2,113 matches
-
și fiul acestuia. Lămpile creau În cameră o atmosferă Înviorătoare. După ce ceremonia ceaiului luă sfârșit, gazdele și musafirii se mutară Într-o cameră mai mare, unde stătură de vorbă până noaptea târziu. Lui Nobunaga Încă Îi mai era foarte foame. Devoră felurile de mâncare puse În fața lui, bău vin - care părea să fi fost preparat din rubine topite - și, din când În când, lua câte o prăjitură europeană de pe un platou bine garnisit, conversând neîntrerupt. — Aș dori să fac o excursie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la dreapta. Auzind pași, Își pregăti lancea. Concentrându-se cu toată ființa asupra zgomotului, ascultă vreun semn din cameră. Silueta albă care năvălise adineaori Înăuntru era aceea a Generalului de Drept, Oda Nobunaga. Luptase până la sfârșit, când văzuse că flăcările devorau templul și toți oamenii din jurul lui fuseseră doborâți și uciși. Se Înfruntase corp la corp cu soldații de rând, ca și cum ar fi făcut parte dintre ei. Și totuși, luase hotărârea de a comite seppuku nu numai fiindcă Își judecase reputația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cealaltă extremă (din inimă-Los) și se produce scurtcircuitul: spațializarea (Enitharmon) timpului (am urmărit analiza lui Lovinescu, care se aplică foarte bine modelului dinamic creațional al lui Blake 272). Problemă se poate pune și invers: la limita extremă, spune Lovinescu, clipă devorează timpul și punctul devorează spațiul; atunci rămîne vizibil doar pămîntul invizibil, în cazul nostru Enion, care ar fi astfel din nou în Atemporal. În Urthona, nume trinitar (Ur-th-on-a; uri: ebr. lumină; Tharmas: apă; on: grec. ființă), Alfa și Omega "ard
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și se produce scurtcircuitul: spațializarea (Enitharmon) timpului (am urmărit analiza lui Lovinescu, care se aplică foarte bine modelului dinamic creațional al lui Blake 272). Problemă se poate pune și invers: la limita extremă, spune Lovinescu, clipă devorează timpul și punctul devorează spațiul; atunci rămîne vizibil doar pămîntul invizibil, în cazul nostru Enion, care ar fi astfel din nou în Atemporal. În Urthona, nume trinitar (Ur-th-on-a; uri: ebr. lumină; Tharmas: apă; on: grec. ființă), Alfa și Omega "ard", dar nu se mistuie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumina-i tulbure toate portalurile daurite culoarea și-o pierdură, Nu mai sarea de Bucurie, căci azări Eternă Moarte dedesubt. 15 Palid, privit-a viitorul: palid, privi Abisul Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea rîvnind îngrozitor de-nfometată, Devorînd totul că flămîndul vierme și că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se luptă Urizen deasupra-nfricoșat și de-ngrozire palid. 20 El azări nedeslușitul spațiu dedesubt și sufletu-i se strînse de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n jurul Porților vieții de Veci Nu-s alungate și nimicnicite, nicicînd nu vom putea de Porți din nou să trecem. Știi că în Fiecare Om Năluca e smintita, sălbatică 305 Și sluta, că astfel sînt o prădătoare pofta care devorează, necontenit Rîvnind și devorînd; dar Ochii mei mereu privesc asupră-ți, O-ncîntătoare Amăgire, si eu nimic nu pot rîvni decît pe tine: pînă Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Veci Nu-s alungate și nimicnicite, nicicînd nu vom putea de Porți din nou să trecem. Știi că în Fiecare Om Năluca e smintita, sălbatică 305 Și sluta, că astfel sînt o prădătoare pofta care devorează, necontenit Rîvnind și devorînd; dar Ochii mei mereu privesc asupră-ți, O-ncîntătoare Amăgire, si eu nimic nu pot rîvni decît pe tine: pînă Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un trup și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pieptul sau Smaraldul, Onixul, Safirul, iaspul, berilul, ametistul Cu o grozavă rîvna se luptau care să cîștige-un loc peste Mărețul Dúșman, rodul copacului de taină 75 Cel frămîntat în albia de plămădit a lui Uvith 243. Orc hrană încă-o devora Turbat de-nfometare. Ucigătoarea hrană încă, în aur și în pietre scumpe, Curgea 244 în jurul groaznicelor mădulare, alcătuirea-i omenească Întinzînd-o-n lung Că pe un șarpe, În vreme ce femeia-Întunecoasă, în tristă cugetare cufundata, Hrana i-o drămuia seară și dimineața în cupe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îl aude, 520 Și-acuma vajnicele-i gheare și le-înfige-n stîncă ascuțită, Și-acum greul văzduh cu uriașele-i arípi îl bate. Alături zace Leul mort, și-n pîntecele sale viermi La moartea-i se-ospătează pînă ce totu-i devorat de moartea cea universală, Si calul palid e-n căutarea iazului care culcuș să-i fie și să moară, 525 Însă găsește iazurile cu șerpi pline unii pe alții devorîndu-se. Capul și-l pleacă și tremurînd stă în picioare, si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bucureștean în timpul unui bombardament, că trăiește un absolut al comunicării sufletești, dar iubirea lor durează, tragic, doar până fac primii pași în afara adăpostului, când o bombă îi spulberă pe amândoi. Romanele, mai ales cele de maturitate, vor avea protagoniști problematici, devorați de angoasele omului modern, clamându-și foamea de răspunsuri capitale și afini, prin exemplaritatea acestor tensiuni, cu eroii lui André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, Jean-Paul Sartre, Albert Camus ș.a. Deși intenționa să radiografieze mediul social, P. aduce în prim-plan investigarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
nu există o idee conștientă, o conștiință reflexivă și nici discernământ; ele sunt involuntare. Ticurile, de exemplu. În toate aceste cazuri - impulsivitate, compulsie, automatism -, impulsurile care provin din inteligența computațională preiau controlul. Asta Îmi amintește de lecturile mele adolescentine, când devoram cărțile lui Pierre Janet, despre care v-am mai vorbit. Janet susținea că, uneori, un sistem de idei se poate desprinde de personalitatea centrală, creând o personalitate independentă, fără conștiință, ce poate ieși la suprafață prin intermediul hipnozei. Recent, ideile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
generozitatea amanetului actual pentru a obține un sipet de bijuterii pus zălog la un preț necugetat. După cum se vede, evreii din Iași sunt puternici, foarte puternici. Moldova se zbate în ghearele lor ca prada în cele ale vulturului; va fi devorată dacă nu e scuturată zdravăn. Dar ce e de făcut? Legea e neputincioasă, iar acum și cămătarii sunt de o prudență redutabilă; ei se țin exact la limita textului legii; știu să se pună la adăpost de urmăririle juridice; nu
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
austriece se găsea un călător ce urca Dunărea pentru prima dată. Servitorul său, trecut la clasa a doua (nu există clase inferioare), se așeză la ora mesei la masa comună. Bietul băiat nu asistase niciodată la un asemenea festin și devora cu poftă. Stăpânul său îl vede, îl smulge de la masă și începe să-l lovească cu o violență neobișnuită. Căpitanul sosește la strigătele nefericitului și i-l răpește călăului său; acesta se înfurie și se indignează că există opoziție în
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
n-au putut găsi fermieri printre români; grecii sunt cei care acceptă acest rol și îl fac de două ori detestabil, asuprind țăranii și furându-și stăpânii. Ei privesc Moldova, Valahia ca pe o pradă; o exploatează, o sfâșie, o devorează. Sunt dușmanii oricărui progres; asta e de înțeles; cel mai mic pas pe această cale e un eșec pentru ei; cu cât vom avansa, cu atât izgonirea lor va fi mai apropiată. Ei îi detestă pe austrieci din cauze religioase
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
umor), Mateiu I. Caragiale (considerat „printre magicienii verbului literar românesc”, creator al unor „minunate și muzicale evocări”, pline de pitoresc și vrajă) sau făcând o evaluare globală a operei lui Gib I. Mihăescu (profund și original investigator al sufletului omenesc devorat de pasiune), M. încearcă neobosit să confirme valorile sigure și se servește de un limbaj destul de convențional, restrâns ca terminologie și mai degrabă declarativ decât revelator. O serie de articole mai generale - Eseu și eseiști, Literatura copilăriei și a tinereții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
Îi spune: "Vreau să fiu ca tine, un erou cinstit de toți, îl voi omorî pe balaurul roșu". Tatăl tresare la aceste vorbe și încearcă să-i dovedească nevinovăția bietului balaur sortit de propria-i natură, fără voia lui, să devoreze carnea. Și stă patru zile fără să atace drumeții, gemând pe o piatră. Într-a cincea zi i se face foame și omoară un bătrân voievod care trecea cu alaiul lui. fiul balaurului o iubea pe fiica voievodului și se
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de la Plevna și Calafat în timpul războiului din 1877, apoi spre cei sărmani, fericirii cărora s-a consacrat prin asociații de binefacere de toate felurile, unde ajutorarea este practicată cu o ingenioasă perspicacitate și o inepuizabilă caritate. Poetesa a citit, a devorat și și-a însușit numeroase legende ale aceste țări unde plutesc toate duhurile Orientului și nu s-a simțit înstrăinată, căci crescuse printre acele saga renane. Dar, mai profund, cum avea să se rezolve antagonismul ireductibil al celor două ginți
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lovitură de maestru pe care o d( este declanșarea războiului contra Spaniei din 1898 pe care practic aproape l-a provocat singur printr-o serie de reportaje despre Cuba și prin exploatarea exploziei cuirasatului Maine în rada portului Havana. Ultrapatriot, devorat de ambiții politice și de ranchiun( personal(, el a făcut din ziarul său o putere de care trebuia ținut cont. Era germanofil convins și a uzat de toate mijloacele, în 1916 și 1917, pentru a evita intrarea în război a
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
care sunt imprimate). Ca orice formă frivolă și zgomotoasă de entertainment, ele răspund unui pur reflex de divertisment 2. În școala primară, trebuie să admitem, mulți dintre noi au fost fascinați de asemenea cărți sau filme, pe care le-au devorat pe ascuns, bucuroși că puteau, astfel, contracara efectul produs de plictisitoarele liste de lecturi de vacanță ale profesorilor de gimnaziu sau de încă și mai obositoarele filme cu subiect istoric pe care era necesar să le vizioneze alături de colegi de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
non-omniscient, care contaminează irepresibil psihicul lectorului. De un procedeu de expunere aproape la fel de expresiv face uz, de pildă, Lafcadio Hearn, atunci când scrie Jikiniki (proză scurtă tipărită în volumul Kwaidan, din 1904). Astfel, nu știm prea bine ce este Forma care devorează cadavre la adăpostul întunericului, dar simțim că acest indeterminat ontologic, plasat în cadrul unei rurale și nefamiliare Japonii medievale, emană vapori de spaimă pură. Dar să revin la Maupassant. Titlul nuvelei, aparent simplă onomatopee, vidată de sens, este el însuși sugestiv
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
glisează în trena ei. Eu prefer să văd în cuplul Egor-Christina relația vampirică dintre artist și opera de artă, care s-ar înscrie pe traiectoria unui pygmalionism inversat. Altfel spus, produsul estetic mai întâi se autonomizează, se reifică, apoi își devorează creatorul. Să ne amintim că Egor vrea să realizeze portretul domnișoarei Christina, care, ca revenant, devine o marcă arhetipală a pictorului, o proiecție a inconștientului său oniric (faptul că ea este receptată, simultan, și de alte personaje nu contrazice această
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
amintirile devin "adieri" de vânt. Una dintre femei se transformă din cauza vântului în ceva bizar: De îndată ce începea să sufle, ea își legăna capul de la dreapta la stânga, pătimaș, narcotică, unduioasă, ca o liană. Ochii i se măreau în orbite până îi devorau tot chipul. Nu știu cum făcea ca să atingă acele dimensiuni monstruoase. Gâtul i se lungea. Nu mai erau decât gâtul acela, tija aceea, ochii aceia deveniți canioane și vântul" (pp. 99-100). Cu cât femeile păstrează mai multe amintiri, cu atât devin mai
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
decât să-și păstreze amintirile până la sfârșitul vieții și oferă în schimbul lor propriile organe: mâna, un picior, gura, mai puțin privirea. Graniță între suflet și lume, ochii personajelor din roman sunt hiperbolizați: "ochii i se măreau în orbite până îi devorau tot chipul" (p. 99), "făceam și noi, din ochii noștri, lacuri, râuri, fântâni, ape curgând năvalnic"(p. 102), " Și ochii [...] Ar fi încăput în ei câmpiile, râurile și cele câteva coline pe care le avem" (p.127). Privirea devine un
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
întoarcere). Focul, omniprezent, este simbolul „eternei reîntoarceri”, al legăturii afective dintre oameni. În Aproape destin (1987) semnele trecerii sunt mai intense. Sentimentul timpului este pus în legătură cu durata existenței, dar și cu actul creator. În același timp, imaginea poemului care își devorează creatorul stârnește angoasă: „Și acest umil poem/ Devenind carnivor/ se va hrăni zilnic cu imaginea / Ta” (Neînțeles). Comentatorii au relevat capacitatea lui V. de a oferi versuri de o oarecare frumusețe, relativa autenticitate a structurii elegiace și sentimentale, a expresiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy și Grummer, îl îndrituiește pe eseist să precizeze că este vorba nu numai de relația stăpân-slugă, tiran-tiranizat, ci mai ales de una de de farsă malignă ce tinde spre autoexterminare: "Membrii cuplului care se devorează reciproc pot fi considerați drept simbol al reducerii la neant. Stăpânul și sluga, teroristul și terorizatul, călăul și victima, complici în farse sinistre, în agresiune, în crimă, se anihilează reciproc". Maestru al subversiunii, al parodiei, Urmuz este un homo ludens
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]