1,929 matches
-
Boston). Hooper, C. (2000) Manly States: Masculinities, International Relations, and Gender Politics (New York). Hopf, T. (1998) "The Promise of Constructivism in International Relations Theory", International Security, 23(1). Horkheimer, M. (1972) Critical Theory (New York). Horkheimer, M. și Adorno, T. (1972) Dialectic of Enlightenment (New York). Hoskyns, C. (1996) Integrating Gender: Women, Law and Politics in the European Union (London). Hovden, E. (1999) "As If Nature Doesn't Matter: Ecology, Regime Theory and International Relations", Environmental Politics, 8(2). Howard, M. (1978) War
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu Nietzsche") și cea "interiorizată", care rezidă în dinamica evolutivă a conceptului, așadar în calitate de "proces" culminând cu "dialectica hegeliană". Prima spune autorul este exclusivă: afront universal, a doua inclusivă, prin interogație rațională." Indisociabilitatea acestei subtile și intime legături demonstrează caracterul dialectic (ca metodă de aflare și impunere a adevărului), eristic (ca artă de a purta disputa uzând de o argumentație subtilă și de artificii retorice) și sofistic (dat de întrebuințarea în scopuri amorale a argumentelor ad hominem și ad personam, asupra
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de exercițiu intelectual 19, dar și de joc sau meci frumos fără învingători sau învinși), polemicii i se recunoaște valoarea constructivă și nobilă. Cu toate acestea, istoria polemicilor ne arată că celebritatea lor nu echivalează cu un triumf al principiului dialectic (prezent totuși, odată, prin intenția declarată sau nu a polemistului de a restabili un adevăr compromis, dar, uneori, și prin prin recursul la demonstrație nudă și la raționament logic). B) Fără a fi gândită în opoziție cu filosofia, ci în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
considerăm perspectiva lui Angenot din nou productivă, prin nuanțările pe care le aduce: Dacă simpla invectivă, care caută să atace adversarul prin agresiune verbală injurioasă, este fundamental subordonată persuasiunii, dacă simpla polemică este constrânsă să stabilească divergențe marcând un teren dialectic unde trebuie să se desfășoare o argumentație rațională, dacă simpla satiră se mulțumește să arunce o privire amuzată și cinică asupra unei lumi de bufoni în care conștiința a încetat să se mai recunoască, pamfletarul, dimpotrivă reacționează convulsiv în fața imposturii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
parcursul textului, un ton echilibrat fără excese temperamentale. Cu toate acestea, stilul arghezian rămâne nealterat de cadrul restrictiv în care evoluează dialogul polemic. Plasându-se, de această dată, pe teritoriul adversarului și "împrumutându-i" strategic armele, Arghezi demonstrează reale abilități dialectice prin tehnica citării discursului advers, susceptibil de trunchierea adevărului. Iată, așadar, reproșul lui Iorga: Când un popor întreg comemora pe Ștefan cel Mare, el (Arghezi, n.n.) își râdea de marele ucigaș"228. Textul arghezian urmează același traseu, dinspre defensiv luând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletul polemic. Ipoteza de la care plecăm, în cercetarea polemicii antiiorghiste, este aceea că opoziția argheziană, deși se întemeiază într-un context și o conjunctură evenimențială date și vizează un adversar concret, identificabil prin nume, statut etc., nu are un caracter dialectic și demonstrativ, nesupunându-se rigorilor raționamentului ad rem. Dimpotrivă, argumentul ad hominem, precum și raționamentul prin ficțiune sunt tehnici de prim rang ale lui refutatio în discursul polemic arghezian. De aceea, impresia pe care o creează lectura paralelă a textelor polemice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ad rem. Dimpotrivă, argumentul ad hominem, precum și raționamentul prin ficțiune sunt tehnici de prim rang ale lui refutatio în discursul polemic arghezian. De aceea, impresia pe care o creează lectura paralelă a textelor polemice ale celor doi aduce, prin sterilitatea dialectică, cu situația exemplificată de Benveniste pentru a ilustra simulacrul unui dialog: În duelul verbal practicat de diferite popoare, și pentru care hain-teny al tribului Merinas reprezintă o varietate tipică, nu este vorba, de fapt, nici de realitate, nici de dialog
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
departing from in the analysis and interpretation of the anti-Iorga discourse is that Arghezi's opposition, though grounded into a given context and concrete circumstances, also pointing to a concrete adversary, identifiable by name, position, etc, does not have a dialectic and demonstrative character, not submitting itself to rigors of the ad rem reasoning. On the contrary, the ad hominem argument, as well as the reasoning through fiction are first-class techniques of refusatio in the polemical discourse of Arghezi. We harbor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
libere și evocări poetice, o lume în care valorile emoționale de context, de simpatie și de participare fizică ne salvează de plictisul și cinismul rece al abstracțiilor logice. Capitolul XII Dialectica televiziunii pure " Aceste aserțiuni sofistice deschid deci o arenă dialectică, în care fiecare parte care are permisiunea de a ataca are câștig de cauză, iar acela care este silit să procedeze numai defensiv este învins. De aceea, cavalerii gata de luptă, indiferent că intervin pentru cauza bună sau pentru cea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu se poate demonstra că lumea are un început în timp sau că nu are un început în timp, se poate la fel de bine demonstra că videosfera servește și nu servește democrației, adevărului, păcii între popoare și libertății omului. O teză dialectică a rațiunii pure "nu privește o problemă arbitrară, pe care ne-o punem de plăcere, ci o problemă de care trebuie să se izbească în mod necesar orice rațiune umană în mersul ei înainte"110. La fel și în cazul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este o societate deschisă. Reducând viitorul la prezentul vizualizabil și jocul posibilităților la lucrul întâmplat care face legea "nu aveți dreptate, fiindcă nu aveți nimic de arătat" -, videosfera ar fi era cea mai puțin mesianică și, totodată, cea mai puțin dialectică pe care a cunoscut-o realitatea, dacă i-am da puteri depline. Astăzi, lupta pentru imaginație trece prin lupta împotriva lui "totul în imagine". Nu ne vom salva dreptul la infinit fără a limita dreptul vizualului de a autentifica, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
epistemologic în încercarea de a explica și înțelege spațiul relațional pe care îl împărtășim cu semenii noștri. O astfel de abordare presupune, în chip nedisimulat, o trecere de la "negativ" la "pozitiv". Nu revendic, într-un asemenea context, preeminența unui "pasaj" dialectic, ci a unuia conceptual. Și asta pentru că, până în prezent, ideologia a fost gândită, atât în cadrul filosofiei, cât și în cel al teoriei social-politice, ca având o profundă conotație negativă. De altfel, o astfel de înțelegere a atras după sine, nu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este dat, ca atare, de un scop foarte precis: acela de a impune un anumit tip de politică, o anumită formă de dominație. În plus, așa cum am specificat anterior, tot ceea ce nu se supune criteriilor de științificitate elaborate de materialismul dialectic și istoric marxist este ideologie. Prin urmare, ideologia se opune științei (reprezentate numai de marxism), idee ce a atras critici nuanțate din partea unor teoreticieni contemporani: "Prin "știință" (Wissenschaft), Marx desemnează, simplu, gândirea care are ca obiect viața reală. Știința este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
începe adevărata știință pozitivă"84. În pofida criticilor survenite, alți teoreticieni au susținut că înțelegerea marxistă a conceptului de ideologie nu este una negativă, întrucât Marx nu a împrumutat termenul de la ideologii francezi pentru a-l orienta împotriva teoriilor rivale materialismului dialectic. Dimpotrivă, "rolul termenului "ideologie" era cel de a denota toate acele suprastructuri mentale prin care oamenii ajung să fie conștienți de existența lor socială, politică și mentală. Ca atare, nu avea o conotație negativă (...)"85. Mai mult, anumiți autori susțin
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nici măcar în cadrul concepției totale asupra ideologiei: "A doua etapă în dezvoltarea concepției totale asupra ideologiei este atinsă atunci când noțiunea totală, dar supra-temporală, de ideologie este înțeleasă într-o perspectivă istorică"108. De aceea, evitarea acestui cerc vicios implică o abordare dialectică a problemei, potrivit căreia dezvoltarea contradicțiilor interne ale ideologiei, care reflectă fragmentarea (sau diferențierea) socială specifică lumii moderne, reclamă necesitatea intervenției sintetice a sociologiei cunoașterii. Prin dezvoltarea contradicțiilor interne care-i sunt proprii, concepția totală asupra ideologiei se transformă într-
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fals într-o astfel de cunoaștere. Întrebarea care apare este: care situare vizavi de istorie ne oferă cea mai mare șansă de a atinge un optim de adevăr?"113. Răspunsul la această problemă este abordarea proprie sociologiei cunoașterii, în care, dialectic, ideologia se transformă prin propria sa transcendență, dată fiind necesitatea socială revendicată de epoca modernă. Criticile la adresa încercării lui Mannheim de a circumscrie o concepție neutră asupra ideologiei, prin transformarea conceptului într-un instrument cognitiv care să se dezvolte apoi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
recuperarea unora dintre cele mai importante categorii ale sale, precum sunt cele de "adevăr" și "raționalitate". Ca atare, există îndoieli cu privire la succesul întreprinderii lui Mannheim de a transforma ideologia într-o sociologie a cunoașterii în baza argumentului dezvoltării progresive și dialectice a conceptului, așa cum este descrisă aceasta chiar de autor: "(...) Concepția totală asupra ideologiei este folosită atunci când suntem interesați să analizăm structura minții unui oponent în totalitatea sa, și nu doar să evidențiem niște propoziții izolate. Dar, într-o astfel de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu se așteaptă) este accentuat chiar de problema raportului pe care ea îl are cu ideologia. Este ceea ce a încercat să evidențieze, într-o perspectivă devenită clasică și de neocolit în analiza ideologiei, Karl Mannheim, cel care a ilustrat relația dialectică dintre aceste forme fundamentale ale imaginarului social. Calificând atât ideologia, cât și utopia, drept "idei care transcend ordinea existentă", Mannheim le diferențiază tocmai din perspectiva potențialului lor de realizare. Astfel, potrivit gânditorului maghiar, "ideologiile sunt idei situațional-transcendente care nu ating
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
comentatorii contemporani, "ideologia și utopia sunt angajate într-o unitate și luptă a contrariilor (...), deci ele nu pot exista una fără cealaltă: utopia antrenează, în virtutea acestui mecanism, schimbări în ordinea existentă"235. Avem de-a face deci cu o relație dialectică, în care ideologia reprezintă realitatea existentă, iar utopia, nemulțumită de această reprezentare, se "refugiază" în proiecții spațio-temporale care produc schimbări la nivelul realității reprezentate ideologic. Când aceste schimbări, în forma utopiei, iau locul ideologiei, producând o nouă ordine existențială, utopia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideologiei, producând o nouă ordine existențială, utopia se transformă, la rândul său, în ideologie, care e foarte probabil că va fi înfruntată de o nouă utopie. Încercând să ofere o imagine concretă asupra modului în care se desfășoară acest proces dialectic în istoria modernității socio-politice, și punându-l astfel în legătură cu ceea ce teoria socială de astăzi înțelege prin sintagma de imaginar social, Mannheim introduce ideea de "mentalitate utopică"236. Potrivit gânditorului, pot fi identificate patru etape sau faze ale mentalității utopice în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
rămâne constatarea că, deși a încercat "neutralizarea" conceptului de ideologie, nu a reușit să-l "elibereze" de semnificația negativă. Rămâne, de asemenea, încercarea de a atribui o semnificație pozitivă utopiei, precum și conceperea relației ideologie-utopie ca fiind una în mod indisolubil dialectică. Să revenim însă la înțelegerea utopiei ca parte integrantă a ideologiei, ce rezultă din cea de a doua imagine pe care Mannheim o construiește cu privire la raportul existent între cele două forme ale imaginarului social. Ea este interesantă tocmai pentru că, în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o astfel de înțelegere, concepția negativă a lui Marx cu privire la ideologie și încercarea lui Mannheim de a conferi utopiei o semnificație pozitivă sunt reunite într-o sinteză care vizează critica societății contemporane din punct de vedere cultural. Produs al relației dialectice subliniate de Mannheim, sinteza celor două forme ale imaginarului social, pe care o realizează Bloch, plasează ideologia în același unghi îngust al intereselor de clasă, insistând exclusiv asupra caracterului său de instrument al dominației sociale. Un rezumat al demersului de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
conține implicit: cum putem "rupe" cercul simbolic al imaginarului social, cel al dialecticii ideologie-utopie, ceea ce ar atrage după sine, la nivel normativ, desigur, eliminarea riscului amintit mai sus? Potrivit lui Ricoeur, este imposibil, și de aceea el optează pentru menținerea "spiralei" dialectice, generatoare de progres al gândirii. Din punctul meu de vedere, putem depăși această înțelegere asumând o critică a utopiei în termenii situării acesteia dincolo de realitatea socială prezentă și preluând din concepția lui Ricoeur semnificația fundamental socio-culturală a ideologiei, care accentuează
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ordinea socială, un nivel al obiectivării ordinii sociale și unul al închiderii față de lume, care presupune interiorizarea ordinii sociale. De aici, concluzia indelebilă este aceea că "(...) relația dintre om, producătorul, și lumea socială, produsul lui, este și rămâne o relație dialectică. Adică, omul (nu izolat, desigur, ci aflat în colectivitatea lui) și lumea sa socială interacționează mutual. Produsul acționează asupra producătorului său. Exteriorizarea și obiectivarea sunt momente ale unui proces dialectic aflat în perpetuă derulare. Cel de al treilea moment al
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și lumea socială, produsul lui, este și rămâne o relație dialectică. Adică, omul (nu izolat, desigur, ci aflat în colectivitatea lui) și lumea sa socială interacționează mutual. Produsul acționează asupra producătorului său. Exteriorizarea și obiectivarea sunt momente ale unui proces dialectic aflat în perpetuă derulare. Cel de al treilea moment al acestui proces (...) este interiorizarea (prin care lumea socială obiectivată este reproiectată, reflectată în conștiință, în cursul socializării)"324. Regăsim aici, în cazul celui de al treilea moment al procesului de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]