1,275 matches
-
reducă incidența AVC, dar și a altor evenimente cardiovasculare majore la pacienții cu insuficiență renală cronică ușoară-moderată [Tonelli et al., 2004]. Tratamentul cu statine, net favorabil în prevenția AVC în populația generală, nu aduce nici un beneficiu cardiovascular major la pacienții dializați diabetici; mai mult, terapia cu statine la acești pacienți pare să crească incidența AVC și a mortalității prin acestea [studiul 4 D, comunicare a prof. C. Wanner la Annual Meeting of the American Society of Nephrology, St. Louis, octombrie 2004
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, A. Covic, G. Mircescu, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91914_a_92409]
-
5,5% la 29% [Criqui et al., 1997]. Prevalența BPA la pacienții dializați pare mai mare decât în populația generală; spectrul epidemiologic al BPA în diferite populații renale este foarte variat. Astfel, prevalența BPA la pacienții la care se inițiază dializa este de 14%, în timp ce frecvența bolii la subiecții la care se efectuează transplantul renal este de numai 3,2% [US Renal Data System]. De asemenea, un studiu epidemiologic important (CHOICE) la pacienții nou intrați în hemodializă (pacienți incidenți) indică o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, A. Covic, G. Mircescu, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91914_a_92409]
-
electroliți ce rezultă în reacțiile chimice de formare a particulelor pot provoca distrugerea coloidului. Dintre metodele folosite frecvent pentru purificarea, separarea și concentrarea soluțiilor coloidale se pot enumera dializa și electrodializa, electrodecantarea, ultrafiltrarea, osmoza inversă, schimbul ionic. 2.3.1. Dializa și electrodializa Dializa Purificarea unui coloid constă în îndepărtarea excesului de electrolit. Pentru aceasta se folosesc dispozitive simple prevăzute cu membrane semipermeabile care permit difuzia micromoleculelor și ionilor sub acțiunea unei diferențe de concentrație. Procesul se numește dializă iar dispozitivul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în reacțiile chimice de formare a particulelor pot provoca distrugerea coloidului. Dintre metodele folosite frecvent pentru purificarea, separarea și concentrarea soluțiilor coloidale se pot enumera dializa și electrodializa, electrodecantarea, ultrafiltrarea, osmoza inversă, schimbul ionic. 2.3.1. Dializa și electrodializa Dializa Purificarea unui coloid constă în îndepărtarea excesului de electrolit. Pentru aceasta se folosesc dispozitive simple prevăzute cu membrane semipermeabile care permit difuzia micromoleculelor și ionilor sub acțiunea unei diferențe de concentrație. Procesul se numește dializă iar dispozitivul folosit la realizarea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
conțin două tipuri de impurități: suspensii grosiere care se pot îndepărta prin filtrare; dispersii moleculare (ioni sau molecule) care în cantități mici stabilizează solul, dar excesul lor trebuie îndepărtat. Cea mai veche și folosită metodă pentru îndepărtarea dispersiilor moleculare este dializa, bazată pe folosirea unor membrane semipermeabile dializante, care rețin particulele coloidale dar permit trecerea ionilor sau moleculelor. Drept membrane se pot folosi materiale naturale: pergament vegetal, bășici animale sau artificiale: membrane din colodiu, acetilceluloză, celofan etc. În urma procesului de dializă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ce permite înregistrarea cu ușurință a diferiților curenți globali, cu amplitudine relativ mare, la nivelul membranei întregii celule<footenoteid="13">Soluția din pipetă are compoziție ionică similară cu mediul intracelular, dar pipeta este mare față de celulă; după 10’ celula este “dializată” cu soluția din pipetă; se produce treptat scăderea concentrației pentru diverse substanțe, cu atât mai mult cu cât difuzează mai ușor. </footenote>. Fără sucțiune suplimentară se poate trece la situația de whole-cell prin adăugarea în pipetă a unui agent special
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
și ele trec prin filtrele obișnuite. Aceasta se constată din faptul că ele difuzează mult mai încet ca moleculele sau ionii soluțiilor obișnuite și nu străbat anumite membrane, pe care soluțiile le străbat ușor. Cu alte cuvinte, soluțiile coloidale nu dializează prin membrane. Termenul de "coloid" a fost introdus de T.Graham (în limba greacă Kolla, înseamnă clei). Suspensiile coloidale se mai numesc și soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la nivelul vizibității
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
formelor severe se face în secții de terapie intensivă. Măsurile igieno dietetice sunt repausul, hidratarea, dieta de protejare hepato-renală. Măsurile patogenice constau în administrarea de corticosteroizi în formele icterice și șoc, diuretice (manitol, furosemid 200-400mg/zi, glucoză hipertonă) sau chiar dializă în insuficiența renală acută, corectarea disfuncțiilor metabolice și a insuficiențelor de organ. Tratamentul antibiotic este eficient dacă se administrează în primele 3 zile de boală. În formele severe sunt recomandate Amoxicilina (100mg/kgc/zi), Ceftriaxona (1g/zi) sau Penicilina G
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Un alt rezultat interesant al studiului nostru a fost acela al comportamentului divergent al celor doi parametri principali ai rigidității arteriale: spre deosebire de indicele de augmentare, viteza undei de puls a fost crescută de către ședința de hemodializă. Rigiditatea arterială: hemodializa versus dializa peritoneală în anii din urmă s-au purtat în comunitatea nefrologică discuții aprinse cu privire la posibilitatea ca fie hemodializa cronică (HD), fie dializa peritoneală continuă ambulatorie (DP) să reprezinte o metodă terapeutică mai avantajoasă din punctul de vedere al riscului cardiovascular
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
indicele de augmentare, viteza undei de puls a fost crescută de către ședința de hemodializă. Rigiditatea arterială: hemodializa versus dializa peritoneală în anii din urmă s-au purtat în comunitatea nefrologică discuții aprinse cu privire la posibilitatea ca fie hemodializa cronică (HD), fie dializa peritoneală continuă ambulatorie (DP) să reprezinte o metodă terapeutică mai avantajoasă din punctul de vedere al riscului cardiovascular. Există numeroase rezultate contradictorii, generate probabil de selecția preferențială a unui anumit tip de pacienți pentru una sau alta dintre metodele de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
un control volemic mai dificil, un profil lipidic mai nefavorabil și un stres oxidativ mai intens, determinat de către soluțiile de DP [Winkelmayer et al., 2002]. într-un studiu care examinează factorii asociați cu creșterea vitezei undei de puls la pacienții dializa]i peritoneal, Stompór et al. [2003] au arătat ca nivelul plasmatic al factorului de creștere bazic fibroblastic este asociat independent cu o reducere a complianței vasculare. Datele comparative privind rigiditatea arterială în HD versus DP sunt mai degrabă modeste; Konings
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
de altă parte, administrarea de vitamina D 1a-hidroxilată (sau 1a,25-dihidroxilată) reprezintă unul dintre mijloacele esențiale în combaterea hiperparatiroidismului secundar sever, responsabil de complicații importante pe termen lung la bolnavii dializați. Parathormonul (PTH). Secreția de PTH trebuie menținută la pacienții dializați într-un interval de 2-3 × limita superioară a normalului pentru populația generală, ambele extreme (hiperparatiroidismul sever, respectiv PTH normal sau redus) fiind nocive din punct de vedere cardiovascular, așa cum vom vedea mai jos. PTH determină eliberarea de Ca și P
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
prevalența leziunilor calcifice coronariene la 39 de pacienți cu vârsta medie de 19 ani, aflați în program de dializă cronică, în comparație cu 60 de subiecți sănătoși cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. Nici unul dintre cei 23 de pacienți dializați cu vârsta mai mare de 20 de ani nu prezenta calcificări semnificative, în schimb marea majoritate (14/16) a uremicilor cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani aveau calcificări coronariene importante. Prin contrast, doar 3 dintre cei 60
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
ani admiși în programul de substituție cronică a funcției renale fiind în continuă creștere. Această populație prezintă în mod natural o incidență crescută a morbidității CDV. Mortalitatea CDV a scăzut în ultimii ani cu circa 10%, însă numai în populația dializată pentru mai puțin de 5 ani; la cei cu tratament dialitic îndelungat s-a constatat, dimpotrivă, o creștere a ratei de deces, probabil din cauza unui management terapeutic defectuos în trecut. Pentru a ilustra mai adecvat amploarea acestei adevărate epidemii cardiovasculare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91915_a_92410]
-
au redus cu 20% (iar consilierea printr-un dietetician profesionist, cu 16%) riscul de apariție a insuficienței cardiace congestive la inițierea terapiei dialitice [Stack et al., 2001]. Controlul glicemic inadecvat este un determinant major al morbidității și mortalității la pacienții dializați cu diabet zaharat [Tzamaloukas et al., 1994]. în ciuda acestei evidențe, terapia diabetului zaharat la pacienții dializați este departe de a fi optimă [Manley et al., 2004]. Terapia adecvată a anemiei renale cu eritropoietină reprezintă un alt factor critic care determină
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91915_a_92410]
-
crește. Cu toate acestea, conștientizarea riscului cardiovascular la pacienții cu disfuncție renală chiar minoră este deficitară în comunitatea medicală. Acești pacienți necesită monitorizare clinică atentă și tratament intensiv de reducere a riscului cardiovascular. I.4. Riscul cardiovascular la pacien]ii dializa]i Importanța studierii afectării cardiovasculare la pacien]ii uremici derivă în primul rând din impresionanta morbiditate și mortalitate determinate de diversele anomalii structurale și funcționale ale cordului și vaselor, prezente, în diferite proporții, la fiecare pacient cu insuficiență renală cronică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
USRDS, 1998; Parfrey, 2000]. Atât în Europa [Raine et al., 1992], cât și în Statele Unite [USRDS, 1997], majoritatea 60% pacienților dializați decedează din cauza infarctului miocardic, morții subite coronariene, accidentelor cerebrovasculare și altor boli cardiace. Riscul de mortalitate cardiovasculară la pacienții dializați în comparație cu populația generală și cu cea transplantată renal este redat sintetic în tabelul I.3. Aceste din urmă observații și date sunt în evident contrast cu declinul constant și semnificativ al morbidității și mortalității CDV în populația generală, înregistrat în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
de deces ale populației dializate (cu excepția celor transplantați renal) sunt redate în tabelul I.4. Pentru orice grupă de vârstă, mortalitatea în rîndul populației cu insuficiență renală cronică terminală este mult crescută față de cea generală în ansamblu, riscul unui pacient dializat de a deceda printr-o afecțiune cardiovasculară fiind de 10-20 de ori mai mare [Foley et al., 1997]. Disparitatea în supraviețuire între populația dializată și cea generală este mai accentuată la vârstele tinere, unde diferența de magnitudine depășește factorul 100
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
conțin două tipuri de impurități: suspensii grosiere care se pot îndepărta prin filtrare; dispersii moleculare (ioni sau molecule) care în cantități mici stabilizează solul, dar excesul lor trebuie îndepărtat. Cea mai veche și folosită metodă pentru îndepărtarea dispersiilor moleculare este dializa, bazată pe folosirea unor membrane semipermeabile dializante, care rețin particulele coloidale dar permit trecerea ionilor sau moleculelor. Drept membrane se pot folosi materiale naturale: pergament vegetal, bășici animale sau artificiale: membrane din colodiu, acetilceluloză, celofan etc. În urma procesului de dializă
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
creșterea tensiunii arteriale, edeme (umflarea pleoapelor și a picioarelor). 116 Tratament: Diagnosticul de insuficiență renală pus de medicul specialist va conduce la un tratament care va urmări starea eliminărilor urinare cât și capacitatea funcțională restanta a rinichiului, indicandu-se chiar dializa sau hemodializa. Eficace în tratarea unor insuficiente renale, mai ușoare, sunt și tratamentele cu antibiotice. Un loc aparte îl ocupă dietă în care bolnavul va primi proteine (20-30 g/zi) mai putine grăsimi și sare și cantități mai mari de
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
hipersensibilitate de tip anafilactic sau nespecifică, prin activarea complementului), prin utilizarea membranelor sintetice, în special a celor sterilizate cu abur; - stabilitate hemodinamică superioară, ceea ce le face adecvate pacienților critici, cu risc cardio-vascular crescut, cum sunt și pacienții diabetici. 5.3. DIALIZA PERITONEALĂ Dializa peritoneală (DP) este o metodă de dializă intracorporeală, care utilizează membrana peritoneală ca membrană de dializă între sângele din capilarele submucoasei peritoneale și un dializant introdus în cavitatea peritoneală. Principiile fizico-chimice care guvernează schimburile din DP sunt aceleași
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
constelația tulburărilor lipidice prezentă la pacienții cu DP este marcat aterogenă prin faptul că particulele LDL sunt predominant mici și dense, datorită conținutului ridicat de ApoB. Pierderile de proteine prin dializatul peritoneal sunt în medie de 0,5g/l de dializat, dar pot fi și mult mai mari, chiar de 15-20 g/zi; din această cantitate cea mai mare parte o reprezintă albuminele. În timp, aceste pierderi pot conduce la hipoalbuminemie și denutriție proteică, care apar mai frecvent la pacienții transportori
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
pe dializă a acestor pacienți. La pacienții aflați în DP rata mare de formare a AGE, ca efect al unui echilibru metabolic precar, produce depoziția acestora al nivelul membranei peritoneale cu creșterea permeabilității acesteia și pierdere excesivă de proteine în dializat. Pacienții aflați în HD au de regulă necesar mic de insulină, fiind cel mai bine echilibrați cu 1-2 doze subcutanate de insulină lentă (NPH) sau mixturi cu acțiune intermediară (Mixtard 30 sau Humulin M3). Principalul obiectiv la acești pacienți este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
drogurile sulfonilureice pot fi indicate doar cele care sunt metabolizate hepatic în proporție de minimum 50%, cum sunt glipizida (Minidiab) și gliquidona (Glurenorm); dozele se reajustează frecvent, în funcție de valorile glicemiilor și ale HbA1c. Biguanidele sunt în general contraindicate la pacienții dializați din cauza riscului de acidoză severă, cu componentă lactică; din acest motiv, la pacienții cu T2DM obez, la care factorul patogenetic esențial este insulinorezistența periferică, se preferă administrarea glitazonelor (rosiglitazona, pioglitazona). 5.4.3. Terapia nutrițională și prescripția dietetică a pacienților
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
de asemenea afectat în IRC. Cu toate acestea, nu există până în prezent studii care să demonstreze efectele benefice scontate ale aportului de L-carnitină asupra anemiei, dislipidemiei, simptomatologiei generale (fatigabilitate) sau cardio-vasculare, la pacienții dializați. Suplimentele vitaminice sunt necesare la pacienții dializați în ce privește în special vitaminele hidrosolubile, datorită pierderilor crescute ale acestora prin dializant. Acidul folic este considerat un adjuvant important al EPO în terapia anemiei, aportul recomandat fiind de minimum 1mg/zi. S-a constatat, de asemenea, că un aport suplimentar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]