1,238 matches
-
îndoită cu apă. Eminescu a văzut că Steaua României este atât de sus, încât luminii adevărului și prosperității îi trebuie mii de ani să ajungă acolo. Poetul a văzut în străinii care veneau puhoi în țara noastră, precum hotarele barbare dezlănțuite, pericole mari, de aceea ne îndemna să-i omenim, să-i găzduim, dar să nu le dăm mai mult de un deget, fiindcă ne apucă mâna întreagă. Nu întâmplător, dragostea față de străinii de neam este ca o inimă curată, mâncată
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
prefăcătorii, adevărata mea fire și ea vorbea acum. Și vorbea atât de cald și de convingător că nici o forță n-ar fi putut să i se împotrivească. Într-adevăr, cine s-ar fi încumetat să reziste acelui torent de simțiri dezlănțuite, în stare să rupă zăgazuri și să dezrădăcineze pomi? Și iată miracolul se întîmplă. ― Nu, nu vreau să mori, strigă Mihaela, tremurând de spaimă, podidind-o și pe ea plânsul. Iartă-mă! Am să fiu bună cu tine, așa cum nici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un pas de moarte. Mihaela se apropie din nou. De astă dată îngenunche lângă mine, îmi luă capul în mâini și-l puse pe pieptul ei. ― Pentru numele lui Dumnezeu, încetează! Liniștește-te... Haide, fii cuminte! N-o mai ascultam. Dezlănțuit, cu zăgazurile rupte, lacrimile îmi curgeau potop pe față. Am respins-o cu asprime: ― Nu mă atinge! Deodată, ca sub imperativul unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-a sesizat intenția de a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ceva supranatural în el. Gândul luminos se stinse. Aveau prea puțină importanță riscul pe care și-l asuma și posibilitățile necunoscute ale adversarilor. Nu se sinchisea. "Sunt o unealtă"', își zise cu orgoliu. Sunt servitorul unui stăpân din umbră". Râse dezlănțuit, căci se intoxicase cu propriul ego, cu faptele lui, cu senzațiile și gândurile proprii. Janasen - sub acest nume se făcuse cunoscut, pentru că era numele cel mai apropiat de cel adevărat - David Janasen. Discipolul reluă: - Există niște neclarități dubioase, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
meu se mai afla încă pe lumea asta, oamenii rareori își trădau seniorul, necum să-și fi părăsit propriul clan. Preotul continua să tacă, ținând ochii închiși. În comparație cu Kaisen, care părea asemenea cenușii reci, Katsuyori vorbea înainte, ca un foc dezlănțuit: — Însă până și oamenii care erau postați și pregătiți să-i doboare pe trădători s-au împrăștiat cu toții, fără să se fi angajat într-o singură luptă sau să fi așteptat comanda stăpânului lor. Este un asemenea comportament vrednic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
superioritate. Spune: Vrea cineva să-i dăm geanta înapoi lu' dom' profesor? Se înalță un cor de chiote amuzate. Vrea cineva să vedem ce are dom' profesor în geantă? continuă Chițu pe același ton fals superior. Îi răspund aceleași chiote dezlănțuite. Chițu apucă de mâner servieta ponosită a domnului Panciu și îi face vânt peste gardul cel mai apropiat. SECOLE Într-o oră Doamna, într-un mod oarecum neașteptat, le-a cerut date personale despre părinți: numele de botez al tatălui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a pus mâna pe mătură așa că, destul de curând, camera a arătat ca dracu’. Felix, băiatul de la hotel, s-a dovedit a-mi fi un bun amic. A alergat la farmacie și la magazinul de băuturi. Cu aparițiile lui fugitive, cu dezlănțuita-i sete de viață, era o picătură de culoare în după-amiaza insipidă. Chiar a țipat la mine când m-a găsit făcut pulbere, în față la The Money Game, la ora zece și jumătate dimineața, făcând o mutră de parcă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
agitația de junglă cu strălucirea atracțiilor și avertismentelor. Nici o mașină nu se clintea la intersecții. După care s-a întâmplat ceva, așa cum e previzibil în focul și fumul New York-ului, în toiul verii. La vreo cincizeci de pași, un bărbat dezlănțuit își arunca lanțul pentru a biciui traficul înțepenit. Era mare și alb, acest artist al lanțului, dezbrăcat pe jumătate, cu o coadă galbenă de cal. Lumea se uita la el - doar se dădea un spectacol -, dar fața blocată și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care o port în mine sau îngăduie-mi să fiu iubit. Dorința nu mai poate trăi singură...» Să-i încredințăm conducerea Thraciei lui Rhoemetalkes, care, în casa Antoniei, în joacă și cu o speranță tainică, a înfăptuit ritul acela dezlănțuit...“ Erau cu toții tineri. Toți, asemenea lui, erau fii neînarmați ai războiului. Toți aveau sufletul plin de amintiri amare și de lucruri pierdute. Foloseau din instinct aceleași cuvinte. Spuse: — Să-i încredințăm Galileea cea cu neputință de condus lui Herodes Agrippa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Romei, cu o mică escortă fără însemne imperiale. Îl amuza gândul că, astfel, foarte puțini aveau să-l recunoască. Își îmboldi frumosul cal să urce panta. Nu se despărțise de el de la Misenum, când răspunsese imediat la numele - Incitatus, „cel dezlănțuit“, „cel iute“ - acelui mannulus pe care trebuise să-l abandoneze pe malurile fluviului Rhenus pe când era copil. Calul acesta era puternic, cu plămâni buni, liniștit și mândru, dar se putea lansa într-un galop amețitor. Broderiile de aur străluceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am introdus alte monede în fanta mașinăriei. Când jeturile de apă biciuiră caroseria încă udă, Vaughan și soția mea începură din nou să facă dragoste. Catherine îl ținea de umeri, uitându-se la fața sa cu ochi posesivi, o amantă dezlănțuită. Își înlătură părul blond de pe obraji, dornică să se întoarcă iarăși la corpul lui Vaughan. Acesta o sprijini de banchetă, îi depărtă coapsele și începu să-i maseze pubisul, căutându-i anusul cu degetul mijlociu. Se aplecă spre ea pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când împrejur e-o lâncedă tăcere, Când cresc speranțele și-n răsărit apun, Când gratuită-i orișice părere... Dezlănțuit, un vânt de nebunie Tot mai chinuitor ne bântuiește, Ne bate, ne omoară, ne învie Și rațiunea lumi-o umilește... Un singur țel, al nebuniei, crește Tot mai tiranic și în orice oră, Să urce sus, de mult se chinuiește
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
său editorial din 1923, cu volumul Restriști, arată un melancolic, puternic influențat de poezia „de sanatoriu” a lui Bacovia și Camil Baltazar, poet al tristeților provinciale, al nostalgiilor, al melancoliilor și reveriilor sentimentale în decor simbolist, și numai frenezia imagistică dezlănțuită anunță rupturile de mai tîrziu. Intrat în cercurile de avangardă, fostul Eduard Marcus („pseudonimizat” de E. Lovinescu) își convertește visările și restriștile aflate sub semnul periferiei fără ieșire într-o jubilație anarhic-expansionistă - în colaborările de la Punct, Contimporanul, 75 H.P., Integral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vis, cînd film (analogia dintre cinema și visul modern...), iar decorul este un „Cosmopolis” citadin, cu jazz, baruri luminate electric și lupanare de lux. Refuzul „anecdotei” (al epicii) și al figurativismului tradițional, permutarea și mixarea abracadabrantă a realului cu imaginația dezlănțuită sînt însoțite de persiflarea urmuziană a oricărei „morale” de final: „Singurul lucru stabil și precis: că ați citit aceste rînduri și ați așteptat morala. Să vă fie de bine! Fumatul oprit. A se trage de mîner după fiecare întrebuințare”, reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Un polițist, aflat în misiune, a detectat chemarea lehuzei. Și a neputincioșilor din preajma sa. Cum să facă? Ce să întreprindă? Nu stă mult la gânduri, ci, reorientează mașina-i grea, de teren, rezistentă și la astfel de încăerări cu natura dezlănțuită, găsește, pe loc, o soluție. Lasă totul deoparte și pleacă după cea aflată în travaliu. O găsește. Cu ajutoarele ei de bază, o urcă în autoturism. Și pornește. Pornește la atac, și înfruntă natura-monstru,în aceste clipe, și, fugind din fața
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dâre de lumină. Mohorâtă și aspră, toamna biciuia cele câteva redute verzi cu care pădurea înfrunta inevitabilul. Sfârșitul lunii octombrie era mai friguros ca de obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau prezența vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mute. Bucuria clipelor trăite mi-a descătușat încrâncenarea și revolta, lăsând lumina acelor a-dâncuri albastre să-mi pătrundă în suflet. M-am limpezit interior, trăind din plin încântarea de-a fi în acel moment în acel loc, departe de „lumea dezlănțuită”. Miezul zilei, a debutat cu venirea altui ghid (o moldoveancă blondă de Buzău cu statut de femeie măritată cu un cretan), care s-a dovedit a fi inteligentă, simpatică și bună vânzătoare de gogoși. După o foarte atractivă prezentare a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
răvășit, incapabil să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem, pe jos. - Nicolas! urlă Marie care Își făcu tocmai atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit, o Îmbrînci, repezindu-se din nou la tatăl lui. Ea izbuti cu mare caznă să-l rețină pe băiatul care plîngea de furie, apucîndu-l de mijloc. Loïc zăcea Încă pe jos. - Nemernicule, m-ai lovit, n-am să ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deși mereu la fel de copilăroasă. - Gwen! Mi-e frică... Pierric nu mai era În camera de spital. Era În bătaia furtunii, avea șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și lua ochii de la dolmen. Ca și cum ar fi răsunat chiar sub monstrul de piatră, auzea ecouri neclare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
magie a jocului ce construiește un limbaj universal, spontan, adesea inventat. El se impune cu ușurință prin noutate, este ușor asimilat din cauza rimelor, a cadențelor ritmate și a magiei incantației. Cu timpul, am cunoscut marea ca "El Mar": agresivă, năprasnică, dezlănțuită și nestăpânită sau clară, introspectivă și carteziană cu cele două dimensiuni infinite ale ei. Dar în visele mele, ea a rămas așa cum am receptat-o în copilărie, în limba maternă: nostalgică, misterioasă și legănătoare, adică esențialmente feminină, erotomorfă. O părăseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el. Se îndrepta spre cascadă. Auzi de departe vuietul căderii de apă: întîi ca un murmur surd, mai apoi amplificat, ca un tropot de cai sălbatici alergînd fără țintă peste podișuri nesfîrșite; pe măsură ce se apropia, tunetul ei ca de furtună dezlănțuită se transforma în urlet. Atît de aproape de cascadă nu ajunsese niciodată. Marele Arus le hotărîse clar: zona era cu desăvîrșire interzisă puilor. Lupino trebui să recunoască: poate curiozitatea de a admira, în sfîrșit, pe de-a-ntregul, impresionanta prăvălire de apă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
n-avea să existe cineva care să-mi spună mulțumesc. Asta fiindcă, în mod cert, ceva n-avea să meargă cum trebuie cu una dintre cărți, cu măcar una, așa că, peste toate celelalte, aveam să fiu nevoită să îndur furia dezlănțuită a lui Vivian. Ceea ce mă întreba ea, de fapt, era dacă eram în stare să fac față unui martiriu în toată regula. — Asta înseamnă, ăăăă, mult, am bolborosit eu. Aș putea să încerc... dar chiar trebuie să fie predate toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spate în scăunaș. Te rezemi de scîndurile alea dogite și-i dai bătaie. Flacăra, Scînteia, Sportul și unele străine dacă ești norocos. Literatură de orice gen, în afară de filozofie, pentru că nu e bună la nimic. Winnetou, Magicianul, Vraciul, Departe de lumea dezlănțuită și alte alea, ce-ți pică în mînă, mai bine decît să-ți pierzi vremea belind ochii în gol. Așa făceam și eu, recunoaște Regizorașul puțin nostalgic, numai că eu o dădeam pe partea de specialitate, eram tobă de carte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după ceafă. Să-l fi văzut după aceea în elementul său, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]