2,278 matches
-
decedat; Klimann Haim, decedat. Am stat ascunși la Moghilev, Însă am fost descoperiți și deportați la Tropova, un lagăr situat Într-un sat din Ucraina. Aici am trăit sub spectrul morții: lente exterminări prin foamete, bătaie, goniți din loc În loc, desculți prin zăpadă... Evreii erau cazați Într-o fostă școală, unde dormeau pe jos, se Înveleau cu tot felul de zdrențe care au rămas din lucrurile aduse, goi sub acele zdrențe. Într-o foarte mică Încăpere dormeam 7 persoane, pe jos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
felul de zdrențe care au rămas din lucrurile aduse, goi sub acele zdrențe. Într-o foarte mică Încăpere dormeam 7 persoane, pe jos, Înghesuiți unii În alții ca sardelele - eu, fiind copil, dormeam deasupra mamei. Noaptea mama, Împreună cu Jigun Smil, desculț, În zăpadă, În frig, reușeau să fugă pentru a aduce hrană pentru ceilalți, care nu se puteau deplasa. Astfel am supraviețuit Într-o luptă nemaipomenită pentru viață. M-am Îmbolnăvit de tifos exantematic, ca și ceilalți din Încăpere. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
astfel de groapă. Noi eram copii - eu eram mai băiețoasă, mă jucam cu fetițele gazdei; aveau o grădină mare de pomi fructiferi, ne mai duceam acolo și mai mâncam un măr, mai săpam În grădină vara... Știu că umblam numai desculță, nici nu aveam cu ce să umblu. Iarna aveam bocancii aceia care au ajuns În al treilea an de iarnă de mers cu săniuța, că nu mai aveau tocuri - ajunsese la piele, că mai puneam frâna. Deci copii fiind, era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era mai simplu, ne mai jucam, eram drăguțele, curățele și se jucau cu noi. Țin minte... asta tot de atunci mi-a rămas - Îmi place să umblu cu picioarele goale, și acum Îmi place. Primăvara pământul era moale. Și umblam desculț și mai săpam acolo pe lângă casă, straturi. Și ce-am mai făcut? De școală În perioada asta nici vorbă, bineînțeles. Nu știu de unde s-a făcut rost de o carte, dar nu de o carte oarecare, ci de Schiller. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au luat la muncă - cu toate că eram Încă mică, 11-12 ani, ne-au luat la strâns frunze de tabac, la construcție, nu știu ce... Și era departe, era mult de mers. La un moment dat s-au terminat pantofii, Începeam să mergem toți desculți acolo - Învățam să mergem desculți, ca să nu te lovești, să nu-ți intre ceva În picior... Când ați fost luați la muncă? Nu chiar În primul an. Cam În al doilea sau al treilea an au Început să ne scoată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eram Încă mică, 11-12 ani, ne-au luat la strâns frunze de tabac, la construcție, nu știu ce... Și era departe, era mult de mers. La un moment dat s-au terminat pantofii, Începeam să mergem toți desculți acolo - Învățam să mergem desculți, ca să nu te lovești, să nu-ți intre ceva În picior... Când ați fost luați la muncă? Nu chiar În primul an. Cam În al doilea sau al treilea an au Început să ne scoată la munci... Din familia dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
luat și unchiul, la Moghilău, și de acolo Îi trimiteau În lagăre de muncă. Cum a reușit tata să fugă nu pot să spun, dar știu că după un timp a scăpat de acolo. A venit - era iarna - fără haină, desculț, dar a zis că-i mulțumește lui Dumnezeu că a scăpat, măcar așa, cu viață, căci acolo era dezastru. Unchiul a reușit și el după un timp să fugă, după Încă două săptămâni - tot așa, aproape dezbrăcat... Dar cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și crematoriu. Noi știam deja treaba asta și fiecare Încerca să nu fie bolnav. În august, mergeam la lucru și unu’ a zis: „Domnilor, e păcat să mergem cu pantofii, că vine iarna și n-o să avem pantofi. Să mergem desculți”. Și fiecare și-a ascuns ghetele. Eu n-am avut pantofi - ghete am avut, pe care le-am pus sub... (râde) „pernă”, sub paie, paiele care mi-au folosit ca pernă. Și am umblat desculț - dar nu mult, vreo 2-3
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o să avem pantofi. Să mergem desculți”. Și fiecare și-a ascuns ghetele. Eu n-am avut pantofi - ghete am avut, pe care le-am pus sub... (râde) „pernă”, sub paie, paiele care mi-au folosit ca pernă. Și am umblat desculț - dar nu mult, vreo 2-3 săptămâni, căci după aceea au Început ploile, pentru că eram În Alpi, la 60 km de Elveția. E foarte frumos acolo, Însă noi nu prea am văzut frumusețea. Când a trebuit să Încalț ghetele, mi-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
venit Înapoi. Pe mine tot timpul m-au persecutat: erau halate de muncă, nu mi-au dat, că sunt comunistă; dacă le-au dat bocanci - vai de capul nostru, erau olandezi, cu talpă de lemn - nu mi-au dat, umblam desculță Încă În decembrie, de Crăciun, și zăpada era până la genunchi. Dar nici n-am tușit - am făcut un TBC după lagăr; 15 ani am fost tratată la sanatoriu de doctorul Mladin, care e mort acum, fie-i amintirea binecuvântată. Poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noaptea din somn și să ne culce prin curtea lagărului ore întregi. Culcat! Sculat! Culcat, sculat, și tot astfel până venea ora coborârii în mină, unde urma să muncești zece și uneori șaisprezece ore. Pentru cel mai mic murmur, carcera, desculț și fără manta. Câțiva mai bătrâni făcură pneumonii și muriră. Credeam că e vorba doar de un val de represiune, ca să ne învețe minte să nu mai evadăm, dar brutalitățile continuau și chinuit de nesomn și de aceste culcări care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar o mână mă zgîlții și mă smulse din el: la carceră! Era același gardian din seara trecută. Încercai să-mi arunc pe umeri mantaua și să-mi vâr picioarele în bocanci: nu, fără manta și bocanci! În cămașă și desculț. În carceră simții primejdia: ăsta spusese ieri, ciocănindu-mi tâmpla cu vătraiul, că acolo ar trebui să mă lovească. Ar trebui, asta însemna că nu putea, dar mă putea lichida vîrîndu-mă seară de seară între cele patru scânduri ale carcerii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
normale, opunînduni-se un cod moral și chiar juridic care acolo unde am săvârșit o anumită faptă nu mai există; fiindcă în nici un regulament al detențiilor nu scrie că un gardian are dreptul să bage pe un condamnat la carceră, iarna, desculț și în cămașă; cât despre codul moral, să nu mai vorbim, încît mă trezii râzând sălbatic la gândul că destinul vrusese ca fapta mea să nu fie descoperită; iată codul moral care mă apărase: călăii își merită pedeapsa; cât despre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi mâncarea pe care o mănâncă, veștmintele pe care le poartă și casa în care stă. Nu știu ce făcea Diogene într-un butoi, sau Socrate într-o așezare cam mizeră, un fel de sat mai răsărit cum era Atena, dacă filozofau desculți și cu rufăria împuțită pe ei sau dacă Xantipa îl spăla sau nu pe soțul ei hulit. Oricum, eu nu cunoșteam secretul de a fi liber față de cămașa mea, de ciorapii din picioare, de căciula și paltonul care trebuiau să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să zicem Glasul lui Iulian Vesper, ideea de conținut nou capătă un sens atît de vag încît nu e greu să fie uitată pe drum". Există astfel pericolul de a "nu se mai face nici o distincție de ordin principial între Desculț, de pildă, și Groapa". Al treilea și ultimul capitol al volumului ne povestește "ce a dat partidul scriitorilor noștri". Ne putem imagina, și fără a mai cita diverse fragmente, că, pe lîngă înarmarea cu ideologia marxistă, i-a asigurat scriitorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cărților "este că avem în față o proză epică născută dintr-o transformare revoluționară a societății românești". Realizările epice "sînt ale unor scriitori care iau atitudine alături de masele populare, condamnînd societatea veche și contribuind la crearea societății noi". Cărți precum Desculț de Zaharia Stancu, Moromeții de Marin Preda, Negura de Eusebiu Camilar, Lanțuri de Ion Pas etc., sînt toate împreună un rechizitoriu împotriva României burghezo-moșierești, un rechizitoriu de multe mii de pagini. În acest tribunal, sîntem atenționați: Procurorul au fost scriitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la Străinul, de Marin Preda de la nuvela Calul la Moromeții, de Petru Dumitriu de la Euridice la Cronica de familie și Pasărea furtunii, ca și faptul că Mihail Sadoveanu a scris Mitrea Cocor și Nicoară Potcoavă, că Zaharia Stancu a scris Desculț, Camil Petrescu, Un om între oameni, Mihai Beniuc, Ură personală toate acestea dovedesc că îndrumarea de către partid a fost bună și că ea trebuie să continue". Optimist, încrezător în vremurile care vin, atenționează: cărțile acestea rămîn un mare succes al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
muncitoare un singur prilej să ne arate nu numai încrederea pe care o au în noi, dar și dragostea pe care ne-o poartă nouă ca oameni, și dragostea pe care o au pentru izbutirile noastre în literatură". Autorul lui Desculț nu poate să nu preamărească libera înrobire și bunăvoința partidului: "Noi, scriitorii, de mulți ani tînjim după acest Congres. Noi am cerut partidului să aprobe acest Congres. Partidul a satisfăcut cererea noastră. Acest Congres trebuie deci să fie pentru noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu a reușit să ascundă monstruozitatea ridicată în urmă cu aproape un an de zile." Impresionant este și textul memorialistic semnat de Marta Petreu însăși: "Poate din aprilie, poate din mai, când și alți copii de pe uliță începeau să lipăie desculți pe pământul răcoros și abia zbicit al cărărilor, ceream și noi voie mamei să ne descălțăm. Tălpile mele își amintesc și acum senzațiile pe care le-au încercat pe pământul bătătorit al curții, pe iarbă, pe troscoțel, pe uliță ori
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
Ion Druță au fost asemănate deseori cu cele ale lui Ion Creangă sau Mihail Sadoveanu. Se pot face însă și alte analogii stilistice. Astfel, elogiul satului arhaic și sentimentalismul liric al naturii ar putea asemăna romanul druțian cu narațiunile epice "Desculț" al lui Zaharia Stancu și "Cartea Oltului" al lui Geo Bogza, dar critica basarabeană acceptă cel mai adesea că proza lui Ion Druță seamănă cu cea sadoveniană prin „cultul tradiției, ritualismul gesturilor, mistica anotimpurilor, perspectiva paseistă, filosofia sceptică și fatalistă
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
la ocazii speciale. Acestea au luat proporții mari în timpul Noului Regat. Parohii sunt totdeauna reprezentați purtând coroane, dar dacă asta este o convenție picturală ori dacă o făceau în viața de fiecare zi este neclar. 1. Oamenii de obicei erau desculți și își cărau sandalele spre a le purta numai la nevoie. 2. Sandalele erau făcute din fibre de palmier sau papirus împletit. Popoarele care trăiau în jurul Mediteranei aveau nevoie mică de încălțăminte elaborată, cu excepții ca Hitiții din platourile lor
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
fibre de palmier sau papirus împletit. Popoarele care trăiau în jurul Mediteranei aveau nevoie mică de încălțăminte elaborată, cu excepții ca Hitiții din platourile lor Anatoliene care purtau pantofi cu vârfurile răsucite în sus, deși în reliefurile egiptene Hitiții sunt pictați desculți. Căutătorii de cuiburi de păsări din umblau desculți, dar purtau sandale la ocazii speciale ori când picioarele se puteau răni. Sandalele erau strânse cu doua curele și, dacă aveau vârf ascuțit acesta era deseori întors în sus. Erau făcute din
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
trăiau în jurul Mediteranei aveau nevoie mică de încălțăminte elaborată, cu excepții ca Hitiții din platourile lor Anatoliene care purtau pantofi cu vârfurile răsucite în sus, deși în reliefurile egiptene Hitiții sunt pictați desculți. Căutătorii de cuiburi de păsări din umblau desculți, dar purtau sandale la ocazii speciale ori când picioarele se puteau răni. Sandalele erau strânse cu doua curele și, dacă aveau vârf ascuțit acesta era deseori întors în sus. Erau făcute din piele sau papură țesute sau cusute împreună, și
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
care, în lumea amețită de haos pe care o prevenea, atinsese o mare bogăție: Cel care nu își permite sandale deține bogății. Regii purtau uneori sandale foarte elaborat decorate, și uneori mănuși decorate de asemenea, dar în general erau pictați desculți, ca pe zei. Sandale din aur au fost găsite care însă nu puteau fi foarte confortabile pentru purtătorii lor dacă cumva erau într-adevăr purtate cu totul. Printre dotările lui Tutankhamon erau 93 piese de încălțăminte. Erau sandale din lemn
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]