1,556 matches
-
fără corp este, după toate aparențele, al treilea panou epic, profitând sub toate aspectele de experiența celorlalte două. Tot ce fusese înainte stridență, sincopă, discontinuitate, diferență, asperitate se netezește, se nivelează, se estompează, se topește în corporalitatea tenace și totodată diafană a cuvintelor. C. pare aici extrem de aproape de limita pe care singur și-o fixează undeva: „Scrisul ca formă de rezistență la agresiunile unui trup ce suspectează lumea de irealitate și, mai mult decât atât, o trăiește așa, ca pe o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
răsfrânt în sine - autocunoaștere matură și semn al schimbării viziunii lirice. Un ciclu din Salonul olandez (1979), alcătuit pe motive din maeștri pictori olandezi (dar și flamanzi și chiar Salvador Dalí), este metatextual: narația iconică este transmisă elegiac, în interpretări diafane. De altfel, N. a asigurat și comentariul câtorva albume de artă plastică universală publicate în anii ’70-’80 ai secolului trecut (Turner, Monet, Constable, Whistler, Caravaggio, Vermeer). O grădină pentru Orfeu (1982) și Semnătura fulgerului (1983) sunt continuări organice, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
1963; Parabola focului, București, 1967; Clopotul nins, București, 1971; Secțiunea de aur, București, 1973; Message de Desnos, București, 1973; Poeme, București, 1974; Starea lirică, I-II, București, 1975-1984; Transfigurare - Remise en rêve, ed. bilingvă, tr. Sorina Bercescu, București, 1976; Lumea diafană, București, 1977; Întâlnire în oglindă, București, 1978; Salonul olandez, București, 1979; Corabia de sunete, București, 1981; O grădină pentru Orfeu, București, 1982; Semnătura fulgerului, București, 1983; Magnolii și fum, pref. Eugen Simion, București, 1986; Fugato, București, 1987. Ediții: Din lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
Decorul, situat la nivelul podelei, era format dintro orchestră de ceainice, luminate pe rând și scoțând aburi și sunetele aferente, dincolo de care evolua de-a lungul unui perete, cățărată pe el în picioare sau cu capul în jos, o ființă diafană, cu forme lungi și un costum fantezist, care, prin culoare și croieli, contribuia la varietatea formelor ce se proiectau pe zid, dincolo de aburul ceainicelor. În această secțiune a eXplore dance festival-ului fantezia a fost regină, servită cu mai multă
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
Însă ar fi să distrugem vraja lină a unei poezii în primul rînd frumoase, alunecînd, deodată cu modernitatea, spre locurile tăinuite, spre ieșirile de serviciu, spre ascundere și abandon. Spre tihnita, mereu rîvnita, stare pe loc, prin agățare de șerpuita, diafana linie cerească a destinului. Vedeniile lui Pepin cel scurt, dedicate lui Ion Barbu, sînt o călătorie de carnaval, care stîrnește cheful de-a o repeta: „Iar noi, într-o boccea de saltimbancă/ La toamnă colinda-vom țara francă." Mistrețul, starea
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
chestionabilă, o Bucată de cretă al Andreei Mironiuc, plin de imaginație, unde inițiativa revine efemerelor personaje pe care le desenăm și care vor să-și trăiască independent existența, Prietenul meu e un nor al lui Anton Octavian, un film evazionist, diafan și distopic fără nimic din memoria acută a experienței istorice și Vara ’99 Mega-Hits al Alinei Manolache făcut din nostalgia oracolelor, a unei adolescențe care nu se vrea îndepărtată. Documentarul nu este tocmai un gen al tinerilor și poate nu
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
și în multe versuri presărate prin reviste, marea poezie macedonskiană afișează doar registre poetice uneori net distincte, alteori îmbinate: un registru retoric și spectacular, moștenire depărtată a romantismului de tinerețe; și altul, cel al poeziei propriu-zis simboliste, bazată pe sugestie, diafană și muzicală. Zona retorică, de inspirație încă tradițională, aduce însă mari schimbări după anul 1890. Șirul Nopților de inspirație mussetiană continuă, însă poemele Noaptea de mai, Noaptea de iulie ori Noaptea de decembrie au o cu totul altă factură decît
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
tușe impresioniste discrete și care, cu corpul ei textual miniatural, trăiește atît prin ceea ce spune, cît mai ales prin ceea ce tace. Marile poezii macedonskiene stau sub semnul stilisticii descrise mai sus. în cele mai realizate piese din seria capodoperelor, simbolismului diafan i se asociază uneori elemente ornamentale - cultivarea obiectelor pitorești și rare, a pietrelor prețioase, exact ca la Th. De Banville (Les pierreries) sau Albert Samain (Au jardin de l'infante). în această serie, compuneri miniaturale cu adevărat inspirate (Niponul, Comori
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
azi! Nici n-a băgat de seamă replica acestuia care i-a răspuns în râsul înnăbușit al întregii clase: - Frate Frunză, uite ș'acuma cetesc! După care: - Ce râdeți bre? Am spus cumva vre-o prostie?" (pp. 104-105) Icoane șterse, diafane, coapte în fumul de tămîie, ca să prindă culoare, își schimbă locurile cu caricaturi spălate cu venin. Aderca, ținut de cea mai mare nenorocire a publicisticii, e ținta unui pelin ceva mai fermentat. Într-o vreme a traducerilor nu întotdeauna bune
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație , adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate mistică, pe
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
Irina Marin Cu un titlu a cărui tălmăcire o aflăm abia în final, volumul Violetei Preda Cu gleznele întoarse propune o colecție de poezii și proze fulgurante, de notație intimistă, dezvăluind un univers feminin diafan și intelectualizat. Deși grupate în trei secțiuni diferite, textele par a se hrăni din aceeași substanță, și anume din transfigurarea poetică a autobiograficului. Pe un ton candid, de o simplitate dezarmantă, autoarea privește introspectiv în sine, în ceilalți, chiar și
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
făcut parte din elita vieții plastice bănățene, valoarea fiindu-i recunoscută pe plan național și internațional. Artistul a experimentat și promovat un stil, un limbaj pictural personal, inconfundabil, caracterizat printr-o gamă coloristică reductivă și sobră, în dominante de alburi diafane. I. STANCIU Forța incontestabilă a pieririi l Soliști vocali timișoreni pe podiumul arădean Orchestra simfonică și corul mixt - pregătit de dirijorul Vladimir Popean - ale Filarmonicii de Stat Arad vor susține joi, 20 februarie, ora 19, în Sala Palatului Cultural din
Agenda2003-7-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280692_a_282021]
-
vieți. Cînd după șapte zile (acest număr fatidic reapare, mereu, în diferite ipostaze), Toma Novac o reîntîlnește pe Ileana și, îmbrătisîndu-se, e împușcat de soțul gelos. Desigur, Ileana și Aleman îl vizitează pe Novac la spital și, acolo, pe patul diafan, în clipa morții, retrăiește cele șapte vieți. Gîndul se opri la mijloc, neterminat. Sufletul parcă i se prăbușește în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, care însă nu-l spăimînta, nici nu-l bucură, ca și cînd orice simțire pămînteasca i
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
principali au fost la cea mai înaltă cotă. Johan Botha este, fără îndoială, cel mai reprezentativ tenor wagnerian al momentului. Vocea sa impecabil și inteligent condusă se pliază perfect pe vocalitatea solicitată de rol. Este dramatic sau tandru, sensibil și diafan atunci când e nevoie. În ciuda fizicului său masiv, mai puțin fericit, el se impune nu prin mobilitatea mișcării, întrucât știe exact să-și modeleze trupul atât cât trebuie, ci prin nuanțele subtile ale glasului său fenomenal. L-am ascultat pe Botha
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
exces de zel e firul roșu al Rapsodiilor. De ea se molipsesc oameni, copaci, jivine. Începe o lume, cu zor, și nimeni nu vrea să scape momentul. Și totul se liniștește ciudat, ca o oală în fierbere sub un capac diafan, în imaginea cerului înflorit, cerând pentru primăvara lui un remember cu neputință. Agitația va trece și, odată cu ea, anotimpul. Fără antecedente sau moștenire, primăvara lui Topârceanu e o nălucă. Fusese, scurtă nebunie în care se ard fricile, neputințele, opreliștile iernii
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
crea impresia că dețin adevăruri inaccesibile altora și a-i intimida pe pacienți. O asemenea utilitate au și textele literare obscure. PARADA DE ȘTIINȚĂ. Asigură ratarea cărților de critică literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un limbaj rebarbativ-savant, diafana poezie Afară-i toamnă... de M. Eminescu: Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă Ťpreferințať
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
natura perenă a spiritului, aptă a ispiti adîncimile: "Inspirația pare a se clădi și pe anumite date organice, pe anumite acumulări misterioase. Te pomenești cu un vers care te obsedează sau cu o umbră care-ți năzare aidoma unei identități diafane". E la mijloc un proces eliberator, un soi de centrifugare a anxietăților care asigură pacificarea centrului productiv: "Azi, mi-am cîștigat un fel de pace; și e interesant că, pe măsură ce poeziile mele devin tot mai neliniștite, așteptarea lor e din ce în ce mai
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
dumasian, Contele de Monte-Cristo, în al cărui personaj, bătrînul Noirtier paralizat pe lîngă care caritabila Valentine joacă rolul de interpret, scriitorul se vede. Tot în acest registru al subtilităților în contrast cu imobilizarea carcerală a redactorului se află lucrurile volatile, de la fîlfîirea diafană a perdelelor și rochiile fluturînde în freamătul brizei care dezvelește coapsele lui Céline la zborul mătăsos al fluturilor și cuvîntul pe care cam pripit Marie Lopez, devenită secretarul său literar îl ia drept un compliment adresat exclusiv ei: douce. Filmul
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
doua oară nesingur, iar gândurile noastre erau acordate pe frecvența Facerii. CA O ARMATĂ DE GRAVIDE îN TRAVALIU, împărtășind aceleași scrâșnete și tăceri, aproape o sută de oameni am născut Gândul, un gând alcătuit numai din grinzi, mortar și ecrane diafane, de computer, din zgomotul capetelor de pix țăcănite nervos... (dom' le, dom'le!)... Totuși, după fraza aceasta psihi, să vedem în final cum stăm și cu Biblia... Ultima cogitație. Atențiune sporită: * 3) Cât despre cărți, nu fac decât să demonstreze
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
un colofon (pus la coadă, deși pagina lui e doi). S-au tras 501 exemplare (calitatea hîrtiei, calitatea cartonului, precizate minuțios), din care 100 speciale, cu semnătura autorului, 26 "alfabetice", și mai speciale, hors-commerce. Tipicuri retro... "Cît despre designul copertei, diafan, el închipuie, în celofan sau fără, un receptacol: un cratčr, o pîlnie (de vulcan), un potir, o cupă (ce-i ocupă două treimi din suprafață); o mască (de spectacol) pe o față - într-adevăr; reușit de-a binelea trompe lîoeil
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
după o cotitură a țărmului abrupt. Atunci ne-am pus tuburile pline cu oxigen și am înotat mai departe fără permisiunea nimănui. Ziua era înnorată și în zare se auzea un bubuit de tunete nedeslușite, dar marea era netedă și diafană și propria-i lumină îi era parcă de-ajuns. Înotarăm la suprafață până la linia farului din Pantelaria, o luarăm apoi cam o sută de metri spre dreapta și ne cufundarăm la locul unde socoteam că văzuserăm la începutul verii torpilele
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
cu talpă goală peste el,/ s-aud cum vine moartea și sfîrîie prin cărnuri vinete de înțelepți./ De ce atîția ochi bulbucați,/ pentru atît de puțină moarte de preț?/ Cu funia mătăsoasa a spînzuratului nu am ce să fac,/ nici un gît diafan, nici un gît cu vene pocnind/ nu ar putea să-nflorească înhămat" (Tristana). Lungimea și dezinvoltura spectacolului terifiant îi dau un aer de document plastic al răului: un soi de Auschwitz sau de Gulag, la proporții cosmice, într-un muzeu al
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
frustrare”, Ion Frunzetti „era prodigios prezent, torențial prezent, mereu angajat într-o virilă ofensivă intelectuală”, B. Geremek - „imperturbabil fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanței”, iar Gabriel Liiceanu „e un vital cu aspirații geomerice. Un halterofil cu obsesia diafanului. Un om al concretului, dublat de un nărăvit al abstracțiunii”. Talentul literar al lui Andrei Pleșu răzbate pretutindeni. De pildă, în textul despre viața lui Andrei Scrima citim o proză alertă, provocatoare. Continuarea va fi, însă, un alt portret. La fel de
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
joc de salon, poetul are aerul a se răzbuna pe constrîngerea la care l-a silit, încercînd încă o eliberare de sine, la fel de "făcătură" (din punctul de vedere al coeziunii psihologice), prin masiva exagerare, ca și precedenta. Dezangajat de convenții diafane, plonjează în sfera unui hedonism impur pînă la extreme sado-masochiste, identificîndu-se semeț cu "divinul marchiz": "Iubito, divin, / La tine mă închin. / Luminile să nu le stingi / ŤÎn seara răzvrătită care vine / De la străbunii mei pînă la tineť / Și nu ieși
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
este un teritoriu în care lirismul nu are ce căuta. Principal atentator la ordinea familială, poemul devine inamicul public numărul unu, spărgătorul de case ce trebuie arestat. Realismul vieții cotidiene calcă în picioare sufletul unei soții aflate sub fascinația universului diafan al poeziei: "Poemul mirosind a ceapă arsă./ Tăcere. Așteptare. Nesomn./ Poemul arestat în numele sacoșei,/ Confundat, ironizat - / ŤStratosferă, femeie, lasă... bazaconiile poeziei.../ Ce avem azi la masă?ť/ Praf depus pe raftul bibliotecii conjugale./ În ciuda păianjenilor,/ poemul acela nevinovat/ Mai respiră
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]