2,244 matches
-
trimit daruri la Poartă. Visteria lor e mai goală ca oricând. Aurul o să rezolve tot. Să nu afle doamna. Eu o să țin obiceiurile. Veghează doar tu, Ștefane. Arhimandritul ieși în ușile împărătești și ceru binecuvântarea mitropolitului ca să înceapă denia. Doi diaconi în haine negre, cusute la margine cu fir de argint, se îndreptară spre scaunul episcopal cu sfeșnicele cu lumânările aprinse. Aproape că-l ridicară de subsuori pe mitropolit care, luând în fiecare mână câte un sfeșnic, binecuvântă. Atunci se produse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
celui ce se spălase pe mâini de orice implicație paza mormântului, profețind că „va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi”, aceasta fiind o apoteoză a celui răstignit. Ultima evanghelie s-a citit, piatra Mormântului s-a pecetluit, diaconii l-au ridicat pe mitropolit să-l ducă în mijlocul naosului, lângă cruce, să binecuvânteze în numele Patimilor lui Iisus și întru nădejdea Învierii Lui. Unul câte unul, primul fiind vodă, veneau spre Theodosie să le înscrie pe frunte cu mir simbolul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simbolul binecuvântării rostite. Îi miruia, le spunea câte un cuvânt și-i număra în sufletul lui, rugându-se pentru fiecare când le pomenea numele. Theodosie, după ce se închină la sfânta cruce și la icoanele împărătești ale catapetesmei, ieși urmat de diaconi, binecuvântând credincioșii care se plecau să-i atingă hainele și să-i sărute mâna. A doua zi, în Vinerea Mare de dimineață, Ștefan stătea în cancelarie de vorbă cu secretarul italian. Intră grăbit un comis de al treilea rang și, după ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-ar tata, că-i prea micuț. Oftă, lipsea și doamna Maria a Moldovei, Dumnezeu s-o odihnească în pace. În pridvor chiar sfinția sa îi întâmpină. Făcu asupra domnului semnul binecuvântării și intrară amândoi deodată în biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna, între Constantin și Radu. Ștefan pășea preocupat între cele două domnițe îndoliate. În jurul Sfântului Epitaf călugării începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adia nici o boare, așa că lumânările ardeau frumos. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte.... Primii mergeau călugării cu lumânări înalte îmbrăcați în stihare negre, întâi grecii, apoi cei care cântau românește, apoi arhimandritul cu evanghelia, un preot cu crucea, patru diaconi țineau deasupra capetelor Sfântul Epitaf sub care pășea sprijinindu-se în cârjă mi-tropolitul Theodosie. La distanță de câțiva pași, solemn, îmbrăcat sobru, venea Constantin Voievod, în urma lui doamna Maria, apoi odraslele lor, fetițele primele, feciorii și apoi fetele. Așa au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți intrară grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica ușă ce dădea în iatacul domnului intra doamna Marica însoțită de fiica ei, doamna Stanca. — În noaptea asta, cu rădvanul, însoțiți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Avea ordin de la stăpânul său să facă în așa fel încât veștile trimise de Kuciuk Selin pașa să ajungă la Adrianopol după ce va fi sosit solia trimisă de voievod. Luni 9 aprilie 1703 seara, în biserica domnească, mitropolitul Theodosie cu diaconii săi în stihare albe argintii citeau acatist pentru însănătoșirea robului lui Dumnezeu Io Constantin Voievod. Din strane răspundeau călugări de la mânăstirile Sfântul Ion grecesc și Sfântul Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din brațele doicii sale, Mateiaș
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de importanța sa, se retrăgea să se odihnească în cortul său, vodă se înviora, îl chema pe sfinția sa Theodosie și pe fiii săi, Constantin și Ștefan, și începeau alt sfat. Joi, 10 mai, era Înălțarea. În zori, călugării, preoții și diaconii care-l însoțeau pe sfinția sa au început utrenia pe un tăpșan anume gătit pentru asta. Era adunată toată suflarea taberii și, în răcoarea dimineții, cântările tărăgănate ale fraților monahi erau purtate de vânt până hăt departe. Din gură în gură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zâmbea tuturor, senină. Aci în țară, stăpânise vodă situația, când cu asprime, când cu blândețe, dar oare în viesparul din jurul marelui vizir va reuși? Cu asemenea gânduri trecu toată liturghia și acum aștepta binecuvântarea mitropolitului. Theodosie, încadrat între cei doi diaconi, se detașă cu un pas înainte de mulțimea preoților în odăjdii albe, binecuvântă adunarea și se adresă pe ton scăzut domnitorului și celor din primele rânduri: — „Cu mare osârdie și vărsare de lacrimi te petrec, măria ta, să-ți împlinești datoria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cerut să fie lăsat să doarmă, se simțea obosit. S-a trezit la toacă. Doamna mea și doamna Ilinca au crezut că s-a făcut bine după împărtășanie, avea obrajii rumeni și era tare vesel. Era 28 iulie, praznicul sfinților diaconi Prohor și Nicanor.S-a ridicat din pat și a vrut să iasă în foișor. S-a îmbrăcat aproape singur și a venit sprijinit de soața lui până în grădină. A ridicat ochii și s a uitat spre munți. Știe înălțimea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așteptau beizadea Constantin și sfinția sa mitropolitul Theodosie. Kuciuk Selin nu-și putuse imagina că un om cu puterea de stăpânire a lui Constantin bei se poate lăsa în voia sentimentelor așa cum o făcuse. Mitropolitul, în haine albe, având câte un diacon în stânga și în dreapta lui, cu jumătate de pas mai în față, binecuvânta cu amândouă mâinile spre alaiul care se apropia avându-l în frunte pe domnitor călare pe armăsarul primit în dar de la sultan. Beizadea Constantin domina de pe calul său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jos, cu un mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără să-și dea seama, ca într-o plutire nepământească, purtat de o grație desăvârșită, deși adus de spate și împuținat de vreme, se apropie de voievod ieșind din escorta diaconilor. În razele arămii ale apusului, cei doi aruncau umbre lungi pe câmpul gol al întâlnirii, acolo în afara zidurilor cetății de la Turtucaia, și asta le da în ochii privitorilor dimensiuni de basm. Era ceasul când încă muezinul nu chemase la rugăciune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în același moment cu domnitorul. Se îmbrățișară cu dragoste sinceră. Boierii bătrâni din cele două șiruri, ca să nu li se citească emoția pe fețe, începură să cânte popește mnogoeletie. Peste vocile lor, mărind solemnitatea, dominau glasurile puternice și școlite ale diaconilor. Beizadea Constantin, care între timp descălecase, se aplecă să sărute mâna celui ce primise de la sultan firmanul de domnie pe viață. — Să trăiești, măria ta, spuse beizadeaua înălțând capul spre tatăl său. — Să trăiești, măria ta, răsună urarea din toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ultima ei ieșire în lume, a doua zi în zori urmând să plece însoțită de egumenul de la Sfântul Ion grecesc pe drumuri de munte spre mânăstirea Dintr-un Lemn ca să se călugărească. Patriarhul ieși în ușile împărătești și cei doi diaconi îi dădură luminile ca să binecuvânteze. Din strana cealaltă glasuri bărbătești intonau urarea de viață lungă și ochii fostului mare spătar clipiră grăbit lărgindu-și pupilele. I se păru că-l vede pe patriarh în ușile împărătești ale Mitropoliei de la București
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întoarce înapoi prin bunici și străbunici până la acel cărturar, ci că descoperea în suflet un vag sentiment de remușcare că îl abandonase pe cabalist, convertindu-se la catolicism. Da, îl iubește pe prințul Ștefan pentru că poartă numele primului mucenic, al diaconului Ștefan, care a fost evreu; în subconștientul lui spunea „a fost evreu ca și mine” și-i era teamă săși mărturisească asta. Mecanic, Del Chiaro mai întoarse o pagină și încă una. Scriitura era sobră, exactă, în îmbinări unghiulare, nerotunjite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dinule, nu prea mă încred în comete, eclipse și în scorneli vrăjitorești. Mă duc să-mi cănesc barba ca să nu mă cunoască nimeni, să pot ajunge la sfinția sa Antim și să aflu cu urechile mele ce i-a spus vodă. Diaconul îl anunță pe sfinția sa Antim că este căutat de un frate ce vine de la înalt prea fericitul patriarh Hrisant. Mitropolitul tresări, în primul moment fiind înclinat să spună că nu-l poate primi. Invocarea de către vodă a conflictului cu patriarhul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și ajută-mă să mă pot bucura de praznicul Sfintei Tale Învieri, ajută-mă să pot ierta, să pot să-mi iubesc vrăjmașii... Denia se termina și arhimandritul ieșit în mijlocul bisericii, aplecând cartea spre lumina pe care o ținea un diacon, prinse a citi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Vodă se ridică din jilț și coborî treapta pentru ca să bată și el cele trei mătănii pe care le cerea citirea rugăciunii: — Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se simțea nevrednic. În înverșunarea politică în care se simțise obligat să intre, din câți oameni cunoscuse nici unul nu ar fi reușit să se concentreze în rugăciune în timp ce bumbașirul, ajutat de câțiva funcționari îi inventaria și-i confisca toate lucrurile. Diaconii și arhimandritul duceau cântările deniei iar mitropolitul cum îl privea așa, prin ușa din dreapta a altarului, simți că mecanismul autojustificării începea să pună stăpânire pe cugetul său. Dacă voievodul ar fi fost rob, și duse mâna la urechea despicată ascunsă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ienicerii din garda de la Ediculé, căci ei făcuseră percheziția, printre fulgi, bucăți de stofă, petice de hârtie și mobile răsturnate, preafericirea sa, singur, încerca să-și pună în ordine documentele, manuscrisele și scrisorile. După ce va face asta va chema diaconii care-i sunt subordonați și câteva slugi să-l ajute să îndepărteze urmele sălbăticiei. Hrisant Nottara, teolog însemnat, om de știință prin vocație, deși smerit în raporturile sale cu oamenii politici, avea exact dimensiunea împrejurărilor prin care trecuse în ultimul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mănăstirii. La moartea starețului, deveni posesorul comorii, apoi arhimandrit, apoi arhiepiscop; alegerea îl costă 80 000 ducați, aproximativ un milion de franci! Numirea arhimandriților are loc tot prin alegeri; toți călugării cu rangul de preoți (ieromonahi) iau parte la ea; diaconii și frații laici se abțin. Aici, cel puțin, dacă alegerea dă prilej la câteva intrigi, e lipsită de simonie. Acest obicei e de notat; e cel al bisericii primitive, în care era ales cel mai vrednic și mai destoinic. Mitropoliții
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ușile propriilor apartamente, pivnița și bucătăria lor. Atunci ești foarte bine tratat. La Călderușani, mânăstire aflată în apropiere de București, se găsește un venerabil stareț care ne-a silit să acceptăm camera domniei-sale; la masă am fost serviți de trei diaconi, frumoși ca niște arhangheli și care se întreceau în zel; gândul nostru era ghicit la cel mai mic gest; e de-ajuns să spunem că ne-a fost imposibil să punem mâna pe un singur ceainic; apa și albiturile ne
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de la munte erau fără doar și poate mai mărețe, dar de nimic nu ne vom aminti cu mai multă recunoștință decât de emoționantele atenții ale părintelui Eftimie (Ștefan)93 și de atitudinea prevenitoare cu care ne-au copleșit fermecătorii săi diaconi. În ce palat princiar vom mai găsi oare vreodată o asemenea ospitalitate! Nu știm ce le rezervă viitorul mănăstirilor; dar nu ne privește că veniturile sunt adunate de stareți sau trimise de egumeni la Moscova, Constantinopol sau Ierusalim; că mănăstirile
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
zice, protopopul a predicat de pe amvon precum ca să nu ne lepădăm limba strămoșească și nici credința în Dumnezeu, ci să le păstrăm cu sfințenie. Și din pricina aceasta l-au ridicat și l-au închis, iar comuna a rămas numai cu diaconul, să facă slujba și la biserica cea mare, și peste apă, în bisericuța din Ierusalim... Eu mă tot rog fierbinte bunului Dumnezeu și tare mi-e nădejdea că rugăciunile noastre vor găsi milă și îndurare în ceruri! De multe ori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aici. Ce s-a întâmplat în acel an de au părăsit mănăstirea aceasta și unde s-au dus? Mitropolitul Veniamin Costache l-a sfătuit pe Alexandru Moruzi voievod să facă aici o „școală de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea Sfintelor Scripturi”. Cu alte cuvinte, un Seminar Teologic. Și dacă te interesează, am să-ți spun că printre învățăceii acestui seminar, pe la 1855, s-a numărat și Ion Creangă. În timp ce îl ascult pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
este paraclisul asociației medicilor și farmaciștilor ortodocși din România. Mi-ai umplut capul cu o sumedenie de informații, dar despre moș Creangă n-ai suflat o vorbă. Apoi moș Creangă, bietul de el, era tânăr însurat atunci când a slujit ca diacon la această biserică. A făcut-o puțină vreme însă: 23 aprilie - 26 octombrie 1865 și la cererea starețului de la Golia - Isaia Vicol - s-a mutat la această mănăstire. Avea nevastă tânără și frumoasă doar... Trebuie să admiți, dragule, că monahii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]