1,136 matches
-
din Tratatul de istorie a religiilor al lui Mircea Eliade: un profet Indian interzicea discipolilor să sape pământul. De ce? Pentru că era viu. Prin urmare, era mare păcat să zgârii, să tai, să rănești Mama noastră, a tuturor. Ei bine, această ,,devoțiune mistică - față de Mama telurică" (Mircea Eliade) o regăsește peste timp un personaj din romanul lui Aurel Brumă. Este vorba de Iacov, un olar venetic din Bucovina. Acesta fură repetat lutul Dealului. Îi smulge lacom o halcă de glod, basculând-o
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
aproape toată moștenirea noastră culturală, În toata civilizația apuseană, izolând și călăuzind nefiresc cunoașterea și informația din vreme doar spre „răsărit”, proslăvind ia modul deșănțat regimul „tuturor libertăților”, recomandându-l tinerilor, decapitându-i dacă nu-l servesc cu talent și devoțiune, acești inși, așadar, mai degrabă sau mai târziu, se retrag la sânul „putredei și retrogradei” orânduiri capitaliste; sunt mulți danpetrașinci care prin zelul lor propagandistic au deformat și deturnat spre tipare monstruoase, inadecvate, inefabilul creator și specificul românesc; Între Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prin considerațiile date, prin judecățile de valoare emise de distinsul părinteprofesor, contribuțiile românești în domeniul teologico-istoric al cunoașterii devenirii umane. O carte ce onorează nu doar pe autor, ci, în egală măsură, Biserica și Universitatea - instituții slujite cu sârguință și devoțiune, în spiritul ostenelii duhovnicești și a profesionalismului firesc. Prof. univ. dr. Stoica Lascu CUVÂNT CĂTRE CITITORI În definirea teologică, misiunea creștină este vocația apostolică a Bisericii, „de a propovădui Evanghelia lui Hristos la toate neamurile” (Matei 28, 19), chemându-le
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Pafnutie și el însuși, ca simpatizanți ai teologiei lui Origen, se făceau ostili antropomorfiștilor. Nu mult după aceea, toată disputa s-a întors împotriva origeniștilor, iar Cassian și Gherman au fost probabil nevoiți să plece. După cum spune profesorul Columba Stewart, ,,Devoțiunea lui Cassian față de teologia spirituală evagriană, atât de evidentă în <<Așezăminte mănăstirești>> și în <<Convorbiri duhovnicești>>, făcea din Egiptul tot mai antiorigenist o patrie inconfortabilă” Se pare că Gherman și Cassian au ajuns la Constantinopol înainte de 403 - 404, unde s-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se închidea progresiv și în gesturile precipitate recunoșteam dăruirea până la moarte a meșterilor și a lui Manole... Răsună și acuma în mine furia construcției, retrăiesc agitația zidarilor, căci teatrul, în prezența mea, devenea metafora vie a sacrificiului pentru creație. A devoțiunii dincolo de viață și moarte. Nu auzeam un discurs, ci eram martorul unui act. De câte ori mă gândesc la el, mereu îl regăsesc. Și în alt teatru, plasat de undeva într-o lojă la balcon, nu pot să uit Procurorul lui Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rele", iadul ocnei, bălțile negre unde stăpânește dracul, lumea morților, realitatea ei și cutumele cărora li se supunea Anca. Ca într-un ritual păgân, Anca este obligată să-l răzbune pe Dumitru, ucis pentru ea, dar creștinește, ea urmează cu devoțiune întregul ritual al pomenirii. În piesă este evocat codrul labirint întunecat în care se înfăptuiește omorulceea ce Alexa Visarion a și realizat în filmul său Năpasta iar eu, urmărind filonul, mă gândesc la o succesiune de secvențe păgân-magic în care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de psihoterapie ale umanității. De la început trebuie să atragem atenția că, indiferent de religia căreia îi este subordonată, rugăciunea poate conecta ființa umană la ierarhiile celeste numai dacă individul reușește să se implice în actul respectiv cu integralitate și autentică devoțiune. Rostită detașat, mecanic, cu mintea transportată pe alte cărări, mai mult sau mai puțin cotidiene, valențele transfiguratoare ale rugăciunii sunt regretabil amputate. O investigație condusă de American Academy of Family Physicians (2001), semnalează că 96% dintre medicii de familie americani
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
inițial. Ulterior, însă, când am aflat că este vorba de omagierea unuia dintre cei mai distinși diplomați români din ultimele decenii, cu amplă și deosebit de rodnică activitate, inclusiv universitară, de profesorul-ambasador Ion M. Anghel, am acceptat cu toată plăcerea și devoțiunea. Trecând la fapte, pentru recuperarea timpului pierdut prin ezitarea amintită, am spicuit câteva momente inedite din periplul meu diplomatic. 1. Am fost recrutat de Ministerul Afacerilor Externe, în anul 1959, din poziția de lector la Universitatea ParhonBucurești, prodecan al Facultății
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cunoașterii divine. Având în vedere faptul c] o mare parte din înv]ț]tură sufist] trebuia s] îi faciliteze musulmanului c]utarea unei relații personale cu Dumnezeu, s-a considerat necesar că astfel de doritori s] își dedice viața interioar] devoțiunii și acțiunilor morale care urmau s] îi conduc] spre descoperirea spiritual]. Observațiile din Shari’a urmau s] fie completate de aderarea la calea disciplinei morale, care s] îi permit] individului s] treac] prin diferite „g]ri” spirituale, fiecare reprezentând o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
frugal, de reținut, la întîmplare, mostre ale unui scris paralizant. Prin luciditate. Prin... plasticitate (nepoata lui Picasso, nu?). Iată-le într-o spicuire cu totul aleatorie. Și pe cele care condamnă... cruzimea granperului, dar și, compensatoriu, pe celelalte, de amară devoțiune. "Picasso, acest bunic interzis, pe care l-am văzut întotdeauna în espadrile, îmbrăcat cu un șorț vechi și cu un maieu de corp găurit, acest spaniol infinit mai anarhist decît comunist nu și-ar fi imaginat niciodată că, într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
credinței și care conduce la Dumnezeu. „Mă aflu între pericolul plăcerii și constatarea efectelor sale naturale, și sunt înclinat, chiar dacă nu emit o sentință irevocabilă, să aprob folosirea muzicii în biserică, în ideea că spiritul prea slab poate ajunge la devoțiune prin intermediul desfătării urechilor. Totuși, când îmi dau seama că mă simt mișcat mai mult de melodie decât de cuvintele cântate, mărturisesc că fac un păcat pe care trebuie să-l ispășesc și, de aceea, prefer să nu aud cântecul”. Dacă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a adera la radicalitatea și puritatea mesajului evanghelic. Astfel, credincioșii, reuniți în confraternități și agregațiuni, au dat frâu liber propriului sentiment religios prin practicile devoționale extra sau paraliturgice, precum procesiunile, pelerinajele, via crucis etc. Pe lângă cântecele care animau aceste pioase devoțiuni, s-a născut și un bogat repertoriu de cântece în limba populară, de o profundă bogăție spirituală, repertoriu care a rămas, însă, exclus din repertoriile rituale oficiale. Așa s-au născut laudele, dramele liturgice, istoriile și reprezentațiile sacre care aveau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cantorilor să fie exprimată în mod adecvat prin modulații suave. Pe buzele sfinților părinți, sunetul era dulce. Cu siguranță, cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul diurn și nocturn, precum și misele solemne, sunt cântate asiduu de către cler și popor în mod sobru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul diurn și nocturn, precum și misele solemne, sunt cântate asiduu de către cler și popor în mod sobru (maturo tenore), cu o desfășurare a vocilor distincte în mod unitar (distincta gradatione), astfel încât plăcerea să decurgă din însăși
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acestei mulțimi de note, scările ascendente și descendente ale melodiei fixe [cantus firmus], din care rezultă distincția modurilor, sunt confundate. Se grăbesc fără a se opri; fascinează urechile, dar nu alină; imită prin mișcările corpului ceea ce cântă, disprețuind tocmai acea devoțiune ce trebuie căutată și, astfel, răspândesc senzualitatea în loc să o evite. Exact cum a afirmat Boezio, în zadar, din păcate: la auzul acestora, sufletul lasciv ori se complace în moduri și mai lascive, ori slăbește și devine mai puțin viguros. De
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fi octava, cvinta, cvarta și altele asemănătoare. Dar acest lucru trebuie să se realizeze în așa fel, încât integritatea cântului gregorian să nu sufere, iar muzica mensurală să nu modifice nimic din el. De fapt, aceste consonanțe mângâie auzul, înflăcărează devoțiunea și nu lasă ca sufletele celor ce cântă în cinstea lui Dumnezeu să rămână indiferente. În această perioadă există un număr considerabil de teoreticieni, care tratează în operele lor despre noutățile în curs. Toți se străduiau să explice revoluția muzicală
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și anume, conștientizarea degradării nivelului spiritual și liturgic. Ceea ce îl interesează mai mult pe pontif este ca „sunetul dulce” să se reîntoarcă să răsune pe buzele oamenilor, astfel încât, prin intermediul cântecului, Dumnezeu să fie primit în inimi și să se aprindă devoțiunea față de El. Din muzică, este combătut ceea ce, la timpul respectiv, părea să constituie un mijloc și o ocazie de deviere. Contrapunctul, mensuralismul, politextualitatea și hochetus devin „pericole” atunci când, duse la exces, dăunează inteligibilității textului și sporesc exhibiționismul. În aceste condiții
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
limba latină devenea tot mai enigmatică, capabilă să fie înțeleasă numai de clerici, iar muzica, devenind polifonică, era accesibilă numai unui grup restrâns de cantori și muzicieni calificați. În aceste condiții, poporul a dat naștere unor forme de pietate și devoțiune, în limba populară, în afara liturgiei. Am văzut deja cum s-a născut lauda populară monodică. Odată cu dezvoltarea polifoniei, lauda a fost reînnoită total din punct de vedere stilistic. La începutul lui Quattrocento, o găsim deja cântată la 3 sau 4
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spune „Sanctus”, o altă voce pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un produs sonor bâlbâit și deranjant ... Trebuie să înlăturăm, deci, din biserică aceste modalități corupte și să introducem acea muzică ce mișcă spiritul spre pietate și devoțiune. În fața acestei situații, părinții conciliari, preocupați mai mult de problemele și urgențele de natură teologică și disciplinară în fața reformei lui Martin Luther, au elaborat, totuși, câteva directive referitoare la muzică, ce pot fi rezumate în trei obiective principale. Prima se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
operele acestora parcurgând ori o cale, ori alta. Este interesant de urmărit atitudinea subiectivă a compozitorului de muzică sacră. E. T. Hoffmann (1776-1822) susține că stimulul compoziției sacre provine din propria experiență religioasă interioară. „Sufletul compoziției sacre se hrănește din devoțiunea și din adeziunea la credință a celui ce compune pentru liturgie”. Compoziția este astfel rezultatul necesității interioare de a exprima propria bogăție spirituală. Această preocupare cu caracter moral, sănătoasă în sine, demonstrează că adevăratele probleme, precum referința la exigențele liturgiei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu o melodie adecvată textul liturgic care este propus înțelegerii credincioșilor, tot astfel scopul ei principal este acela de a adăuga o mai mare eficacitate textului însuși, în așa fel încât credincioșii, prin intermediul ei, să fie mai ușor ajutați la devoțiune și să fie mai bine dispuși să primească în ei roadele harului, care sunt proprii celebrării sfintelor mistere”. Prin urmare, muzica sacră trebuie să fie sfântă, artă adevărată și universală. Muzica sacră trebuie să fie sfântă și să excludă orice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Se credea că o existență lungă, fără boli era un dar mărinimos al divinității, în timp ce viața scurtă, o pedeapsă divină (Dt 6,2; 30,18-20; Ps 91,15-16). Iată deci că a se încredința lui Yhwh, a se comporta cu devoțiune, a asculta de poruncile religioase și morale era modul cel mai bun pentru a dobândi viață lungă (Is 38,5; Prov 3,1-2; 10,27). Așadar, se înțelege de ce credincioșii îl invocau pe Yhwh pentru a le oferi o „viață
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
n-a supraviețuit. Se știe totuși că este vorba de o mișcare religioasă destul de veche, precedând cu mai multe generații buddhismul și jainismul. Potrivit lui Gosăla, toate lucrurile care există în lume apar și dispar conform legii ineluctabile a karmei. Nici o devoțiune, nici o austeritate nu poate influența cursul predeterminat al evenimentelor. Fatalitatea, destinul (niyăti), este conceptul-cheie al învățăturii lui Gosăla. Orice efort moral al omului este zadarnic și el nu poate să modifice calea predeterminată a sufletului. În consecință, Makhali Gosăla propunea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
supreme, face ca în Mahăyăna să se introducă o reprezentare a divinității străină de buddhismul primar. În felul acesta mișcarea mahayanistă va facilita integrarea în buddhism a mișcării Bhakti, dând naștere la ceea ce Edward Conze numea buddhismul credinței și al devoțiunii. Buddhismul primar se mai numește și Nirvăṇayăna, „Vehiculul Nirvăṇei”, în timp ce Mahăyăna poartă și denumirea de buddhismul bodhisattvic. Nu se cunoaște cu certitudine din care din vechile școli a apărut Mahăyăna. Este posibil să se fi desprins fie din școala mahăsănghikașilor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
singur locul, momentul, casta și pântecul din care urma să se nască. Mama sa avea toate calitățile necesare unei femei menite să nască un Buddha: era lipsită de patimă, nu pusese niciodată în gura ei alcool și era plină de devoțiune. Se spune că Mahă Măyă a avut un vis prin care i s-a arătat că un elefant alb, care trăia în munții de aur, a coborât în slavă din ceruri și a intrat în partea stângă a trupului său
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]