3,056 matches
-
nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului De Crăciun vreau să fiu cu tine, MAMĂ, din părul tău nins să mă-mbăt cu arome de fulgi ca-ntr-un vis de copil de tăceri amuțit care-ncet se destramă, vreau să fiu legănată de brațu-ți puternic precum vara făceai, când prin flori rătăceam și-adormeam amețită de doruri în iarba din lunci. De Crăciun vreau să fiu cu tine, MAMĂ, în sătucul din munți unde cetini de ger amorțite
DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358881_a_360210]
-
citit într-un ziar, vederea unui obiect sau a unui individ, trezește în sufletul meu tremurul unei amintiri fugare, întocmai ca tresărirea unei umbre care trece atât de repede, încât nu sunt în stare s-o prind și amintirea se destramă înainte de ase putea limpezi. Ea este ca o halucinație care dispare înainte de a te putea concentra asupra ei. [1] Inițiat în sensibilitatea energiilor, literatul constată, supune jocului minții creșterile de tensiune fiindă, simte pe propria-i ființă toate undele tangențiale
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DANAELA - ȘOAPTE ȘI PLOI Autor: Daniela Dumitriu Publicat în: Ediția nr. 761 din 30 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ploaia destramă seninul invelindu-mă în armonii.. Le las să curgă alene, alunecări de patimă. Ador să privesc seninul care-mi strivește trupul în sărutul prelung cu care se strecoară în viul din sufletul meu. Adorarea din mine cheamă freamătul nenăscut, cel
ŞOAPTE ŞI PLOI de DANIELA DUMITRIU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359356_a_360685]
-
brusc subiectul. - Ba da, i-am promis lui Tudor că voi fi medicul lui. Motivul e lesne de înțeles. Până atunci hai să dansăm. De când aștept un asemenea moment! Îi strângea spatele, simțindu-i pielea fină. Valuri de nuferi se destrămau pe umerii clipelor. Erau singuri, inhalând aroma calendarului fără date exacte, plutind în voia cerului, pe o pală de senin, care tot încerca parcă să intre într-o brazdă de nor. La plecare se oferi să-i conducă acasă. - Sunt
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
de-atâtea mări și cer Pe care m-am târât să-ți fiu doar rugăciune, Aveam sărutul taină și ne-ntinat reper Iar tu aveai un singur și simplu''da'' a-mi spune... Mă uit acum în urmă și toamne se destramă Cu poalele spălându-mi deschise răni amare, Mă învelesc tomnatic cu galbena năframă Scâncind a primăveri și-a iarbă pe cărare... Și-mi plâng în brațe zorii ce-au părăsit firesc, În clipa-n care miri ne-am cununat în
SĂ-ŢI FIU DOAR RUGĂCIUNE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359515_a_360844]
-
ce corp tăiat din linii dulci cu apetituri de madonă ce marmură cioplită-n forme de un sălbatec rafael ce vise sumbre mă-mpresoară în evantai de liniști grele se rupe trupul de armură și-n gol de hăuri se destramă... joi, 6 martie 2014 parcă ieri... parcă ieri fumega seara prin aburii pământului parcă ieri cădeau frunzele-n lanțuri răpite de lună parcă ieri a venit la mine donquijotte-n armuri de oțel și mă invita să dărâmăm morile de vânt
ÎNCAMERA CU AMINTIRI ŞI PARCĂ IERI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360284_a_361613]
-
îndată: ,,Plâng, că m-a părăsit... Îl caut pe poteci!” Mă luminez la față și deodat' mă-ncrunt, Căci... cunoscut mi-e glasul. Ridic încet privirea... „Tu ești?” Spre el mă-ndrept și dau să îl sărut, Dar visul se destramă și-ncep să-mi plâng iubirea. Cum ai putut iubite să pleci atunci hoțește? Mai pot vreodată, oare, să cred că te-a durut? Sunt singura de-atunci, ce încă te jelește... Ce mult aș vrea să pot, s-o
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
lași în urmă nici o amintire, Nu lași speranțe, însă nici regrete. O destrămare calmă și subțire, Mișcări unduitoare și încete. Senin și înapoi și înainte, Plutește însă o ușoară scamă, Ca-ntr-o poveste fără de cuvinte, Pe care adierea o destramă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Destrămare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 391, Anul II, 26 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DESTRĂMARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360364_a_361693]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PÂNĂ LA SFÂRȘIT Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului tu, astăzi, m-ai creat nemuritoare, din vise destrămate-n zori de zi, din rugi prea înălțate către soare, căzute scrum pe nopțile-mi pustii. căci ochii tăi nu căutau răspunsuri, nici adevăruri dincolo de zări, ci contemplau în liniște apusuri și răsăriturile oglindite-n mări. tu, demiurg la margine
PÂNĂ LA SFÂRŞIT de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360447_a_361776]
-
tot astfel cum el însuși aparține, simultan, planului existenței (condiția umană) și planului cunoașterii (condiția de creator): „Tu, tu, tu, amânată rămâie Tăcerea, visul Poetului s-a spulberat, tu, îmbrăcată ca o mireasă în oglinzi de zăpadă mi te-ai destrămat ... ” Celor trei niveluri ale textului poetic, pe care le-am identificat, le corespund trei modalități ale limbajului și am în vedere: înțelegerea rațională, („Cum să te uit, Tăcere...”), nivelul simbolic , („Vârstă a poeziei, cu toate ierbile din sufletul meu îți
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
rădăcini rupte râd într-un trosnet scurt. uneori, la apus, devin albe pădurile. umbrele hohotesc prin câmpuri de flăcări. florile mimilor cad. deasupra cuvintelor se răsucesc șerpii nerostirilor. înfrunt o lume de mucava. sunt actorul de catifea- incoloră atingere mă destramă. scena mă sperie, mă îndreaptă. putrezește într-un colț bucuria de a fi. sunt actorul de catifea. lumina prin mine e ploaie și gerul se-ntâmplă absurd ard. Referință Bibliografică: stare 7 / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STARE7 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360597_a_361926]
-
mi-e/ de-a fi un unu/ dintr-un doi/ neterminat...” [Îl cunosc pe „nu”, p.15]. Abia șoptind către Tatăl Nostru Ceresc, pe care poeta îl numește atât de blând Părinte, ruga ei se înalță astfel: „Părinte,/ versu-mi se destramă.../din roua dimineții,/ în privire, s-a înălțat uimirea-/adâncă-n fire, cătând iar Cerul.../prin ceața trupului privire...” (p.31) - în primul dintre cele trei poeme intitulate „Părinte” - trimitere directă la tainica unicitate a Sfintei Treimi. În finalul celui
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
doar tu te miri, în ușa-ncremenită,ca esti perfect, când vezi prin ochii mei..sursă foto: internet... VI. PÂNĂ LA SFÂRȘIT, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015. tu, astăzi, m-ai creat nemuritoare, din vise destrămate-n zori de zi, din rugi prea înălțate către soare, căzute scrum pe nopțile-mi puștii. căci ochii tăi nu căutau răspunsuri, nici adevăruri dincolo de zări, ci contemplau în liniște apusuri și răsăriturile oglindite-n mari. tu, demiurg la margine
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
și rătăcire... trecuți de timp, acum vibram că unul, căci eu sunt tu, iar tu ești doar iubire. până-n sfârșit îmi voi cunoaște drumul, lumină ta ... mi-e astăzi ... Citește mai mult tu, astăzi, m-ai creat nemuritoare,din vise destrămate-n zori de zi,din rugi prea înălțate către soare,căzute scrum pe nopțile-mi pustii.căci ochii tăi nu căutau răspunsuri,nici adevăruri dincolo de zări,ci contemplau în liniște apusuriși răsăriturile oglindite-n mări.tu, demiurg la margine de
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PERUȘUL Autor: Lucia Secoșanu Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Acum ești liber, liber ca suflarea Și ca suflarea te destrami în vânt! Nu-ți știi menirea, nu-ți găsești cărarea Și nu mai poți să-nnozi un singur gând... Descătușarea ți-a adus... pieirea! Sărman peruș cu vorbe învățate... În fața ta-i acum nemărginirea, Ce o numeai odată, libertate... Dar
PERUŞUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360684_a_362013]
-
un psalm ce-i îngânat de popi. În prelungirea orelor cântate Iubirea se așterne veștejită E dragostea de stele otrăvită Și-nchisă-n trupuri pline de păcate. Capcana nopții roade-ncet și sigur Aceeași întrebare și răspuns O ploaie ne destramă somnu-n picuri Tăcerea stelei nu mai e de-ajuns. Alunecăm spre nord, spre sud, spre est Un stol de păsări pe un cer albastru Cu fiecare vorbă, gând sau gest Rămânem umbre într-un trup sihastru. SE RĂSPÂNDEȘTE NOAPTEA PESTE
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
singură realitate, un singur adevăr, universal valabil. Acumulasem deja tot ce se putea din știința și arta zilelor noastre și, deși disprețuiam mare parte din informația inutilă, descopeream deliciul de a le lega și dezlega totul cu ușurința cu care destrami un nor de fum. Undeva între noi se încrucișau ideile, construind „castele de fum” din năzăriri ingenios alternate. O ecuație cu două necunoscute se transforma într-o dilemă sentimentală cu doi protagoniști, două soluții posibile, una prin poarta deschisă de
ILUZIA COMUNICĂRII PERFECTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360050_a_361379]
-
perete vechiul tău portret, visând o rimă nouă la acest sonet. târziu prin ochelari și prin pahară s-a scurs ultima zi din astă vară și așteptăm tăcuți cu brațele târzii să reînviem din vechi tapiserii. tapiseria noastră, veche, arde, destramă lungi poeme goliarde, se năruie pe cerul plin de nori și mie când te văd, îmi dai fiori. numai orpheu dă glas iubirii sfinte, prin părul tău de aur, prin cuvinte și ne-amintește cum a fost odată, un trubadur
PRIMA PLOAIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360075_a_361404]
-
milă darimate de zorii unei zile De care-mi aminteam că de culori Aduse-n noaptea crudă de cămile Pe-acele vagi cărări sau iluzorii Drumuri care cădeau pe-un colț de cer Scrisnind în ritmul tandru al culorii Care destrăma visul în voaluri de mister Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepăda pe zei? Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure Nu va sminti gindirea groteștilor atei Care știau în taină din glorie să-și fure Și prefăcuți în stane ningeau
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
rebelelor mistere, ardente, însă pururi efemere,// Ce-a fost mai bun,mai pur, ne-atins de ani, imaginea tihniților castani/ Ce nu s-a mai întors, ce-i sfîșiat în gard de compromisuri tot ghimpat/ Ce-a fost și-i destrămat, încătușare de labirinturi triste și finale,/ Acel ceva-ngropat în podul firii, nediluat în undele amăgirii,/ Întins pe roata veacului concis, de mina Odiseului ucis.// Imagini de corăbii pe retină, un joc de umbre vinovate și lumină...” (Descîntec de vremuri
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
adus frișcă ? - Iar...Și nu pot să sufăr spuma asta, care-ți murdărește gazeta... Deci se discuta literatură, filosofie, artă, politică, se purtau dispute zgomotoase, se înfruntau orientări literare, au fost proclamate programe literare, s-au legat și s-au destrămat prietenii, au avut loc dueluri de epigrame. Capșa a fost locul de întâlnire al intelectualității bucureștene, inteligența fiind singura condiția cerută "capșistului", despre care Arghezi scria: "e un individ inteligent și primejdios și critica reală se face la Capșa, nu
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
prin gând tăios Și gestul tău nu poate să mă mire; Te-am așezat în suflet credincios, Precum Manole pe Ana în zidire. Mă-ncearcă-un sentiment de teamă, Mi-e sufletul împovărat și greu, Rupându-te din mine se destramă Tot harul oferit de Dumnezeu. Într-un întreg ai fost o parte, Dar ne-au purtat mereu aceiași pași, Ca să rămânem, dincolo de moarte, La judecata vieții, tot părtași. Mai avem încă vreme de căință, Dar nu pentru-a ne judeca
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
mă întreb și, vă întreb pe voi: Cât vom mai suporta crunta povară?” Noi i-am votat, iar ei își fac averi. Mandatul lor e cum să scoată banul, Căci, votul nostru i-a făcut boieri. Pleacă românii, ni se destramă neamul, Azi, hoții ne conduc și fură cât poftesc, Fără ca nimeni să le ceară vamă. Să nimicim hoția și neamul boieresc, Hai să chemăm poporul și să le ceară seamă. În douăzeci de ani, ei ne-au vândut și țara
CU STUPOARE MĂ ÎNTREB... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359877_a_361206]
-
știi și tu prea bine. Focul s-a stins cu timpul. Acum, m-am vindecat! Mi-am zis că ești bărbatul iubit și așteptat; Alesul ce... cu drag, mi-a apărut în vis. Dar, visul pentru mine, acum s-a destrămat. Să mă despart de tine, iată, eu am decis. Nimic din ce a fost, nu se mai poate spune, Nici cât am suferit și-am plâns cu-adevărat. Mă suni și-mi spui mereu c-ai vrea să fii cu
NU M-AI MERITAT! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359886_a_361215]
-
adânc În nervii romanței cu plopii impari Serafic pagode de crini în amor Nutresc-și explozii de cupe în ger Acoper țărâna cu cu mov de parfum Și harfe-n orbită de lună ne cer Bolnavul meu aer divinul țesut Destramă sub coaste și-n văi de cristal Ținutul cu iarbă în veșted balans Cu preșuri de aur ne-așteaptă la bal ............................................ Virtuozitatea poetului de a crea imagini fastuoase, luxuriante se manifestă în câteva piese din volumul „Iarnă erotică”, care nu
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]