1,223 matches
-
coatele mele, sânul drept ieșit din cupa sutienului, umflătura mică ce-i marca arcul inferior al sfârcului - erau încadrate de interiorul mașinii. În timp ce-mi apăsam vârful penisului de gâtul uterului ei, în care puteam simți un corp mort, diafragma ei, mi-am plimbat privirea prin interiorul mașinii. Spațiul mic era aglomerat de suprafețe unghiulare de control și secțiuni circulare de corpuri umane interacționând în încrucișări nefamiliare, ca primul raport homosexual într-o capsulă Apollo. Volumele coapselor lui Helen apăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era aproape complet abstractă, întreținută de o serie de jocuri și perversiuni imaginare. Când cobora dimineața din pat, semăna cu un mecanic eficient preocupat să-și facă singur revizia: un duș rapid; urina adunată noaptea eliberată în vasul de toaletă; diafragma extrasă, reunsă și introdusă la loc (cum și unde făcea dragoste în timpul pauzei de prânz, și cu care dintre piloții și directorii liniilor aeriene?); programul de știri ascultat în vreme ce-și pregătea cafeaua... Toate acestea trecuseră acum, înlocuite fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de lângă mine, cu pantalonii desfăcuți în jurul genunchilor. Muștele i se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț de păr pubian care se întindea de la testiculele flasce și până la cicatricele de pe diafragmă. Altele îi acopereau fața, zburând în jurul gurii și nărilor, ca și când ar fi așteptat licorile râncede, distilate ale unui cadavru. Însă ochii lui Vaughan erau deschiși și vii, privindu-mă calmi așa cum își ținea el capul, lăsat pe spătarul scaunului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am trecut în revistă natura științifică a qi-ului și am investigat rolul vital al nasului în respirație, este momentul să învățăm despre arta respirației. Ceea ce distinge respirația superficială obișnuită de respirația profundă abdominală este rolul pe care îl joacă diafragma. Diafragma este o membrană musculară rezistentă și totuși flexibilă, care separă pieptul de cavitatea abdominală. Atunci când plămânii se dilată, aceștia împing diafragma în jos, iar când se contractă, o trag în sus, în cavitatea toracică (figura 3.3) Figura 3.3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
despre arta respirației. Ceea ce distinge respirația superficială obișnuită de respirația profundă abdominală este rolul pe care îl joacă diafragma. Diafragma este o membrană musculară rezistentă și totuși flexibilă, care separă pieptul de cavitatea abdominală. Atunci când plămânii se dilată, aceștia împing diafragma în jos, iar când se contractă, o trag în sus, în cavitatea toracică (figura 3.3) Figura 3.3 Respirația diafragmatică: (stânga) inspirație/dilatare, (dreapta) expirație/contractare Deși majoritatea medicilor occidentali consideră în continuare că diafragma e un mușchi relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se dilată, aceștia împing diafragma în jos, iar când se contractă, o trag în sus, în cavitatea toracică (figura 3.3) Figura 3.3 Respirația diafragmatică: (stânga) inspirație/dilatare, (dreapta) expirație/contractare Deși majoritatea medicilor occidentali consideră în continuare că diafragma e un mușchi relativ lipsit de importanță care este implicat în respirație doar în mod pasiv, e suficient să aruncăm o privire în natură pentru a ne da seama că omul este menit să respire în principal cu ajutorul diafragmei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
că diafragma e un mușchi relativ lipsit de importanță care este implicat în respirație doar în mod pasiv, e suficient să aruncăm o privire în natură pentru a ne da seama că omul este menit să respire în principal cu ajutorul diafragmei, și nu al cutiei toracice și al claviculelor. Din cauza lenii, ignoranței, fumatului, poluării, constipației și altor factori, adulții din ziua de astăzi respiră în mod invariabil superficial, la nivelul pieptului, și nu profund, la nivelul abdomenului, așa cum ar trebui. Respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mare suprafață. În consecință, avem nevoie cam de trei ori mai multe respirații toracice pentru a introduce în plămâni aceeași cantitate de aer pe care ne-ar oferi-o o singură respirație diafragmatică. Dr. A. Salmanoff descrie funcțiile respiratorii ale diafragmei după cum urmează: Este cel mai puternic mușchi din corpul nostru; funcționează ca o pompă de forță perfectă, presând ficatul, splina, intestinele și stimulând întreaga circulație abdominală și prin valve. Prin comprimarea vaselor limfatice și sangvine ale abdomenului, diafragma stimulează circulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
respiratorii ale diafragmei după cum urmează: Este cel mai puternic mușchi din corpul nostru; funcționează ca o pompă de forță perfectă, presând ficatul, splina, intestinele și stimulând întreaga circulație abdominală și prin valve. Prin comprimarea vaselor limfatice și sangvine ale abdomenului, diafragma stimulează circulația venoasă dinspre abdomen spre torace. Numărul de mișcări ale diafragmei pe minut este un sfert din cel al mișcărilor inimii. Dar puterea sa hemodinamică este mult mai mare decât cea a contracțiilor cardiace, deoarece suprafața pompei de forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nostru; funcționează ca o pompă de forță perfectă, presând ficatul, splina, intestinele și stimulând întreaga circulație abdominală și prin valve. Prin comprimarea vaselor limfatice și sangvine ale abdomenului, diafragma stimulează circulația venoasă dinspre abdomen spre torace. Numărul de mișcări ale diafragmei pe minut este un sfert din cel al mișcărilor inimii. Dar puterea sa hemodinamică este mult mai mare decât cea a contracțiilor cardiace, deoarece suprafața pompei de forță e mult mai mare și, din cauza puterii sale propulsoare, aceasta este superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mișcărilor inimii. Dar puterea sa hemodinamică este mult mai mare decât cea a contracțiilor cardiace, deoarece suprafața pompei de forță e mult mai mare și, din cauza puterii sale propulsoare, aceasta este superioară celei a inimii. Trebuie doar să vizualizăm suprafața diafragmei pentru a putea accepta faptul că funcționează ca o a doua inimă. Respirația claviculară, caracteristică bolnavilor de astm și de emfizem, este și mai puțin eficientă decât respirația toracică. În timpul respirației claviculare, sunt ridicate claviculele pentru a deschide porțiunea superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în care respirați. Apoi efectuați câteva respirații profunde abdominale, țineți-vă respirația timp de câteva secunde și expirați încet și prelung. Veți observa imediat cum anxietatea se diminuează! Din păcate, majoritatea adulților au uitat de mult cum să-și folosească diafragma pentru a respira - de fapt, multe persoane nici măcar nu știu că au un astfel de organ. Femeile, în special, au o tendință spre respirația superficială claviculară. Această tendință este legată de sarcină, perioadă în care respirația diafragmatică devine imposibilă din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
toate cele trei moduri de respirație, într-o dilatare lină și neîntreruptă a plămânilor, care începe în partea inferioară, și nu în cea superioară. Persoana care practică respirația profundă mai întâi inspiră aerul încet în partea inferioară a plămânilor, lăsând diafragma să se întindă și să se curbeze în jos în cavitatea abdominală. Atunci când diafragma este întinsă la maximum, mușchii intercostali intervin pentru a deschide cutia toracică și a umple partea mediană a plămânilor cu aer. Pe măsură ce cutia toracică se dilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care începe în partea inferioară, și nu în cea superioară. Persoana care practică respirația profundă mai întâi inspiră aerul încet în partea inferioară a plămânilor, lăsând diafragma să se întindă și să se curbeze în jos în cavitatea abdominală. Atunci când diafragma este întinsă la maximum, mușchii intercostali intervin pentru a deschide cutia toracică și a umple partea mediană a plămânilor cu aer. Pe măsură ce cutia toracică se dilată complet, persoana care respiră face un ultim efort pentru a-și ridica claviculele puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se cocoșa și gâtul se contractă, astfel încât, atunci când respirația este completă, trebuie să vă relaxați și să coborâți în mod conștient umerii și să vă întindeți gâtul. Apoi, apăsați încet „bula” de aer în piept, înspre ombilic, împingând-o spre diafragmă. Prin reducerea numărului de respirații necesare pe minut cu mai mult de jumătate, respirația diafragmatică intensifică eficiența respiratorie, scutește inima de efort și conservă energia vitală. Taoiștii măsoară durata vieții nu prin numărarea zilelor de naștere, ci prin numărarea respirațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pulmonară. Pentru fiecare milimetru suplimentar cu care se întinde diafragma în timpul inspirației, capacitatea pulmonară crește cu un volum de 250-300 de mililitri. Studii recente efectuate în China continentală demonstrează că majoritatea începătorilor în practicarea respirației profunde își măresc amplitudinea extensiei diafragmei în medie cu patru milimetri după doar 6-12 luni de practică, ceea ce înseamnă că în mai puțin de un an își măresc capacitatea pulmonară cu 1 000-1 200 de mililitri. Înainte de a începe analiza detaliată a respirației diafragmatice în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
piciorul superior astfel încât glezna superioară să se sprijine lângă genunchiul inferior; fie sprijiniți piciorul superior în mod uniform deasupra piciorului superior, cu genunchii atingându-se între ei și ținând picioarele puțin îndoite (Figura 3.7). În poziția pe o parte, diafragma masează profund organele abdominale în timpul exercițiilor de respirație. Datorită curbei line a coloanei vertebrale și a picioarelor în această poziție, maeștii antici au numit-o „stând întins ca un arc”. Figura 3.7 Poziția întins pe spate pentru respirație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dar nu și viteza) expirației, până când se stabilește un flux puternic și constant. Goliți plămânii în ordinea inversă a inspirației: începeți din partea superioară și încheiați în partea inferioară. La finalul expirației, trageți spre interior întregul perete abdominal, pentru a împinge diafragma în sus, spre piept, și a elimina, astfel, ultimele reziduuri de aer stătut din partea inferioară a plămânilor. Această contracție finală a abdomenului comprimă și organele interne și le golește de cantitatea excesivă de sânge pompată în ele pe perioada inspirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
lentă și constantă. Pauza Atunci când plămânii s-au golit de tot, blocați gâtul prin închiderea glotei, astfel încât aerul să nu pătrundă în golul lăsat în plămânii dumneavoastră. Acum faceți o pauză de câteva secunde, pentru a permite peretelui abdominal și diafragmei să se relaxeze din nou, apoi începeți încet următoarea inspirație pe nas. Dacă gâfâiți atunci când inspirați înseamnă că ați făcut o pauză prea lungă. Cele trei blocări În timpul reținerii respirației, cele Trei Blocări declanșează reacții biochimice și bioelectrice care determină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și a energiei prin sistem. Acestea trebuie aplicate spre finalul etapei de inspirație, menținute în timpul reținerii și relaxate pe măsură ce începe expirația. Blocarea anală Întreaga cavitate pelviană este formată dintr-o rețea rezistentă de mușchii care formează, de fapt, o altă diafragmă, numită „diafragma urogenitală”. Aceasta sprijină și controlează anusul, rectul, perineul și aparatul urogenital. Pe măsură ce plămânii se umplu, iar diafragma se întinde, presiunea mărită la nivelul abdomenului apasă asupra planșeului pelvian moale. Acest lucru nu are doar efectul de a preveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
energiei prin sistem. Acestea trebuie aplicate spre finalul etapei de inspirație, menținute în timpul reținerii și relaxate pe măsură ce începe expirația. Blocarea anală Întreaga cavitate pelviană este formată dintr-o rețea rezistentă de mușchii care formează, de fapt, o altă diafragmă, numită „diafragma urogenitală”. Aceasta sprijină și controlează anusul, rectul, perineul și aparatul urogenital. Pe măsură ce plămânii se umplu, iar diafragma se întinde, presiunea mărită la nivelul abdomenului apasă asupra planșeului pelvian moale. Acest lucru nu are doar efectul de a preveni o presiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
începe expirația. Blocarea anală Întreaga cavitate pelviană este formată dintr-o rețea rezistentă de mușchii care formează, de fapt, o altă diafragmă, numită „diafragma urogenitală”. Aceasta sprijină și controlează anusul, rectul, perineul și aparatul urogenital. Pe măsură ce plămânii se umplu, iar diafragma se întinde, presiunea mărită la nivelul abdomenului apasă asupra planșeului pelvian moale. Acest lucru nu are doar efectul de a preveni o presiune abdominală prea mare, ci, în același timp, întinde și slăbește mușchii și tendoanele diafragmei urogenitale. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se umplu, iar diafragma se întinde, presiunea mărită la nivelul abdomenului apasă asupra planșeului pelvian moale. Acest lucru nu are doar efectul de a preveni o presiune abdominală prea mare, ci, în același timp, întinde și slăbește mușchii și tendoanele diafragmei urogenitale. Și mai rău, permite pierderea de qi prin anus și canalele urogenitale, ambele penetrând diafragma inferioară, așa cum esofagul penetrează diafragma superioară. Pentru a menține o presiune abdominală mare asupra organelor și glandelor interne și a preveni pierderea qi-ului prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Acest lucru nu are doar efectul de a preveni o presiune abdominală prea mare, ci, în același timp, întinde și slăbește mușchii și tendoanele diafragmei urogenitale. Și mai rău, permite pierderea de qi prin anus și canalele urogenitale, ambele penetrând diafragma inferioară, așa cum esofagul penetrează diafragma superioară. Pentru a menține o presiune abdominală mare asupra organelor și glandelor interne și a preveni pierderea qi-ului prin orificiile inferioare, trebuie să aplicați cu fermitate blocarea anală. Anusul este controlat de două sfinctere. Sfincterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
efectul de a preveni o presiune abdominală prea mare, ci, în același timp, întinde și slăbește mușchii și tendoanele diafragmei urogenitale. Și mai rău, permite pierderea de qi prin anus și canalele urogenitale, ambele penetrând diafragma inferioară, așa cum esofagul penetrează diafragma superioară. Pentru a menține o presiune abdominală mare asupra organelor și glandelor interne și a preveni pierderea qi-ului prin orificiile inferioare, trebuie să aplicați cu fermitate blocarea anală. Anusul este controlat de două sfinctere. Sfincterul exterior închide orificiul extern, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]