dispariții? Destule! răspunse moșul. No, dar nu asta este important acum, ci, cum să facem ca acest lucru să înceteze pentru totdeauna. Important este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bună. Hai să ne uităm puțin și în jurul casei, poate că îl găsim acolo. Zis și făcut, ieșiseră afară și cercetaseră cu toată atenția curtea și restul acareturilor. Nici urmă de toiag, totul era curat și așezat în cea mai desăvârșită ordine. Cristian avea impresia că stăpânul casei plecase abia de câteva minute. Nu e nici aici, declară el după ce trecuse de două ori prin toate cotloanele. Nici nu cred că se află în casă ori pe lângă ea. Dacă l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Din Lunca se specializaseră în creșterea oilor oameni vrednici ca Nicolae Curteanu (Frunză), Gheorghe Iacobeanu, Ion Gurău, Emilian Gurău și Vasile Știrbu, zisă Dura. Unul dintre Iacobeni, probabil Ion, era, contrar a ceea ce se spune despre ciobani, de o curățenie desăvârșită, asigurând cu mijloace modeste, condiții igienice de preparare a cașului și urdei. Dacă ar fi trăit acum, îndeplinea condițiile impuse de Uniunea Europeană referitoare la igienă și curățenie. Acest Iacobeanu, prieten al tatălui meu, era un om de toată isprava, cuminte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
colară dată de elevii și foștii elevi ai dlui diriginte Gh. Postoiu, înaintat pe loc No. St. pers. 478, pentru mărirea fondului comitetului de construcție din localitate. Această serbare, cu program din cele mai alese, a avut un succesă moral desăvârșit și e nădăjduit că nici cel material nu va fi neînsemnat. Cu acest prilej, s-au înmânat dlui învățător Postoiu și dlui Tițariu - care de asemenea era prezent, brevetele de medaliere cu „Răsplata muncii pentru învățământ”. Decernarea acestei distincțiuni harnicilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am rămas În bezna cea mai desăvîrșită. Am căutat cartea bîjbîind prin Întuneric. Am găsit-o și m-am tîrÎt cu ea pe scări În jos, rezemîndu-mă de ziduri, gîfÎind. Am ieșit afară scuipînd sînge și respirînd pe gură cu bulbuci. Frigul și vîntul Îmi cuprinseră hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un caz unic, nemaivăzut în istorie, de unanimitate ideologică, ceea ce, dacă ar fi adevărat, ar face din populația capitalei un caz extrem de interesant de monstruozitate politică, demn de studiat. Ideea era, din oricare unghi ai fi privit-o, o prostie desăvârșită, nu avea nimic de-a face cu realitatea, aici, ca în oricare alt loc de pe planetă oamenii sunt diferiți unii de alții, gândesc diferit, nu sunt toți săraci, nici nu sunt toți bogați și, în ceea ce-i privește pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scrisoarea, vom începe cu asta, trebuie să servească la ceva intuiția, flerul de polițist, Pot să-mi spun părerea, întrebă al doilea adjutant, Vorbește, Dacă e să ne luăm după conținutul scrisorii, tipul trebuie să fie un fiu de cățea desăvârșit, Asta înseamnă, întrebă primul adjutant, că-i vom urmări pe cei care au mutră de fiu de cățea, și adăugă, Pe mine, experiența m-a învățat că cei mai înrăiți fii de cățea sunt unii care nu au aspectul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poeți să mai fie vreun Keats la fel de fervent, vreunul mai eteric decât Shelley care să fi publicat deja versuri pe care lumea va binevoi să și le amintească. N-aș ști să spun. Le admir lustrul - tinerețea lor este deja desăvârșită, încât pare absurd să vorbim de promisiuni -, mă minunez de stilul lor atât de bine lucrat; dar în pofida producției copioase (vocabularul lor sugerează că au umblat încă din leagăn cu dicționarul de sinonime numit Tezaurul lui Roget) mie nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
inteligență, a văzut că lumea se plictisește repede de relatările nenorocirilor ei și că preferă să evite spectacolul suferinței. Ori de câte ori ieșea - și compasiunea pentru nenorocirile sale îi îndemna prietenii și prietenele s-o invite cât mai des - avea o comportare desăvârșită. Era plină de curaj, fără să-l afișeze însă cu ostentație. Era vesela, dar fără agresivitate. Și părea mai dornică să asculte necazurile altora decât să le discute pe ale sale. Ori de câte ori vorbea de soțul ei, o făcea cu milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le dăduse o strălucire nefirească. — Îți vorbește vreodată noaptea? am întrebat-o într-o zi. — Niciodată. — Ți-e tot așa de antipatic ca pe vremuri? — Mai rău, dacă se poate așa ceva. M-a privit cu ochii cenușii de un calm desăvârșit. Expresia ei era atât de blândă, încât aproape nu-ți venea să crezi că e în stare de emoțiile violente la care fusesem martor. — Ți-a mulțumit vreodată pentru ceea ce faci pentru el? — Nu, mi-a zâmbit ea. — E neomenos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]