2,071 matches
-
bine venită, iar În scurt timp nevinovatele halbe cu bere se transformară În frapiere burdușite cu ghiață În care sticlele cu vinul cel mai bun al localului, Își făcură apariția. Iar În momentul când, un Întreg grătar cu mititei fu devorat cu o poftă de mâncare teribilă, ospătarul aduse la masă un supradimensionat platou burdușit cu pastrama de oaie rumenită la grătar cu mămăliguță, invitații scoaseră o exclamație de uimire. Așa o surpriză merita osteneala. În această situație, pastrama fiind profesional
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se umplură din nou, iar Maiorul despachetă În fața lui o sacoșe cu alimente, motivând. “Atena m’a rugat...! Mănâncă acum cât poți, mănâncă totul, saturăte bine: În arest nu pot să-ți dau nimic. În md sigur, gardienii l’ar devora și, mai pot fi imaginate și unele bănuieli...!!” Tony Pavone lăsă jena la o parte, mâncând Întradevăr pe săturate Încît din dolofanul pachet rămase doar ambalajul. În acest timp, Maiorul avu o convorbire destul de lungă cu soția lui, apoi punând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
frâu liber, mitocanului. „I-a spune domnișoară, ce vrei dela mine...?” Dela bun Început, acest imposibil om, Îi făcu fetei o impresie detestabilă. Și-l Închipuise altfel...! Poate datorită gradului Înalt În ierarhia miliției ori poate, ferocității În care-și devora victimile...! Cum a fost posibil ca această arătare de om, să ocupe așa o Înaltă funcție În Miliția Capitalei, să i se permită să terorizeze pe te miri cine...? Atena zâmbi Îngăduitor, răspunzînd laconic. „Nu vreau nimic, domnule colonel. Am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui, având șansa să fie singur, iar binevoitorul pentru acest favor să-și Însușească tot ce cu amărăciune introdusese În Închisoare și mai cu seamă procurate cu bani grei, el nu având șansă nici măcar la unele firimituri: Șeful de cameră devora cu grijă, drămuind oricât de mic dumicat...! Nu reușiră să ațipească nici măcar câteva minute și, trompeta Închisorii urla sinistru de o așa manieră Încât proaspeții locatari Înspăimâtați, săriră din paturi și de pe jos unde Încercase unii să doarmă, Într-o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Între judecător și inculpații din boxă cu el, iar În final Întoarcerea În afumătoarea tribunalului, așteptând pe alții dela diverse complete de judecată pentru a fi Îmbarcați În dubele infernului pentru Înapoierea În catacombele Dictatorului Suprem, Nicolae Ceaușescu...!! IX HIENA DEVOREAZĂ PRADA...!! În următoarele zile,Tony Pavone avea să afle prin omul său de legătură cu exteriorul, cererea de punere În libertate fusese respinsă iar procesul propiu zis abea dela următorul termen va Începe. Era suficient de necăjit de respingerea punerii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și astfel, cum ieșeam afară din prăvălie, intram la “Herman”, localizat la parterul clădirii Scala,magazin specializat În toate categoriile de mezeluri În special “Șuncă de Praga”, vrăjitoresc condimentată și cu un gust și parfum Încât,un calup Întreg dacă devoram tot nu mă săturam. Apoi tranversam viza-vi la un local cu produse lactate,unde mă delectam cu câteva castronele pline cu orez cu lapte, garnisite deasupra cu o Îngrămădire fabuloasă de - dulceță de vișine...! Având Încă destul timp la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În sine și pentru prima dată menționă lui Margotte, nepoata și proprietăreasa sa, și Shulei, fiica sa, faptul că acest hoț de buzunare arătos, arogant, acest prinț african sau mare fiară neagră căuta să vadă pe cine mai putea să devoreze Între Columbus Circle și Verdi Square. Pentru Margotte asta era fascinant. Orice era fascinant, ea era dispusă să discute o zi Întreagă, din toate punctele de vedere, cu deplină pedanterie nemțească. Cine era negrul acesta? Care erau originile sale, clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
frumos. Un morrice unduind. — „Acum spre Lună În mișcare unduitoare de morrice“. Sunt peștii, cu miliardele, cred, și apele Însele, care fac dansul. — Vai, splendid. Trebuie că trăiești bine, să-ți amintești lucruri așa de drăguțe. Mintea nu-ți este devorată de lucruri nătângi. Ești un tip bătrân și bun, unchiule Artur. Nu-mi plac bătrânii. Nu respect mulți indivizi - câțiva fizicieni. Dar dumneata - dumneata ești foarte auster Într-un fel, dar ai un simț al umorului ca lumea. Singurele glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
râului i-au spus Lorelei. Vorbeau despre ea ca despre o seducătoare, o sălbăticiune lichidă, rece și albastră. Hăruită-n curbele-i atrăgătoare, tentant de acrobatică, Lorelei ispitea pâraiele tinere și bălălaie și le consuma atrăgându-le în profunzimile ei înspumate. Devora canioane și făcea dragoste cu pietrele. Dar pâraiele au început s-o plictisească. S-a amorezat de ocean, iar stratul mineral ridicat în calea ei de oamenii din orașe n-a fost un obstacol, ci doar un deranj de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
râului. Ea și Zach urmau să iasă pentru prima dată pe un râu învolburat și, pentru că ea nu mai făcuse niciodată așa ceva, a început să viseze valuri înalte de trei etaje și ascuțite ca dinții de dinozaur, valuri care îi devorau cât ai clipi. Când a deschis ochii, luna dispăruse, iar cerul se făcuse roșu, ca fețele oamenilor de munte. O duzină de astfel de bărbați stăteau în jurul gabarei. Cei mai în vârstă erau îmbrăcați în salopete, iar pe cap aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu scrisul. Aproape fiecare zi din viața ei fusese consumată în nefericire, dar măcar ea nu se lăsase înfrântă. În telefon s-a auzit o păcănitură. Înțelegi, nu ? a spus Alice. Trist era că Mary chiar înțelegea. Unii oameni sunt devorați de nefericire. Tatăl lui Mary, de pildă, își detesta mâinile aspre la fel de mult pe cât le detesta și mama ei. Se chircea sub privirile panicate din ochii soției de fiecare dată când pășea către ea, deși habar n-avea cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
amerindienilor era întotdeauna acolo și tocmai din acest motiv Jina știa că Nez Percé, primii oameni care au populat acel canion, în urmă cu zece mii de ani, erau convinși că ei se formaseră din inima unui monstru. După ce monstrul a devorat aproape toate animalele, Coiotul l-a ucis sărindu-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul a tranșat corpul monstrului și-a aruncat bucățile peste tot pământul și oriunde ajungea câte-o bucată, un alt trib se năștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Fructele nu semănau deloc cu acelea cumpărate din magazin: erau mai mici și mai dulci. I-a cerut lui Andy să-i mai dea. Curând, cei doi băieți s-au așezat pe-un pat din ace de pin și-au devorat tot conținutul coșulețului. Andy ! Danny a sărit în picioare, dar Andy a izbucnit în râs. Dintre copaci a apărut o femeie îmbrăcată într-o rochie roz. Mâinile și le ținea sprijinite pe șolduri. Era la fel de înaltă și de musculoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
n-a vrut să mi te dea la telefon. Dar acum gata ! Ai auzit ? N-o să mai înghit nici o poveste despre peisaj. Ăsta-i un ținut dur. La naiba ! Aș putea să umplu albia asta cu motorină și râul ar devora-o cât ai clipi. Râul ăsta o să supraviețuiască și după ce noi toți o să murim. Drew s-a încruntat. Preț de-o clipă a semănat teribil de tare cu taică-su. Chestie pe care, dac-ar fi știut-o, nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
marginea pământului și vorbesc cu tata în prezența căruia am învățat să iubesc să sufăr și să aprind prima lumânare țin minte cum am sărutat-o pe mama și m-am rugat lui Dumnezeu să se joace cu mine eram devorat de frică și de întunericul decupat din veșmintele lui tata prins în acest sentiment ciudat am ucis o lacrimă am strigat și moartea s-a zgâit la mine ca la o pradă nici nu știu dacă sunt fericit sau trist
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că să i arăt cât de mult e iubită și cât valorează farmecele ei de doi bani. Am s-o forțez să-și dezvăluie adevărata față, fiindcă e o prefăcută care se ascunde după o mască a inocenței pentru a devora băieții pe care pune ochii. E o vrăjitoare, să știi... și e mai curvă ca mine... Primul blues Nu mai voiam nimic de la soartă. Îmi prelungeam linia vieții într-o ceață fără sens, împrăștiată pe un tărâm rece și respingător
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că încă o iubea pe Creața, dar uitase de mult cum să-i arate. Rutina se așternuse peste dragostea lor și acest lucru era acum în avantajul ei. Mâine se va comporta asemeni unei văduve negre care își consumă iubirea devorându-și partenerul. Mâine avea să simtă pe limbă gustul unei răzbunări cam ciudate... mâine poate că avea să redevină persoana de care nu se putea despărți... mâine va fi iar în iad, dar se va distra și va uita de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală, se întoarse spre ușă și începu să zgârie, brăzdând-o cu ghearele. Tata și cu mine urmăream spectacolul neputincioși, știind că fiarele ar putea ajunge la femei și le-ar putea devora, fără ca noi să putem face altceva decât să privim de sus de pe acoperiș sau să ne aruncăm în boturile lor ca să ne salvăm onoarea. De jos ne ajungeau la urechi țipetele lui Mariam și rugăciunile Wardei, care o chema pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care le-o inspiră leii locuitorilor Africii. Aveam să-mi dau și mai bine seama de acest lucru în cursul călătoriilor mele. De câte ori, ajungând într-un sat, am văzut oamenii strânși laolaltă și, înspăimântați, pentru că o familie tocmai fusese devorată de fiarele acelea sălbatice! De câte ori, voind s-o iau pe un anume traseu, am fost întors din drum de către călăuze pentru simplul motiv că leii tocmai sfâșiaseră o întreagă caravană! S-a întâmplat chiar ca o singură astfel de fiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru a opri corabia, care a fost ținută vreme de un ceas legată de o parâmă la mal, în timp ce niște marinari cutezători se aruncau în apă. Dar a fost zadarnic. Toți au afirmat același lucru, și anume că nefericitul fusese devorat de un crocodil. În tot restul călătoriei, mi-au fost istorisite întâmplările cele mai ieșite din comun în legătură cu aceste șopârle gigantice care terorizează Egiptul-de-Sus. Se pare că pe vremea faraonilor, apoi a romanilor, și chiar și la începutul cuceririi musulmane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbească pe un ton precaut, temându-se parcă de cuvintele pe care le rostea: — Dar ce am simțit astăzi era diferit, cu totul diferit. La un moment dat, nimic nu mai conta: barbarii, Imperiul, cariera, viața mea, chiar victoria... Mă devora o foame cum n-am mai simțit niciodată, dar nu o foame de mâncare. Era o dorință mai puternică decât dorința de a bea când setea e pe punctul să te răpună, mai puternică decât dorința de a închide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doua zi Valerius era prea obosit ca să vorbească. Ochii larg deschiși și pupilele dilatate dădeau o expresie pierdută chipului său bronzat, cu obrajii supți din cauza foamei și a oboselii. Trupul lui slab devenise puternic. — Valerius... Vino. După prânzul obișnuit - Valerius devoră felia de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu apă -, Proculus se îndreptă spre arena pentru antrenamente. — Azi vei lupta cu patru adversari, toți înarmați cu plasă, trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care ieșeau din pământ, în aclamațiile mulțimii. Amfiteatrul apăru deodată în fața ochilor lui Valerius - un spațiu imens, amenințător, cu trepte unde se îngrămădea mulțimea, care i se păru un animal cu mii de capete întinse spre el, gata să-l devoreze. Apoi îl văzu pe Marcus cu coapsa însângerată, străbătând arena cu pași repezi și îndreptându-se spre ieșirea principală. În mână ținea neglijent o frunză de palmier. Văzu doi oameni prinzând cu cârligele trupul neînsuflețit al lui Florius și târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l să sufere de foame prin oprirea proviziilor care vin din Aegyptus. — Să sufere de foame... Glasul batjocoritor al lui Cornelius Fuscus îl făcu pe legatul din Pannonia să amuțească. — Vespasianus știe prea bine că, dacă mai întârziem, Vitellius va devora întreaga Italie! Soldații izbucniră în râs, fiindcă se știa că Vitellius cheltuia milioane de sesterți pentru banchete și că jefuia orașele, municipiile, satele și câmpiile. — În mesajele sale, Mucianus spune să se evite vărsările de sânge și ne recomandă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erau uciși în taverne, la terme, în lupanare... Peste tot curgea sânge, peste tot domnea confuzia, peste tot se auzeau strigăte și implorări. La luptă se adăugau festivitățile Saturnaliilor; războiul transformase sărbătoarea în adevărate bacanale. Curgeau râuri de vin, se devorau munți de mâncare, peste tot erau oameni care se împerecheau, vrând parcă să se bucure de toate plăcerile vieții înainte de a sfârși sub tăișul vreunei săbii. Luptele cele mai sângeroase se dădură la Castrul Pretoriului. Flavienii erau de-acum siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]