1,271 matches
-
când a apărut, pentru cultura acelei epoci, vreau să spun, pentru cei care au voit să-i priceapă integral psihologia, viața, opera. 54. ...operele de ficțiuni care se isprăvesc cu triumful bineluiși cu fericirea sunt false, pentru că contrazic realitatea și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru că creează iluzii zadarnice; sunt lipsite de interes, pentru că toate fericirile sunt la fel... 55. Iubirea, nebunia filozofiei, nu se poate spune toată, decât prin muzică, fiindcă durerea se exprimă prin țipete, și muzica e țipătul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În antipatia reciprocă dintre Adela și coana Anica se rezumă nimic mai puțin decât o pagină importantă din istoria țării: Adela e fiica unii bonjurist, coana Anica - a unui vătaf îmbogățit. Dar când exclamă: "O urăsc!", Adela se înșală. O dezminte însăși pornirea ei violentă. Adela ia drept ură indignarea ei generoasă. Și ce adorabil e acest "O urăsc!" prin vioiciunea lui pasionată și prin contrastul dintre figura ei agresivă și ușoara graseiere, care îi revine, temperată, din copilărie (mai fermecătoare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trimită. Și se opri numai când intră maica arhondară, care făcu bătrânului cavaler o scurtă biografie, mai mult morală, și servindu-se abundent de schime cu multe înțelesuri și subînțelesuri. Din biografia aceasta mimată reieșea că satirul nu și-a dezmințit niciodată figura și nu și-o dezmințea nici azi. Conversația se prelungi și ajunse mai puțin interesantă. Dar Adela era nerăbdătoare să se urce la Poiana Țigăncii, pe care i-o lăudasem fără măsură. (Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
maica arhondară, care făcu bătrânului cavaler o scurtă biografie, mai mult morală, și servindu-se abundent de schime cu multe înțelesuri și subînțelesuri. Din biografia aceasta mimată reieșea că satirul nu și-a dezmințit niciodată figura și nu și-o dezmințea nici azi. Conversația se prelungi și ajunse mai puțin interesantă. Dar Adela era nerăbdătoare să se urce la Poiana Țigăncii, pe care i-o lăudasem fără măsură. (Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele, căci începeam să-mi dau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înștiință că vom sta mai mult. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac, preocupată adânc, fără să ne dea nici o atenție. Vântul suna în brazi, ca o bură de ploaie. Iluzia era dezmințită de petele de lumină care, ca niște frunze diafane de aur, jucau pe bănci, pe masă, pe broboada, pe rochia și pe mâinile Adelei. Aici, în intimitatea singurătății, cu bustul ei, în care palpita viața, sprijinit pe masă, cu tulpanul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
inextricabilă, din care mi-i cu neputință să mă descurc. Seara, Adela era atât de bine, încît a fost cu neputință s-o oprim să se plimbe pe șosea. - Ai inventat boala... o simplă indispoziție, și acum, ca sănu te dezminți, mă tratezi ca pe o convalescentă. Mi-a făcut concesia să se îmbrace bine și să nu respire niciodată pe gură. Pe drum mă întreba mereu: "Îmi dai voie să spun ceva?" ori: "Nu-ți mai place glasul meu?" Iar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a asistat și doamna M... - Operele de ficțiune - i-am spus Adelei, care începuse săzîmbească și zâmbi toată vremea cât ținu prelegerea, - operele de ficțiune care se isprăvesc cu triumful binelui și cu fericirea sunt false, pentru că contrazic realitatea și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru că creează iluzii zadarnice; sunt lipsite de interes, pentru că toate fericirile sunt la fel, cum zice Tolstoi, aici de față. - Și încă pentru ce, mon cher maître? mă întrebă ea cu tonul celui mai docil ucenic
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deliberat realizarea "fericirii" personajelor: "Operele de ficțiune - i-am spus Adelei, care începuse să zâmbească și zâmbi toată vremea cât ținu prelegerea, - operele de ficțiune care se isprăvesc cu triumful binelui și cu fericirea sunt false pentru că contrazic realitatea și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru ca creează iluzii zadarnice; sunt lipsite de interes, pentru că toate fericirile sunt la fel, cum zice Tolstoi, aici de față." Numai ca, paradoxal, redusă la o simplă consistență imaginară, Adela îl este tot timpul aproape, iar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nevrute despre peștii prinși, care mai de care mai mari, care pești cresc în mintea lor pe parcurs ce trece timpul și că mint de îngheață apele; sunt frați buni cu cei din tagma vânătorilor și niciodată nu se vor dezminți: cred tot ce spun, căci o minciună, zic ei, trebuie s-o creadă întâi cel ce o spune, pentru a fi credibilă și pentru restul lumii. Femeile vorbesc numai din burtă, de toate, fără virgulă și punct; ele trebuie luate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că ar vrea să plece din rulotă; ei bine, Kitty Îi oferea o ieșire demnă, iar Charlie ar fi văzut că avea opțiuni mai bune. Dar oamenilor le place să se agațe de nefericirea lor, iar Desert Rose nu se dezmințea - Își iubea disperarea. Nu cred că pot să merg să dorm la Matthew, Charlie o să fie gelos. Kitty dădu drumul mâinii lui Desert Rose și se lăsă pe spate În scaunul mov de vinil. — De ce dracu’ Îți mai pasă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Irina ,singura cu respirația veritabilă, mi se pare bicisnică și fadă.” Dar această serie de personaje raciniene indică faptul că bărbatul din Sandu caută în femeie tocmai nucleul său tragic. Eugen Ionescu afirmă că Irina este un „personaj hermetic”, care „dezminte inteligența rece a lui Sandu printr-un gest grav” și că, după ce închidem coperta cărții, imaginea Irinei va crește în sufletul nostru inegalat de nobilă, de pură, de tristă. În lumea romanului modern, saturată de drame conjugale, gestul aparent fără
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
că mișcarea, deși contradictorie pentru mintea noastră, este nemijlocit reală. După ce ascultă ce spun ceilalți, deodată, „fără să scoată un cuvințel, se învârti doar, de câteva ori, în sus și în jos, lucru, după părerea mea, su ficient pentru a dezminți spusele acestora“<ref id="184">Søren Kierkegaard, Repetarea, ed. cit., p. 28. 185.</ref>. Gestul lui Diogene este surprinzător pentru cei de față. Nu vorbește, nu spune nimic, doar se plimbă prin fața celorlalți, lăsândui să înțeleagă singuri ce este de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
În fapt, știu cât de greu se lucrează o astfel de sonorizare, câtă muncă presupune sincronizarea, plus că înregistrările analoge pot fi lipsite de dinamica necesară prelucrării. Ar fi o stupiditate să pretind altceva decât este. Slavă cerului, Page nu dezminte, lecția lui poate fi urmată de toți cei care trudesc la remasterizare 5.1. (Plătită sau nu la valoarea cuvenită, munca asta trebuia făcută.) Într-o discuție despre valențele spectacolului live, film și show-ul televizat, managerul Peter Grant spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
ceea ce se oferă privirii sale, documentându-se totodată spre a înțelege că miracolele au substanță de realitate. Asemenea parcurs intelectual devine pe măsura sporului de informații, cu fiecare pagină, cu fiecare cuvânt, mai atractivă și mai convingătoare. Matematicianul nu se dezminte și face din rigoare și exactitatea informației, un conviv pe care te poți baza, determinând apetitul pentru lectură cu sufletul la gură. Prețuiesc pe deplin acest tip de demers narativ și remarc unele subtile formulări, care fac deliciul lecturii. Cititorul
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
repezi și-i sărută afectat mâinile Aglaei, apoi o sărută și pe Aurica. - Oh, strânse el mâinile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am dorit: o soție sfântă cu familie afectuoasă și bună. Mamă, declamă el către Aglae, tu dezminți toate bârfelile împotriva soacrelor. G. Călinescu "Scîrboasă femeie! medită Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și le înțelegea. - Scârboasă femeie! Asta n-are nimic sfânt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia asta! se gândi el. Pleacă de atâta vreme de acasă și nu scrie un rând lui moș Costache, pe care spune că-l iubește." Felix luă o fotografie a Otiliei și o privi îndelung. Ciudat, ochii limpezi ai fetei dezmințeau proastele lui opinii. Cine știe dacă nu erau și alte motive la mijloc în această familie ciudată, pe care n-o cunoștea îndeajuns?! Moș Costache nu se purtase în așa chip încît să merite recunoștința fetei. Felul cum îl tutela
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi aruncase îndoiala în suflet, și, cu toate acestea, se încredințase că nimic nu fusese adevărat. Era sau nu așa cum vedea, Otilia înfățișa nu mai puțin femeia lui ideală. Trebuia să creadă în ea, iar dacă fata i-ar fi dezmințit mai târziu iluziile, era îndatorat să-i cultive imaginea, în gol, ca o simplă posibilitate a existenței. Trebuia să facă neapărat acest exercițiu de statornicie și devotament, spre a-și controla și exercita puterea sufletească. Trebuia să rămână cast până când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i mai trebuiedoctor, acum? - Să fii sănătoasă, completă Stănică, după al doilea atac e bun de îngropat. Nu vedeți c-a murit? Dumnezeu să-l ierte! Și se închină, foarte evlavios. - Aduceți o lumânare, frate, să fie creștinește. Moș Costache dezminți, prin gemete, decesul, spre vădita dezamăgire a celor de față. Stănică, mai în șoaptă, se simți îndatorat să dea speranțe: - Orice-ar fi, nu scapă, mi-a spus mie doctorul. - Mai bine să-l ia Dumnezeu, fu Aglae de părere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
împiedica și despre tine să circule mărunte bârfe, colportări de tot felul, știri și amănunte, acesta fiind la noi obiceiul. Bucarest, une potinière, vorba Profesorului Mironescu. Dar, lipsind propria ta mărturie și, dacă ai noroc, lipsind și martorii, oricând poți dezminți ceea ce se spune. Astfel că ei nu te vor avea la mână... Iată cum trebuiește privită problema confesiunilor dacă ai un recunoscut spirit practic. Prudența te îndeamnă să cântărești, în orișice, avantajele și dezavantajele. Așa cum te întrebi acum : nu riști
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Te rog, ia-le! Fără tine nu obțineam banda perforată. Ce-o să zică Ana dacă află?! se neliniștește Ion. A fost ideea ei. Și dacă mă fascinează prin ceva, în primul rînd, e spiritul echității. Nemțoaica din ea nu se dezminte. Te rog, ia-le! atinge Mihai din nou bancnotele. Nu știu dacă le merit, surîde Ion. Dar îmi prind bine, al naibii de bine! Moș Crăciun va fi darnic pentru copii... Ce mai știi de...? Mihai se abține să pronunțe cuvîntul "soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dă drept printr-asta la o așteptare plăcută și-n privința altor cunoștințe, chiar dacă acestea ar fi de o natură cu totul deosebită. Afară de aceea, fiind odată trecut de marginele și cercul experienței, cineva e sigur de a nu fi dezmințit prin ea. Farmecul de a întinde cunoștințele sale e atât de mare că numai prin o contradicție (clară) vădită de care ne-am lovi putem fi împiedecați în propășirea noastră. Această contradicție poate fi însă evitată daca facem invențiunile noastre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deriva posibilului înspre neant. Bovaricul, în schimb, în afară de paloarea destinului său trădat, nu are în el urma nici unei promisiuni. El nu este decât prada și victima unui model imitativ. Dar în vreme ce ratatul se sinucide cu gândul la spectacolul unei promisiuni dezmințite în ochii lui și ai celorlalți (el este un extravert), făcîndu-și public eșecul și încercînd să recupereze prin incontestabilul morții autenticitatea pe care aceia i-au retras-o, bovaricul, aspirând în secret și în întunericul neputinței sale, rămâne instanța solitară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tandrețe în purtarea lui și mă simt fericit. Mi-a dispărut respectul paralizant de cu ani în urmă. Totul apare ca o relație consolidată. Sânt oarecum copilul lui răsfățat. Mă sperie doar gândul, mai puțin ca altădată, că îi pot dezminți așteptările. Nu prea mănânc jăratic, cum ar voi-o. Am să-l dezamăgesc oare? De câte lucruri din mine sau din afara mea atârnă acest lucru? Marți, 22 martie 1977 Ieri, trecând prin Rășinari, satul Cioranilor, Noica îmi arată, spre ieșirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
între 30 și 35 de ani, și le dă pentru restul vieții un cec în alb. În fond, este vorba de un credit moral. Cei aleși au avut deja timpul să arate că îl merită. Riscurile sânt calculate: 80% vor dezminți speranța pusă în ei, creditul acordat, își vor lua Jaguar, vor juca la ruletă, vor intra în criză erotică. Sau invers: vor merge cu clasa a doua, își vor lua cameră proastă la hotel, vor pune bani deoparte. Dar restul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simplu episod neîmplinit, dintr-un lung scenariu didactic urmărit în chipuri variate de-a lungul întregii vieți, pentru celălalt, ei reprezentau o moștenire grea care, nerezolvîndu-se într-o operă, trebuia asimilată și consemnată doar exterior, la nivelul unui act public. Dezmințiți într-un fel prin toată activitatea culturală a lui Paleologu, acești ani, care cădeau în afara traiectoriei sale vizibile, nu puteau fi recuperați decât fie la nivelul unor pagini memorialistice, fie sub forma unui episod critic centrat pe opera lui Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]