1,125 matches
-
intervale regulate, ceea ce o anumită modă duce cu sine o altă modă tinde să restituie. E o restituire evident incompletă, fragmentară, deformată, dar în care refrenul unui cîntec, un anumit vocabular, elementele unei estetici decorative, amintirea pierdută a unor obiceiuri desuete vin totuși să așeze în ceea ce este actual la nivelul gustului și al sensibilității imaginea înnobilată a unui trecut mitizat. Este, fără îndoială, dificil, dacă nu chiar imposibil să atribuim fenomenului o consonanță politică precisă. În faptul că atîtea remanente
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe cale de consecință, abolirea marilor conflicte geopolitice. Istoria însăși s-a însărcinat să contrazică o asemenea ipoteză prin seria de conflicte interetnice produse la marginea imperiului sovietic, apoi și în inima acestuia. Națiunea, tratată de unii analiști ca o formulă desuetă, avea să fie repusă la rândul ei în drepturi, ca un produs organic, încă indispensabil. Ceasurile lumii, nu încape îndoială, merg în cadențe diferite, iar sincronizarea lor e numai o aspirație deocamdată. Sigur e că o parte din lume, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pârvaniană. Trauma produsă și în cultură de regimul comunist nu poate dispărea, firește, decât cu timpul, în cadrul unui proces de asanare ce nu trebuie să ignore elementele unei continuități relevante. Dialog, XXI, 136 (ian. 1990), 1 (ed. sp. 3) TABUURI DESUETE În efortul său de a se legitima, regimul dinaintea trecutului solstițiu a pus nu o dată la lucru o strategie diversionistă, cea a pericolului extern, în raport cu care el devenea un factor de putere indispensabil, sau măcar a invocat, tacit, presiunile diplomatice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ce are mai bun, pentru a profita ea însăși apoi de pe urma acestei emanații? Cum să se ajungă la instaurarea unui raport convenabil, de tensiune creatoare, între ea și autoritatea de stat? Paternalismul, oricâte justificări s-ar invoca, rămâne o formulă desuetă, incompatibilă cu nevoile societății moderne. O relație pozitivă cu puterea nu se poate întemeia decât pe respectul deplin al individului, pe controlul permanent al gestiunii de orice fel, pe transparența informării de orice natură. Asemenea exigențe presupun nu doar o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
chemarea vieții 3 La o răscruce 3 Dialog și reconstrucție 3 Quo vadis? 3 Deficitul moral 3 Omul sfințește locul 3 Deschidere spre ce? 3 Inevitabila întrebare 3 Condiția intelectualului 3 O strategie melioristă 3 Continuitate și ruptură 3 Tabuuri desuete 3 Sfidarea paternalistă 3 Timeo danaos... 3 Strania simetrie 3 Un pas înainte 3 Sub zodia pluralismului 3 Tăria nonviolenței 3 În sprijinul "proclamației de la timișoara" 3 Somnul rațiunii 3 Pro memoria 3 Nostalgia adevărului 3 A doua moarte 3
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
metodologic amintite mai înainte, regândirea tipurilor de recompense și pedepse utilizate în mediul școlar astăzi este un imperativ impus de experiența extrașcolară (dezvoltată cu precădere în spațiul on-line) a copiilor; recursul la note și la diplome pentru a recompensa este desuet și ineficient, la fel ca și recursul la aceleași note (cele mici de această dată), la ridicatul în picioare sau la reținerea la școală după ore, pentru a pedepsi. Demersul nostru constată, cum am amintit deja, criza poziției profesorului de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Ghislain de Diesbach, Martha Bibescu. Ultima orhidee, I-II, tr. și îngr. Constantin Popescu, București, 1998; Narcis Dorin Ion, Mogoșoaia. Trei secole de istorie. 1702-2002, București, 2002, passim; Dumitru Hâncu, Martha Bibescu. Intrigă fără iubire, București, 2002; Magda Teodorescu, Farmecul desuet al legendelor, RL, 2003, 16; Adrian Majuru, Martha Bibescu, „Destinul lordului Thomson of Cardington”, OC, 2003, 153; Manolescu, Enciclopedia, 80-86. C.Bz.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
ministru "cu o mînă sprijinită în bastonul puțin depărtat de el. [...] Așezat picior peste picior, cu pălăria întoarsă cu gura în sus pe un genunchi și cu mănușile aruncate înlăuntru. [...] Cravată cu nodul lat și un ac înfipt după tradiția desuetă a dandysmului de pe vremea lui Oscar Wilde. [...] Inelul cu piatră la un deget..."; Aurel Leon îl întîlnește prin 1935 într-un restaurant bucureștean "bosumflat ca o cocuță care a făcut în pantalonași. Îl puteai lua drept un chelner așezat întîmplător
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
privațiuni, așa cum rezultă și din amintirile Ștefaniei Velisar Teodoreanu: "L-am întâlnit pe Matei prima oară la mătușa mea Margareta Miller-Verghy [...] domn de oarecare vârstă, distins și urât [...] parcă era dintr-o ilustrație veche de roman franțuzesc [...] înfățișarea neașteptată [...] aerul desuet [...]. Era în întregime mic, îngust și pirpiriu, și totuși impozant în felul lui [...]. Hainele lui Matei erau scrupulos periate și cămașa albă de o impecabilă curățenie [...] nu se știe unde stă, ce mănâncă, unde doarme [...]. Unii spuneau că doarme pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
patriarhale cu achiziții romantice, Rică Venturiano figurează romantismul degenerat, iar tandemul Tipătescu Zoe parodiază perechea predestinată ce ar dori să părăsească mediul ostil, Agamiță reclamă drepturi ereditare cu argumentul familiei sale... de la pazusopt, în timp ce Crăcănel urmează în lumea mahalalei clișeul desuet al nobleței sufletești: "...am plîns și am iertat-o..." De notat însă că această lume este pe deplin românească (dacă nu și etern românească!), că e populată de români... mai mult sau mai puțin onești, că snobul (sine nobilitas) lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fiind orgoliul "ca manifestare a tăriei de caracter și a respectului de sine", mîndria fiind cea care împodobește firea omenească; la cel pe care Vianu îl numește poet muzician, instinctul aristocratic s-ar putea recunoaște în farmecul singular și puțin desuet al stilului: " Armonia bogată a stilului său răsună ca o orchestră întreagă. Ecoul perioadelor lui ne învăluie ca o atmosferă [...]. Mai ales atunci cînd instrumentul său simfonic se acordă pentru a intona lauda și evlavia [...], cîntecul său dobîndește greutatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o sadică plăcere. Nu a suportat Caragiale-tatăl descrierile în exces, sentimentale, lacrimogene și romanțioase pe care le-a descoperit mai ales în proza lui Delavrancea sub acea avalanșă de epitete grupate în sfînta treime a unui arsenal artistic considerat ca desuet. Scrie Delavrancea în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n jos, cu un nod în gît, cu gura friptă de sete"; "lăcuste erau, secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele cavalerești desuete ale lui „Radu”, un paradoxal acord misogin se naște între homosexualul „Abe” și matusalemicul și blazatul crai „Chick”; în subsidiar, acest acord misogin se repetă în cazul „Velei”, fosta soție a lui „Chick”13. Până aici, nimic senzațional. Astfel, istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Millo), și Țiganii (1856, la momentul dezrobirii lor), ce aduce un personaj insolit de țigan bucătar, trecut prin civilizația Parisului, sunt menite a risipi prejudecăți sociale. Preocupat de a servi un repertoriu național, A. compune, eclectic, pastorale idilice, cu aer desuet și interstiții de agrement, și drame istorice, ce preiau elemente de recuzită romantică (efecte tari, deghizări), amestecă monologuri prea ample și dialoguri fără savoare, declamate de personaje artificiale. În contextul literaturii române, nuvelele lui A. par, la data apariției - 1859
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
restaurării monumentelor și stilurilor istorice (București: Editura Tehnică, 1995). Așadar, întrebarea cu privire la "origini" rămâne deschisă, dacă nu cumva ea este, din pornire, nenecesar pusă, devreme ce răspunsul la ea nici nu poate fi definitiv, nici lămuritor. 2 Așa este cazul desuetului Palat Regal, arh. N. Nenciulescu, 1932-37, cu celebra sa coloană centrală în axul fațadei, datorată numărului impar de coloane, care joacă și astăzi rolul de exemplu prost pentru studenții de la arhitectură care studiază regulile ordinelor clasice. 3 Este sintagma prin
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
a și fost depășită, de experimentele poetice ce i-au urmat - Baudelaire, Mallarmé, Rimbaud, Valéry. De aici, si prosopopeea prin care Barbu invită interlocutorul sau imaginar să rupă "lanțurile", care îl mai leagă de o metodă poetica, devenită, între timp, desueta: Știe-te, singur Ochi, prin toată această spiritualitate a vederii, prin tot gândul cufundat și geometric la care te-am strigat!57. (italice în original) Printr-un fel de grație acordată lui de natură - prin percepția individuală detașata a vietii
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
romantic în cultura și istoriografia române, setul de manuale menționate anterior, care alcătuiesc prima generație de manuale de istorie, aparțin mai degrabă paradigmei elaborate de Școala Ardeleană decât noii școli romantice. Acest fapt al apartenenței la o paradigmă devenită oarecum desuetă în preajma momentului '48 al secolului al XIX-lea este explicabil tocmai prin caracterul de ariergardă al literaturii didactice. Două trăsături majore caracterizează literatura didactică în raport cu cea plasată în avangarda reflecției politice, culturale și istoriografice: a) decalajul temporal, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
idei dogmatice, o dezbatere solemnă despre violență și răzbunare, care sfârșește prin a impune necesitatea iertării dușmanilor. Sir Thopas, imagine vetustă a unui cavaler, a cărui poziție nu mai este înțeleasă într-un univers care a început să ridiculizeze idealurile desuete curtenești, își creează un ideal imaginar, imposibil de aflat. Nu întâmplător povestirea este nedefinitivată, neterminată, la fel de neputincioasă, ca și eroul ei, în a-și atinge scopul. Povestirea lui Melibeus este o construcție închisă, moralizatoare, cu un deznodământ fericit. Distincte și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
epoci înnoitoare, moderne, de laicizare și progres real. Cel care i se opune personajului feminin în acest elan nobil, antagonistul, este de cele mai multe ori tatăl, simbol al puterii decizionale absolute, al constrângerilor unei tradiții sufocante. Acesta constituie emblema crepusculului, a desuetului, desconsideră orice act care ține de dimensiunea sentimentală a existenței, nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la Boccaccio de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aproape imposibil de realizat, ci și dorința pentru o viață trăită în armonie, în demnitate și în bogăție. Cavalerul însuși devenea exponentul unei civilizații conștiente de propriul apus, nu fără o urmă de regret din partea autorului, ce realizează totuși caracterul desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Încercarea Prudenției, prin măiestria discursului, nu este doar aceea de a readuce pacea în comunitatea vizibil tulburată de un spirit vindicativ, ci, mai ales, de a restaura liniștea în sufletul soțului prea dispus a se conforma, mimetic, normelor unei societăți desuete. Povestirea se dovedește astfel mult mai complexă, pentru că nu dezbate doar răul exterior, ci mai ales pornirile malefice intrinseci, care trebuie înlăturate.769 Prudenția și Sofia devin victime ale violenței masculine, patriarhale. Prudenția ilustrează un exemplu creștin de iertare, bunătate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le subliniază vădit rolul de parabolă, de simbol, iar nu de concretețe materială sau spirituală. Donna angelicata se prezintă inițial ca un model indiscutabil, servind scopului didactic al operei medievale, dar sfârșește prin a fi ironizată subtil, privită drept ceva desuet și mult prea abstract. Greșeala sau slăbiciunea acestei donna angelicata este că nu are suficientă voință de a se impune, de a se apăra. Se lasă dominată de spiritul masculin, care în loc să-i ofere protecție, o tratează ca pe un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personaje și de evenimente 1056, „impresia unică și armonioasă a unei lumi ușuratice și superficiale, îndreptată numai în afară, spre bucuriile vieții, mânată încolo și încoace de capriciile sorții” 1057 . Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer doresc subtil să schimbe concepțiile desuete ale unei lumi pe care o iubesc, și chiar dacă la ambii scriitori acest nisus formativus, în sensul clasic al termenului, trece într-un plan secund, primând plăcerea, remarcăm utilizarea unor mijloace cu totul noi, originale. Sunt conștienți că reîntoarcerea la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mileniului trei, prea multe nu s-au schimbat pe planul operațiunilor de protejare și securizare a informațiilor, ci doar tehnicile și mediile de lucru, în mod firesc, sunt altele. Până și tradiționalul sistem bazat pe un calculator central a devenit desuet, vorbindu-se în orice colț al planetei despre Internet, intranet, extranet, despre includerea în structura lor a calculatoarelor personale (PDA), a diverselor generații de telefonie și multe altele, inclusiv despre rețeaua rețelelor, ceea ce dă noi dimensiuni spațiului cibernetic. Pe planul
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Marizoni”. Discuțiile erau conduse cu autoritatea inteligenței și a erudiției de profesorul Zupperman. Ceva mai târziu am devenit membru ai cenaclului de la Biblioteca „Stroe Belloescu", unde oficia George Tutoveanu. Subțire, ușor adus de spate, îmbrăcat totdeauna cu o eleganță ușor desuetă, care-i dădea un aer de mesager al unui timp revolut, poetul încuraja cu discreție tentativele de a pătrunde pe teritoriul Polimniei sau al Caliopei. „Vedeta" cenaclului era neuitatul Cezar Drăgoi, care-l nedumerea uneori pe mentorul nostru, scandând versuri
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]