1,915 matches
-
afle că nu există nici sală de gimnastică și nici cabinet de masaj. Și că, în momentul ăla, printre rezidenți nu se număra nici o celebritate. Dar și mai tare îmi era teamă de mama. Mă îngrozea gândul s-o văd dezamăgită, privindu-mă cu ochi de martir. Poate nu vine, m-am gândit. A urmat o scurtă licărire de speranță. Asta înainte să-mi dau seama că dacă mama nu venea, atunci avea să fie și mai rău decât dacă venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am observat că în spate nu mai era decât o singură persoană. M-am rugat să fie Anna. Anna cu multe droguri. Dar, de cum s-a deschis portiera, chiar de la fereastra mea am putut s-aud voci certându-se. Profund dezamăgită, am realizat că cea de-a treia persoană era Helen. —De ce trebuie să conduci așa de încet? striga Helen în timp ce se dădea jos din mașină. Era îmbrăcată cu o haină lungă și avea o pălărie de blană, ceva în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
minunat. Fie cunoșteai un bărbat, fie mergeai la petrecerea cuiva, ceva se întâmpla. Cu cocaină, viața mea avea sens. Și cu cât luam mai multă cocaină, cu atât rezultatele erau mai incitante. —Ești lefteră, mi-a amintit Brigit. Am realizat dezamăgită c-avea dreptate. Nu exista nici cea mai mică șansă ca-n seara aia să-mi pot permite să cumpăr vreun drog. O clipă, m-am gândit s-o întreb pe Brigit dacă nu mă împrumută ea cu niște bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puteam să mă abțin să nu fac chestia asta. Eram teribil de mândră de mine și de obturația mea de canal. —întotdeauna i-a plăcut băutura, a spus Dermot, fără să manifeste nimic din reticența lui Emer. Chaquie părea profund dezamăgită. — Mereu m-a bătut la cap că trebuie să bea whisky când e răcită sau porto sau coniac când e deranjată la stomac sau... — Ce vină am dacă sunt deseori bolnavă? l-a întrerupt Chaquie cu un accent mai snob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o declarație de dragoste? Oare avea să mă roage să fiu prietena lui? Dar după asta Luke a încetat să mai fie serios și a spus râzând: Presupun că o călăreală iese din discuție, nu? Profund jignită și teribil de dezamăgită, am trântit receptorul. Din cauza furiei, am început să vorbesc de una singură. Să mă bâlbâi, de fapt. —îți vine să cre...? Ai auzit ce-a zis? am întrebat camera goală și, mai ales, rochia de femeie matură. Cât tupeu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tuns. —Așa e, mi-a răspuns el gânditor. M-am blestemat fiindcă adusesem vorba de păr și am blestemat bărbații, în general, pentru lipsa spiritului de observație. Singurul lucru pe care-l observă la o femeie, m-am gândit eu dezamăgită, sunt țâțele mari. E drăguț, a zis el. E o tunsoare copilăroasă. Poate că mințea, dar eram mai mult decât dispusă ca, până la proba contrarie, să-l cred. — Ce facem? am întrebat eu regăsindu-mi buna dispoziție. Nu știu. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eram așa de agitată, încât aproape că nu mi-a venit să cred când mi-a răspuns robotul. î„Living on a Prayer“, Bon Jovi.) După tot efortul pe care-l depusesem, nici măcar nu era acasă. Am închis groaznic de dezamăgită, dar fără îndoială ușurată. Măcar știam că locuia la aceeași adresă. Totuși, întreagă tortură cu sunatul mă storsese de energie, așa că am hotărât c-ar fi mai bine pentru nervii mei să-i scriu. în plus, se reduceau șansele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rău că n-o să lucrăm împreună pe acest proiect, dar sper că vom găsi un altul foarte curând. Cele mai bune urări, C. Offf! Muncisem foarte mult ca să-l ajut pe Nicholas să-și dezvolte firul narativ și eram foarte dezamăgită gândindu-mă că nu voi avea plăcerea să mă ocup de cartea lui până la final. Dar înțelegeam decizia lui Courtney. Amândoi îmi oferiseră timp mai mult decât suficient ca să vin cu o contraofertă, dar, din păcate, eu păream să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Afrodita, cum vezi... Iar ăștialalți, adormiții noștri, așteaptă să veniți voi să-i salvați! Voi, cu fortărețele voastre zburătoare și cu guma voastră de mestecat trufia... Străinul aprobă, pastoral, fără să înțeleagă. Seamănă cu un pastor străinul, dada. Își scoate, dezamăgit, timpanele defecte, pe care le mai verifică, fără succes, încă o dată. Capsulele mici atârnă acum într-un lanț auriu peste pieptarul de mătase al cămășii sale impecabile. Zâmbește, mulțumit, privește mulțumit paharul cu lapte de pe măsuță. Lapte, asta ceruse misionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt doar câteva ore până plecăm, și eu încă n-am aflat secretul lui Adam de la ea. Dar sunt pe-aproape. Îi stă pe vârful limbii și nu renunț acum. O să-ți povestesc pe drumul spre casă, îi promit. Pare dezamăgită, de parcă doar aș duce-o cu zăhărelul. — După cum vezi, continui eu cu sâcâitul, nedorind să pierd momentul. După cum vezi, nu ai cum să-ți dai seama cum e cineva doar dacă îi servești o ceașcă de ceai și îți mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că secretele mele sunt mai puțin importante decât ale tale ? Crezi că faptul că mi le-ai strigat În gura mare pe un post de televiziune e mai puțin jignitor, dacă-mi spui asta ? Tremur din tot corpul, furioasă și dezamăgită. Bănuiesc că asta are de-a face cu faptul că tu ești un om megaimportant, iar eu... cum ai zis că sunt, Jack ? Lacrimile Îmi Încețoșează privirea. „O fată-care-n-are-nimic-special.“ O fată obișnuită, care-n-are-nimic-special! Jack se crispează și văd că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spus lui frate-său, care-l avea în grijă, că era gata s-o ia de la capăt. Cu biții recuperați, geniul autist voia să se-apuce de memorat numerele de mai multe cifre ale deținătorilor de celular și a rămas dezamăgit aflând că nu erau conținute în nici o carte. Agenda lui frate-său de pe noptieră o știe, dar sigur trebuie să existe mai multe telefoane. Puteam să trec absent, săptămâni și luni, cu tălpile goale în camera de lucru, peste foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
învelitoarea lui. — Cât timp ziceai c‑o să fii plecată? mă întreabă Suze. — Trei zile. Renunț să mai încerc să împăturesc vesta până ajunge cât o cutie de chibrituri și aceasta își revine ca un arc la forma inițială. Puțin cam dezamăgită, mă las pe pat și iau o gură de ceai. Ce nu înțeleg e cum reușesc unii să‑și ia atât de puțin bagaj? Vezi mereu oameni de afaceri care se grăbesc spre avioane extrem de încântați de sine, ducând ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui Lucy în orășelul alor mei, și asta e și mai important. Trebuie neapărat să fie acolo. Am să vin, zice. Promit. Mă strânge de mână și cobor din mașină, iar el zice că trebuie s‑o șteargă. Și dispare. Dezamăgită, deschid ușa apartamentului nostru și, o clipă mai târziu, Suze iese din camera ei, trăgând după ea un sac de gunoi mare și negru plin. — Bună! zice. Te‑ai întors. Da, răspund, încercând să‑mi iau o mină voioasă. M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
măcar să le deschid. Așa mi se întâmplă mereu. Ori de câte ori plec undeva, îmi închipui că atunci când o să mă întorc o să mă întâmpine munți de corespondență interesantă, cu pachete și telegrame și scrisori pline de vești fabuloase - și, de fiecare dată, sunt dezamăgită. De fapt, cred că ar fi bine să facă cineva o companie numită holidaypost.com, pe care să o plătești ca să‑ți scrie tone de scrisori incitante, doar ca să ai ceva plăcut care să te așteapte acasă. Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întreabă Lucy nerăbdătoare. — Cel brunet, zic și mai iau o gură de șampanie. Uite‑l, îmi face semn. Ridic mâna și o flutur ușor. Hei, Luke! Unde? strigă Lucy, uitându‑se peste mulțime. Kate, tu îl vezi? — Nu, zice aceasta dezamăgită. Cum arată? — A... tocmai l‑am pierdut, zic. Probabil s‑o fi dus să‑mi ia ceva de băut sau așa ceva. Lucy se întoarce spre mine, cu ochii îngustați. — Și... cum se face că n‑a fost la slujbă? — N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
arunce asupra mea cu pahare de șampanie și să nu mai calc în viața mea prin OxShott. Varianta a doua: Să le spun alor mei, între patru ochi, că Luke nu a venit de fapt. Dar vor fi cumplit de dezamăgiți. Or să intre‑n pământ de rușine și n‑o să le mai priască petrecerea, numai din vina mea. Varianta a treia: Să continuu cacealmaua, și să le spun alor mei adevărul la sfârșitul petrecerii. Da. Asta ar putea merge. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Uite... am invitația chiar aici... spune Kent, căutând în geantă. — Ce păcat! mă aud zicând. Pentru că, de fapt, mi‑am făcut planuri să... vizitez Guggenheimul după masa asta. Uf! Nimeni nu se poate pune cu cultura. — Serios? spune Kent, părând dezamăgită. Nu poți să amâni pentru altă zi? — Mi‑e teamă că nu, spun. E ceva ce îmi doresc cu disperare să văd de... de când aveam șase ani. — Zău? spune Kent, făcând ochii mari. — Da, spun aplecându‑mă spre ea, confesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fac capul mare cu o chestie, o cred și ei. Dar, în momentul în care vine vorba să scoată banul din buzunar... Se oprește și mă fixează. Spun asta doar ca să nu fii dezamăgită pe urmă. — N‑am să fiu dezamăgită! răspund indignată. Greg Walters mi‑a zis că tot orașul se bate pe mine! — Sunt sigur că așa ți‑a zis, spune Michael. Și sper din suflet că chiar așa e. Tot ce zic eu e că... Se oprește, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vadă și și‑a stabilit o întâlnire cu ea. — Serios? Mă uit la el, intrigată. Și ce s‑a întâmplat? — Ea n‑a apărut. I‑a trimis un mesaj că trebuie să plece urgent din oraș. Luke a fost foarte dezamăgit. Michael clatină din cap. Între noi fie vorba, cred că nu te‑ai înșelat în privința ei. — A! Bine. Ridic stângace din umeri și iau meniul, pentru a‑mi ascunde stânjeneala. Nu‑mi vine să cred că Luke i‑a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din urmă reușesc să dau de Zhao Taimo, care este acum noul președinte al Universității din Shan-dong. Sunt sigură că mă ține minte și presupun că va găsi el o modalitate să-mi întindă o mână de ajutor. Însă sunt dezamăgită. Domnul Zhao zice că e foarte ocupat. Dacă vreau să fiu studentă, trebuie să-mi depun candidatura la biroul de admitere. Cum să pot face asta? Nu am nici o diplomă. Nu am terminat nici măcar școala primară. Dar încerc să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Yu Qiwei a fost eliberat cu ajutorul unchiului lor, David Yu, o figură influentă în congresul lui Chiang Kai-shek. Vizita lui Yu Shan e neanunțată. Ea credea că vestea o va face fericiă pe Yunhe. Dar aceasta e mai mult decât dezamăgită. Yunhe crapă ușa un pic, arată stingherită și jenată ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nici un chef. Sunt obosită și murdară. Cât de politicos pot, îl rog pe Domnul Shi să-i spună taximetristului să ne ducă pe drumul cel mai scurt la apartamentul de care mi-a făcut rost. Domnul Shi pare un pic dezamăgit, dar se întinde în față să-i spună taximetristului. Dându-se înapoi, îmi oferă o țigară. E surprins când refuz. Toată lumea fumează în Shanghai, zice el. Ai multe de învățat și voi fi onorat să-ți fiu ghid. Intrăm într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pasiune pentru stimulare și întrecere. Îmi văd viitorul promițându-mi numai așa ceva. De ce am, însă, aceste îndoieli în ziua nunții? Ora opt. Soarele iese dintre nori. După ce așez masa afară, intru înapoi în peșteră să mă îmbrac. Sunt un pic dezamăgită că Mao a invitat doar un mic grup de oameni. A refuzat dorința mea de a invita multă lume. Motivul lui a fost că nu vrea să atragă atenția lui Chiang Kai-shek - nu vrea să fie bombardat în ziua nunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ar putea să alunece în depresie. În fiecare zi, simte cum caracterul ei mai putrezește un pic. Azi-noapte, în timp ce stătea întinsă în pat, i-a venit în minte o fată dintr-o poveste de dragoste antică. Fata era o iubită dezamăgită, care a otrăvit singura fântână din sat. Mao Zedong și Jiang Ching profită de rolurile pe care le joacă. Se ajută unul pe altul și sunt din ce în ce mai aproape de a-l doborî pe Liu. Există încă dificultăți în a face publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]