10,581 matches
-
o limbă de circulație universală, spre a fi înțeles de toate posturile T.V. din întreaga lume. Luată în prim-plan și urmărindu-i gestica și expresia feței, M.M. părea schimbată față de ființa ce se cățăra prin copacii rezervației Makonde sau desfăcea banana, așa cum îi stătea bine unei maimuțe. Chipul ei era mai uman decât al multor oameni, trăsăturile ei homini păreau a se fi accentuat în exercițiul conversației, figura i se metamorfoza pe măsură ce o priveai mai intens; zbârciturile feței se destindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înglobează. Vreau să strig, dar nu-mi pot dezlipi buzele. În fața mea, fereastra cu perdeaua trasă lasă să pătrundă lumina surdă a zorilor. Receptez carapacea din spatele meu ca pe o farsă a nopții, nădăjduiesc că odată cu zorii vraja să se desfacă; doresc cât mai multă lumină să intre în cameră, pentru ca ea să se destrame . Știu cu certitudine că nu visez, de altfel nici nu vreau să fi visat, încep să înțeleg... O dragoste imensă mă învăluie. Apoi spaima se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau recitat câte ceva lui Moș Crăciun, pentru că gurile lor au început dintr-o dată să se miște frenetic, luând tot felul de forme ovale, ca și cum ar intona un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu Dumnezeu; condiția este să discutăm despre vreme, despre poezie, despre patimile firii. Nu trebuie să cutezăm să știm mai mult. Întreabă-te mai mult și ascultă cum se așterne tăcerea! Mă reașez lângă îngerul ușor contrariat, gata să-și desfacă aripile. Ești un înger complet nesincer! îi mai spun. La fel de nesinceră ți-e înfățișarea; nu se poate spune dacă ești înger sau pasăre. Mă uit semnificativ la mâinile ce-i freamătă pe punga de semințe... Nici măcar nu mi-e clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface în mii de granule fosforescente. O lovitură năprasnică ca o ghilotină mă doboară mișelește pe la spate, la baza craniului. Îmi simt capul ca o aură, levitând la mare distanță de trup, deși, privite de sus, ele par de-a pururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deopotrivă bătrâni, copii și tineri, să închine un pahar pentru eternele, defunctele și istovitele noastre sentimente. Se închină pe rând câte o cupă pentru sentimentele vechi și obosite. Ele au rămas multe fără adresă, ca niște cordoane eterice de energie, desfăcute de obiectul lor. Se închină pentru sentimentele vagi și subțiate sau pentru cele neîmpărtășite sau repudiate. Dar mai ales, pentru cele noi, puternice și încrezătoare se închină, sau pentru cele latente, neconcretizate încă, pentru că la ele ne gândim continuu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu privire la bătaie, zbor sau fâlfâire, cu laba oprită cu vârful spre cer sau cu degetele înfipte în podea, diferite pentru bolero, cadril, sârbă, de horă, de nuntă, de duet albastru, de break-dance zbârlit. Mamă, vreau să dansez, poalele să se desfacă, să se desfacă așa cum se rotește cerul cu stelele lui, cu nevăzutele ființe care ne privesc și ne aplaudă și dirijează fiecare gest, gând, gând-gest, gând-trup, gând-suflet și poalele să fie poale cerești, înstelate, amețitor de frumoase, pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau fâlfâire, cu laba oprită cu vârful spre cer sau cu degetele înfipte în podea, diferite pentru bolero, cadril, sârbă, de horă, de nuntă, de duet albastru, de break-dance zbârlit. Mamă, vreau să dansez, poalele să se desfacă, să se desfacă așa cum se rotește cerul cu stelele lui, cu nevăzutele ființe care ne privesc și ne aplaudă și dirijează fiecare gest, gând, gând-gest, gând-trup, gând-suflet și poalele să fie poale cerești, înstelate, amețitor de frumoase, pe care să zburde îngeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se mișcau ritmic, orașul era străbătut stradă cu stradă, Mioara Alimentară le imprima în memoria aparatului foto, chiar și geamătul Pământului vâslit. Pot spune, Mitică, spațiul avea putere de seducție. Dacă timp nu există, îl inventăm, ceea ce făceam ieri, azi desfăceam, pentru a-mi crea senzația de trecere până în clipa supremă a întâlnirii cu tine. Așa cum Penelopa deșira țesătura din război în așteptarea lui Ulise. Și 20 de ani au trecut împărțiți în firele deșirate bătute cu furca, pânza se țesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o răsfrânge, o sfărâmă, cioburi de Lună sub copite, sar așchii de Lună înghețată. Un strigăt nefiresc opri caii din zborul avântat și spectrele se buluciră unele într-altele amestecându-și trupurile, până împietriră în vechile forme. Drumul iernatic se desfăcea voluptuos ca o femeie obscenă întinsă sub globul Lunar. Caii l-au înțeles pe omul înmărmurit de frumusețea înghețată și au pornit încet, în timp ce un vânt hain a vălurit o pânză de zăpadă peste tabloul vrăjit. Luna se rostogolește printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lăcrimoși de dorul după bicicleta promisă de tatăl său din prenaștere își amintește Șepcarul pentru că toți repetenții trebuiau să poarte șapcă. Și după ce îi mână din urmă încolonați câte doi, ca pe niște criminali periculoși pe străzile Brăilei, Căpcăunu își desfăcu poalele de vultur și dispăru în neant. Lumea nu avea timp să se uite la niște pârliți de repetenți, așa că ne-am luat tălpășița. Priviți strigă Tomaida moare Căpcăunu! Și într-adevăr, o reptilă uriașă se zbătea să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
opri o eventuală înaintare prin învăluire a grâului. A legiunilor sale dinspre Chiscani și Albina. Cu toții priveau la imensitatea galbenă din față, întunericul din est sau din vest putând fi oricând străpuns și forțele umane distruse. Oceanul nopții s-a desfăcut în două, lăsând vederii un canion larg, mărginit de apele zidurilor de noapte. Strategia grâului s-a dovedit atât de inedită, încât pompierii au pornit de spaimă tunurile cu apă în locul aruncătoarelor de flăcări. Noroc că ordinul Primarului a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care înaintă cu o maiestate îmbufnată până la stăpâna casei. -E Biscuit, explică ea. Vine să-și ceară cina. Avea un aer imperial, iritat că trebuie să-i aducă aminte unui slujitor care îi este datoria. Ea se duse în bucătărie, desfăcu o cutie de pateu pentru pisicile de lux pe care o goli într-o farfurie adâncă. O puse pe podea. Ne terminarăm sticla de șampanie privindu-l pe Biscuit cum își devorează tainul. -Eu l-am cules pe Biscuit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
spusei. -Nici pe dumneata. -Ai ieșit să aduci corespondența. Acum, nu ne mai arătăm în partea dinspre stradă, bine? Nu uita de hotărârea de aseară. Ridică ochii spre cer ca la auzul unei prostii spuse de un copil. În vreme ce ea desfăcea plicurile, am mâncat gândindu-mă la cutia mea de scrisori pariziană: dădea pe dinafară ori rămânea la fel de goală pe cum fusese în prezența mea? Am observat că și corespondența se supune legii ofenselor universale: slabă, adică inexistentă când ai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
degetul, pot să ies cîteva minute pentru...? Nici nu mă lasă să-mi termin fraza că începe să acționeze mecanismul care ridica poarta, hai plimbă ursul, dar rămîne între noi, îmi spune, iar eu atunci, ca să fac pe gentilomul, îmi desfac doi nasturi de la manta, bag mîna după pistol și i-l întind, ca să fie toată lumea liniștită, îi șoptesc. Vorbe cu tîlc, dom’ Roja, zice Gulie, a mușcat momeala, la ora asta cred că o fi pe undeva pe la arest. Tîrnăcop
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se bărbierească, să se aranjeze puțin, merita efortul, așteptase de o viață clipa asta. — Nu vrea să pornească nici în ruptul capului, mă tem că n-o s-o putem urni, zice domnul Președinte, și Sena nu așteaptă altă invitație, își desface capsele pufoaicei și-o leapădă pe un scaun aflat în apropiere, își suflecă mînecile cămășii, dînd la iveală două antebrațe bombate. — Treceți la volan și dați-i o cheie scurtă cînd o să vă spun eu, să vedeți că o ia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta. Nenorocitul a știut întotdeauna s-o spună în așa fel, încît s-o simțiți ca pe-o insultă. Își încremenește privirea asupra periuței și a tubului cu pastă de dinți Cristal, îi place să-și studieze îndelung dantura, în timp ce desface căpăcelul de plastic și simte mirosul de mentă gîdilîndu i nările. Dacă v-aș spune-o franc în față, m-ați privi ca pe un manipulant fără scrupule care calcă în picioare și cele mai elementare principii ale bunului-simț pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sus, dacă aveți impresia că vă iau cu mine la fustangit, să v-o scoateți din cap, sînteți în misiune, nu la agățat, ați înțeles? Măcar dacă ați avea habar cîte pachete de chiloți, cămăși de noapte, și ciorapi ați desfăcut. M-aș mira să vă aduceți aminte măcar cît timp ați blocat camionul, ca să nu mai vorbim de ghivecele de flori și celelalte pagube minore. Nu-i nimic, adaugă, o să scriem totul din burtă, aproximativ, cu o singură excepție, clar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
strîngînd în palmă o furculiță care sub razele fierbinți strălucește mai puternic decît un metal prețios, asta e bună? întreabă arătîndu-i-o lui Dendé care stînd pe vine lasă din mîini capul Curistului ca s-o poată apuca, e foarte bună, desfă-i maxilarele, îi strigă lui Gulie, care se pune pe treabă și începe să muncească sîrguincios la gura leșinatului, îi dezvelește dantura, găsește o fisură între incisivi, își strecoară unghiile în ea și o lărgește. Tîrnăcop privește scena simțind frisoane
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
l-ar fi ciuruit mai tare, mare pagubă, viața lui era mult mai importantă, începe să patruleze cinci pași înainte, cinci pași înapoi apăsat de culpă, stai locului odată, îi spune Gulie, pregătită scula? se aude și vocea lui Dendé, desfă-l cît poți de tare, se repede cu furculița știrbită spre limba Curistului, o înțeapă, o străpunge dintr-o parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat. Asta da lucrătură, Potaie, ca pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oboseală. — Tot nu vrei să te lași păgubaș, se aude vocea Bătrînului răzbătînd prin peretele sufrageriei. — Cum de nu v-ați culcat pînă acum? spune Gulie, privind la pachețelul de ceai verde Terapia, pe care Dendé se pregătește să-l desfacă cu dinții. — Să dorm? îi răspunde Bătrînul, punîndu-și în mișcare scaunul cu rotile, răsturnînd ceva pe jos din greșeală, voi ați putea să mergeți la culcare dacă ați ști că sub nasul vostru se pun la cale ilegalități din astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mic îl luase cu el peste tot pe unde se putuse, chiar și la unele trageri și aplicații, îi explicase cum funcționează pistoalele automate pe baza principiului schimbului de gaze, cum se încarcă lovitura unui aruncător de grenade, cum se desface în bucățele un pistolet și cum se poate reasambla la loc în doar cîteva secunde. Și, lucrul cel mai important, că o cazarmă oferă privilegiul de a avea o lume alternativă celei civile, în care te poți refugia la nevoie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și îl goli pe jumătate fără să-și ridice privirea din podea. Înainte să se așeze la locul său, îi mai veni o idee și băgîndu-și mîna în buzunarul de la pantaloni scoase la iveală un pachețel de șervețele parfumate. Îl desfăcu, trase unul afară și i-l întinse. — Ce prostuță mai sînt, reluă Angelina, simțind că respirația îi revine la normal. Cred că am roșit pînă în vîrful urechilor. Îmi pare rău, dar nu m-am mai putut stăpîni, se scuză
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îndrepte coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-și trăgea sufletul, punea mîna pe geanta care îl aștepta alături, și înainte să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit între timp. În sfîrșit apuca cu ambele mîini geanta și o întorcea cu gura în jos deasupra mesei, scuturînd-o bine pînă ce o golea de tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe rînd de ele, rămînînd doar în bocanci și chiloți, aruncîndu-le unele peste altele în colțul în care zăcea deja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]