1,137 matches
-
salveze totul: «literă» și «spirit», dar nu poate. Trebuie să aleagă. Își dă seama că «litera» ucide «spiritul». În public și în privat se implică să mențină unitatea și caritatea reciprocă. Pentru a nu lăsa să apese și mai mult deziluzia peste frați, caută să folosească elemente de încredere cu dânșii, ascultându-i în tot ceea ce privea funcționarea atelierelor și a Casei. Sunt atitudini inspirate de caritate care, dacă sunt bine înțelese, nu afectează normele Constituțiilor. Delegă un frate religios să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
atunci în discuțiile secrete ale cancelariilor, guvernul italian se expunea, prin această pretenție a unui nou cîștig, la o pierdere pe alt teren. După ce excitase un apetit suplimentar în rîndul populației, risca să ajungă, în cele din urmă, la o deziluzie printre mase, cu sentimentul că au fost frustrate. Pentru a păstra Fiume, era nevoie să se renunțe la anumite porțiuni de teritoriu în Dalmația. Sacrificiile erau disproporționate, căci Fiume, port înzestrat de unguri pentru ieșirea lor la Adriatica, nu era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
plăti" era refrenul reluat fără rezultat zilnic. Datoria inamicului învins trecea prin tot felul de unități de măsură care o micșorau în salturi: planul Dawes, planul Young 172, iar opinia publică franceză, precum Soeur Anne173, nu vedea nimic venind. Atîtea deziluzii în șir, după atîta doliu și mizerie, semănau disperarea și nemulțumirea în rîndul maselor. La Paris, devenit mai mult ca oricînd un centru cosmopolit unde se întîlneau numeroase naționalități, elitele intelectuale suportau asalturile veneticilor, a căror origine incertă nu era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
corespunde prea bine cuvintelor revelatoare ale lui Badoglio despre "vitele cehoslovace", cum am spus mai înainte. Pe Dino Grandi, ajuns conte și ministru al Afacerilor Externe și care și-a exprimat față de un diplomat care mi-a mărturisit acest fapt "deziluzia" Italiei cu privire la prietenia română, am avut ocazia, în 1931, la Liga Națiunilor, să-l întreb și să înțeleg că această deziluzie era făcută din toate speranțele nerealizate ale unei Românii desprinse de această Mică Antantă care devenise "muleta"216 care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și ministru al Afacerilor Externe și care și-a exprimat față de un diplomat care mi-a mărturisit acest fapt "deziluzia" Italiei cu privire la prietenia română, am avut ocazia, în 1931, la Liga Națiunilor, să-l întreb și să înțeleg că această deziluzie era făcută din toate speranțele nerealizate ale unei Românii desprinse de această Mică Antantă care devenise "muleta"216 care exaspera taurul fascist. În afara nemulțumirii sîcîitoare de a ne vedea mergînd tot alături de Londra și Paris Italia se plîngea de unele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe lîngă Negus, a fugit la italieni, urmat doar de cîteva sute de războinici de elită. Șefii ceilalți, pe umăr cu blana de panteră și pene pe cap, au înfruntat trupele italiene, transformînd situația într-un adevărat război spre marea deziluzie, desigur, a lui Mussolini. Acest fapt explică, printre altele, luptele șovăielnice și nefericite ale acestei campanii, care se desfășura altfel decît fusese pornită și, în final, fiind nevoie să se recurgă la mareșalul Badoglio și la mijloace ofensive "drastice". Acest
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mundi ce menține viu universul îndrăgostirii mele. Este o axă ce mă conexează la prezența anunțată prin chipul adorat, redefinindu-mă drept unul dintre cei doi poli de tensiune erotică. Acest culoar interpersonal asociază grosierul solului meu de așteptări înfrânte și deziluzii cu firmamentul unei noi speranțe, unei promisiuni ce plutește din înalt precum semnele începutului de ev nou, precum zorii zilelor ce vor alunga tristețile răsărite otrăvitor pe câmpiile trecutului. Privind spre chipul de care m-am îndrăgostit, deși acesta se
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai târziu, fiind și apreciat, împăcîndu-se apoi și cu "semiorientalismul", care nu mai era bătător la ochi, încetînd și umilirea țării, și temperîndu-i-se cu vârsta și idealismul, când toate motivele "liberalismului" său dispar, atunci rămâne aproape 1 "Sărmanii înstrăinați! Câte deziluzii îi așteptau la marginea țării! Câte lupte, ce lovituri în frumoasele lor sperări! Unii, carii câștigaseră diplome de doctorat în jurisprudență, rămâneau părăsiți de guvern, sau cel mult rânduiți a servi în cele de pe urmă posturi ale ramurilor administrative sau
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Ioan (1868 1938, profesor, viitor inspector școlar etc.; acum are numai 22 de ani), pe tema „Optimism și pesimism” unde despre Eminescu afirmă: „Părerea mea este aceasta: (...) Eminescu, reîntors în țară, a avut prilejul să lupte des cu decepțiunile, cu deziluziile... ba mai mult încă, să muncească o muncă grea, foarte grea, spre a-și câștiga existența de toate zilele” iar revista pune o notă de subsol: ” Eroarea autorului. Eminescu a avut întotdeauna cu ce îndestula trebuințele sale modeste și îi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Între persoana publică și cea profundă rămânea masa opacă de reziduuri, suprapunerea nu era posibilă, iar racordarea dintre biografie și pagină oferea mai curând o diversiune decât o cheie. Eroul transfigurării poartă numele Marcel, ca un truc... Umpleam caiete cu deziluzii versificate și trimiteam unui confident de departe periodice rapoarte despre țara imaginară a cărților și cuvintelor prin care cutreieram. „Dublul” care ținuse strâns la piept, În 1945, la 9 ani, coperta volumului de basme românești avea să mă acapareze, din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai tras unele nădejdi, deși abandonat de colegi și, În primul rând, de conducerea de atunci a Uniunii (D.R. Popescu, de o nedezmințită ipocrizie). După decembrie ’89, au urmat iluzii, speranțe, o scurtă - deși fierbinte În amintire - euforie, urmată de deziluzii, decepții, spaime și sentimentul unei căderi continue spre un dezastru. Se va ivi poate, o dată, prilejul unei mai lungi confesiuni a acelor luni. Aș fi foarte bucuros dacă mi-ai confirma primirea acestor rânduri și Încă mai bucuros dacă ai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dialogului nostru, „cu ocazia unei excursii la cascada Niagara, când ne-am trezit alături, Îmbrăcați În pompieri, cu jachete de mușama și cu glugile grijuliu trase, coborând pe vaporașul care ne ducea să vedem ceea ce Oscar Wilde numise a doua deziluzie a voiajului de nuntă”. Râdeam, Își amintea Claudio, „gândindu-ne la câte alte veșminte clovnești Îmbrăcăm În cele mai variate ocazii din viață”. De la acea primă Întâlnire, „chiar dacă nu au lipsit, pentru nici unul, și momentele triste, am râs de mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o absolută etanșeitate, o esență absolută, neatinsă de viață, ar fi absurd, monstruos. Eu sunt și oamenii pe care i-am cunoscut, sunt și fiul meu, limba mea, felul În care percep, În felul meu italian, amurgul zilei. Iluziile și deziluziile pe care le Întrețin. Cred că entitatea noastră este Încercarea de a elibera identitatea de supremație și adorație excesivă. Dacă m-aș vedea doar prin cariera mea sau prin paternitatea mea, să zicem. Nu cred că astăzi seara, Însă, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bate din palme de fericire. E un vis frumos și îți doresc din toată inima să fii fericit. Dar dacă nu există ură, ceartă și răutăți, înseamnă că lipsesc și antonimele lor: dragoste, înțelegere, bucurie. Fericirea se naște doar din deziluzie și supărare. Speranța nu are cum să se ivească fără disperarea provocată de pierdere sau de eșec. Așa ceva mi s-ar părea mie normal să se întâmple. Dar nu se întâmplă în Oraș. Apoi, mai e problema dragostei. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cu toate acestea, reveneam în același loc, ca o barcă cu cârma defectă. Nu ajungeam nicăieri. Stăteam și așteptam să revin la mine însumi. Să numesc asta disperare? Atunci nu știam cum s-o iau. Turgheniev ar fi numit-o deziluzie, Dostoievski, iadul pe pământ, iar Somerset Maugham, realitate. Indiferent de nume, eu simțeam că e vorba de mine însumi. Nu eram capabil să-mi imaginez o lume eternă, nemuritoare. Poate că-mi recuperam ceea ce pierdusem și-mi puteam crea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
literatură străină În detrimentul celei franceze. Construcție care are la bază criteriile axiologice ale modernității - noul, diferența și amoralitatea - literatura modernilor nu poate deveni un obiect al tradiției. Pentru că, de la Începuturile ei moderne, din secolul al XVIII-lea, literatura reprezintă eșecul, deziluzia, resemnarea, pe de o parte, violența și revolta pe de alta, ea s-a constituit și s-a impus ca un discurs al rupturii. O tradiție a rupturii se poate imagina, dar prețul ei este imposibil: asimilarea rupturii de către continuitate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
suferinței. Scurt istoric Cronica vieții oricărei ființe umane este o oscilație perpetuă și imprevizibilă între lumini și umbre, bucurii și dureri. Iar dintre toate talentele sale, cel mai prețios se referă probabil la capacitatea de a-și domina spaime, pierderi, deziluzii, suferințe sau, altfel spus, de a metamorfoza acest antracit existențial peremptoriu, dacă nu într-o perlă autentică, măcar într un aliaj gri, digerabil și cvasitămăduitor. Ca și moartea, suferința este pentru om, un dat inalienabil, ceea ce înseamnă că nimeni nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dragi, pensionarea, confruntarea cu inerentul declin biologic și psihic și, desigur, pregătirea pentru trecerea marelui prag. Inventariind toate aceste experiențe biografice, funciare oricărei vieți, realizăm că și atunci când destinul nu ne hărăzește traume speciale, oripilante, avem parte oricum de numeroase deziluzii, cumpene și încercări. Poate că toate acestea nu reprezintă decât o mirabilă hârtie de turnesol, care ne vorbește despre curajul și forța noastră interioară, despre speranță. 2.3.6. Boala, între traumă și devenire „Doar boala aduce ceva nou. Nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Tataryn, Chochinov, 2002). Așa cum reitera marele nostru dramaturg, E. Ionescu (1968) în tulburătoarea sa piesă de teatru „Regele moare”, cu fiecare om care pleacă din această lume se prăbușește un întreg univers, format din idealurile, nevoile, realizările sale, din pierderi, deziluzii și încercări, din iubiri și speranțe. E o lume unică, irepetabilă care se spulberă prin moarte, adică prin pierderea cea mai copleșitoare și mai completă dintre toate pierderile posibile. De aceea, o persoană aflată în proximitatea morții, are nevoie din partea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dobândirea acelei „ars moriendi”, devine prima dintre urgențele vieții. De altfel, până la confruntarea frontală cu moartea, adică în etapa denumită plastic de către P. Landsberg (1992), a „prezenței absente”, ea ne bruiază permanent prin șiragul de deteriorări ale trupului, prin despărțiri, deziluzii, suferințe și, mai ales, prin pierderea unor persoane dragi. Rezultă că fenomenul morții este unul procesual, atât în perioada acestor „aperitive”, cât și atunci când survine efectiv și plenar pentru orice persoană. Deci murim mereu, de-a lungul întregii noastre vieți
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a doua parte a TIFF-ului a fost Amanții obșnuiți (Les amants réguliers, 2005, regia Philippe Garel), o construcție à la Godard de trei ore, lentă și stăruitoare, despre eterna obsesie a francezilor din ultimele decenii - adică mai ’68 și deziluziile unei generații sufocate de propriile idealuri. La miezul nopții, când s-a sfârșit pelicula, în sală mai erau vreo 25 de persoane, cu ochii înroșiți și priviri cam bezmetice. Este, probabil, prețul pe care au trebuit să-l plătească pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
păstrând o reminiscență de ideal chiar și la o vârstă la care nu prea ți se mai îngăduie să te joci cu ele. A.V. Când ați ajuns în Germania, dar mai ales în Statele Unite ale Americii, ați avut vreo deziluzie? A existat un ideal de care credeați că vă veți apropia? N.M. O, deziluziile n-au fost puține, firește, pentru că sunt societăți mai prospere, desigur, și mai libere, cu o tradiție democratică mai solidă probabil ca a noastră. Dar sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ți se mai îngăduie să te joci cu ele. A.V. Când ați ajuns în Germania, dar mai ales în Statele Unite ale Americii, ați avut vreo deziluzie? A existat un ideal de care credeați că vă veți apropia? N.M. O, deziluziile n-au fost puține, firește, pentru că sunt societăți mai prospere, desigur, și mai libere, cu o tradiție democratică mai solidă probabil ca a noastră. Dar sunt societăți umane. Fiind umane, cum știm, semenul nostru e imperfect, și noi suntem imperfecți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Nu, generația lui a fost pentru noi un mare, mare exemplu. E-adevărat că acum, când a revenit Ciulei în țară, după '90, când era deja la o anumită vârstă, la un sfârșit de carieră, a avut imens de marea deziluzie, tristețe (asta o spun pentru că am fost un prieten intim al lui Liviu Ciulei) pe care nu o împărtășea cu mulți, pentru că nu era o persoană publică, după ani și ani de zile trăiți în America, după ce a devenit celebru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
bune pentru suflet sunt mai folositoare cu cât sporesc mai mult"72. Cumpătarea este o premisă a fericirii, tocmai pentru că îl pune pe om în zona moderației și a așteptărilor modeste. În mod evident lăcomia este o sursă de mari deziluzii și mare nefericire. Nu întâmplător întemeietorii capitalismului, protestanții europeni ai secolului al XVI-lea aveau ca trăsătură distinctă de caracter ascetismul. Reținerea, moderația și evitarea lăcomiei fac parte și trebuie să fie impuse în viața unui om care se dorește
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]