1,082 matches
-
Felul în care trat]m aceste ființe ar fi o funcție a capacității noastre de a simpatiza cu ele (Fisher, 1987). Bazându-și încercarea de a include animalele în sfera moral] pe rațiune și nu pe sentiment, filosofii perpetueaz] o dihotomie inutil] între cele dou]. Este, bineînțeles, posibil ca o decizie bazat] numai pe sentiment s] fie inacceptabil], dar este la fel de posibil ca o decizie bazat] numai pe rațiune s] genereze probleme. O cale de a dep]și acest dualism fals
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu motivați s] facem. În continuare, voi analiza aceast] idee. Problemă major] const] în ceea ce am numit „imaginea standard” a psihologiei umane. Această deoarece imaginea standard ne ofer] un model despre ceea ce înseamn] s] ai un motiv în termenii unei dihotomii dorinț]/credinț]. Dac] realistul moral dorește s] combine obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale f]r] s] apeleze la fapte morale „ciudate”, trebuie s] abordeze aceast] imagine standard. Totuși, problema este c] prezentarea imaginii standard că o explicație
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lips] de principii. În cel mai bun caz, consider c] aceast] concepție potrivit c]reia femeile „judec] diferit” aspectele de ordin moral este dificil de explicat sau argumentat în mod exhaustiv; în cel mai r]u caz, risc] s] recapituleze dihotomii vechi și ap]s]toare. Dar poate exist] o f]ram] de adev]r în concepția potrivit c]reia priorit]țile etice ale femeilor pot s] fie în mod obișnuit diferite de cele ale b]rbaților? Din nou, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
esențialism-constructivism drept punct de plecare sau drept categorie fundamentală necesară în demersul relevării asumpțiilor de ordin ontologic și epistemologic ale teoriilor. Vom încerca însă să arătăm totodată că aceste teorii sunt departe de a putea fi așezate într-o simplă dihotomie. Deși prezente, sau chiar foarte prezente, căile de mijloc sunt sau par a fi ignorate. Alegerea sintagmei "binom esențialism-constructivism" nu este întâmplătoare, pentru că relația dintre cele două perspective este, în teoriile identității, din punctul nostru de vedere, mai degrabă una
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ca punct de plecare sau ca și categorie fundamentală necesară în demersul relevării asumpțiilor de ordin ontologic și epistemologic ale teoriilor. Vom încerca însă să arătăm totodată că aceste teorii sunt departe de a putea fi așezate într-o simplă dihotomie. Deși prezente, sau chiar foarte prezente, căile de mijloc sunt sau par a fi ignorate. Alegerea sintagmei "binom esențialism-constructivism" nu este întâmplătoare, pentru că relația între cele două perspective este, în teoriile identității, mai degrabă una de hibridizare decât de opoziție
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fiecare dată cele două Românii: una uitată în hățișurile istoriei vitrege normală, organic normală cealaltă, încercînd, convulsiv, să-și recapete identitatea, cea pierdută în chiar fumegoasele hățișuri și făcînd eforturi imense pentru a-și repune în ființă imensa pierdere. Sigur, dihotomia se face văzută doar de mințile lucide, cele care știu/ reușesc să vadă dincolo de convulsiile momentului. Atît de încă abil manipulate de formațiunile neocomuniste prime, secunde care s-au perindat după 1989. Și cu sporite haruri de cea prezentă acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
specifică amatorismul ei, fie el și... Bienal. De ce? Nu ca noi, care încă mai... beneficiem de soluția (sovietică) a Uniunii Artiștilor Plastici (totuși, filtru serios în calea imposturii amatoare), în Franța, ca în vremea unor Chardin, Lautrec, Dufy, nu operează dihotomia profesionist-amator (e bine? e rău?: e Franța...). Din vizita, de două zile mai tîrziu, la primarul din Tours, aflăm că există în Touraine cîteva mii (!) de asociații cu pictori și scriitori (suportînd, obligatoriu, ghilimelele de rigoare), foind continuu și solicitînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
celor două extreme ar hrăni mecanismul gripat. Nevăzînd, aceste minți, că doar aici, în spațiul acesta rămas tributar sovietismului întîrziat, lupta de clasă mai are trecere. State europene cu mare tradiție civilizată renunțînd de mult și pentru totdeauna la rudimentara dihotomie marxistă. Un minim efort de pliere la conceptele moderne nu le-ar strica. Apropo: oare nu le spun nimic state de prim rang, Anglia, SUA, Franța, Italia, micile regate apusene, Japonia, Spania, care au renunțat definitiv la vetusta alternativă dreapta-stînga
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imaginar?" (13). Traseul său demonstrativ duce în direcția câtorva aserțiuni incitante pentru perspectiva pe care o dezvolt în cercetarea de față, așa cum s-a întâmplat și în cazul lui Le Goff: Pentru a ne apropia de o soluție, trebuie depășită dihotomia real-imaginar și, de asemenea, trebuie să se renunțe la utilizarea Rațiunii ca măsură pentru orice. Imaginarul este un produs al spiritului. Concordanța sau neconcordanța sa cu ceea ce se găsește în afară este ceva secundar, chiar dacă nu este lipsit de importanță
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Când primul nivel, cel tipologic (al rolurilor), intersectează registrele verticale, laic, respectiv religios (fiecare sub dublul semn valoric, pozitiv-negativ), generează imaginarul puterii (masculine) și imaginarul cotidianului (marcat de prezența tăcută a marginalilor: femeile, copiii, slugile). În ambele forme se regăsește dihotomia (teoretizată de Eliade) profan-sacru, astfel încât, în panoplia de personaje care populează lumea imaginarului, regăsim atât modelul ideal feminin (Fecioara, sfintele martirizate), cât și anti-modelul (Eva sau, în variantă socială, vrăjitoarea, adultera, păcătoasa), atât modelul "cruciatului", cât și contra-modelul, respectiv trădătorul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
anti-otomane, ci și mărturiile culturale (scrise, materiale sau moștenite prin tradițiile orale) ale exemplarității colective și individuale, ale angajamentului pentru menținerea valorilor identitare. Mecanismul de compunere a acestei matrice a imaginarului pune în lumină factorul antropologic care o și determină (dihotomia feminin-masculin - modelul durand-ian de lectură opozitivă a spațiului, completat de viziunea lui Zumthor și de cea a lui Le Goff asupra timpului), dar și relațiile care interesează direct antropologia puterii (stăpân-supus, putere laică-putere religioasă, putere publică-putere privată). La fiecare nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
creat o mitologie medievală cu valențe istorice și au menținut-o (mai mult în formele oralității) pe structurile precreștine ale arhetipalului, dar cu motivații religioase, românii transformă imaginarul într-o formulă a rezistenței ortodoxe, culturale și identitare. Celebra și funcționala dihotomie occidentală natură-cultură (altfel spus, sat-oraș, propusă de Le Goff) la noi mult timp nu este relevantă, pentru că în condițiile istorice respective și sub presiuni militare și religioase continue, imaginarul popular este absorbit direct în istoriografie; el se întâlnește aici, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Goff - un imaginar oglindit de numeroasele creații "literare"), în spațiul românesc, mai ales istoriografia, cărțile populare, legendele și miturile preiau și păstrează tipologia locală a eroicului (laic; pentru cel religios, hagiografiile). Presiunea evenimențialului și a politicii mereu defensive generează câteva dihotomii situate în centrul sistemului reprezentărilor imaginare, sub semnul mitului întemeierii. Între eroul civilizator și forțele externe distructive, între voievodul creștin și alteritatea păgână este figurată aceeași distanță ca între lumină și întuneric (în sens teologic) sau ca între construcție și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prezență sporadică în spațiul Moldovei, mai ales la cei dintâi mari cronicari (la Ureche, spre exemplu, există un singur portret feminin, al doamnei Ruxandra, soția lui Alexandru Lăpușneanu); mai târziu, Divanul lui Cantemir propune o reflecție doar aparent modernă asupra dihotomiei trup−suflet, implicit feminin−masculin, realizând de aici, de fapt, o mutație specific medievală pentru imaginarul regalității, înspre simbolul pământului stăpânit, care preia și atributele unei mirese. "Nuntirea" care are loc prin ceremonialul înscăunării așează imaginea pământului mai presus de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o "poveste" proprie. Simbol totalizant al matricei familiale (trupul matern, casa părintească, locul de origine), dar și al peșterii protoistorice, al grotei christice, al Edenului și al mormântului, constituie locul primordial, centrul topografiei generale, precum și al sistemului de reprezentări colective. Dihotomia medievală natură−cultură devine aici și mai relevantă, pentru că reușește să pună mai bine în lumină opozițiile închidere−deschidere și feminin−masculin. În cazul de față, natura este prezentă prin imaginile diferite ca semnificație ale grădinii (Edenul sau parcul domnesc
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
itinerariul christic, marcat doar de câțiva topoï, ce jalonează însă întregul imaginar medieval: locul nașterii (ieslele), locul propovăduirii (pustiul, casa obișnuită, grădina și casa Domnului), locul morții (Golgota, crucea și mormântul). Multiplicarea centrilor locuirii terestre determină o posibilă reconsiderare a dihotomiei stabilite de Mircea Eliade, sacru−profan. Deși casa reface, prin ritualul întemeierii, Creația și (con)centrează lumea, devenind omphalos − echilibrând simbolic, ca o ancorare la distanță în plan orizontal, muntele și arborele (axis mundi) −, în viața privată cotidiană această dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o discreție a sentimentului, de Cornelia Gheorghiu. Personaj cu o simbolică limpede, Bunica încearcă să impună măsura bunului simț, tradiționalul optimism și judecata sănătoasă în această lume a derutei, compromisului și violenței. În rolul principal, Const. Popa, sfîșiat evident de dihotomia autor-interpret, conferă personajului un puternic dramatism interior; el parcurge cu bună știință actoricească stările complexe ale personajului, oscilațiile lui între gravitate și situațiile tragi-comice. Scenografia semnată Axenti Marfa propune un cadru întunecat, cu pereți transparenți, cu un mobilier liniar și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
semantice sau inerente). O limbă trebuie să decidă care dintre aceste Cazuri este realizat ca argumentul unic al intranzitivelor, aceasta fiind unica diferență între sistemul ergativ și sistemul nominativ. Celelalte diferențe dintre limbi sunt rezultatul unor parametri independenți, legați de dihotomia ergativ/nominativ. În cazul verbelor tranzitive, asocierea argumentelor cu trăsăturile de Caz și de acord este identică pentru cele două tipuri de limbi: dintre cele două Cazuri structurale, cel mai înalt va fi atribuit argumentului A, iar cel mai jos
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și sociologul este un nou tip de întreprinzător) oferă, contra plată, serviciile sale celorlalți membri ai colectivității. Modelul client/consultant prezintă însă o serie de dificultăți de structură. În primul rând, acceptarea necritică a scopurilor. Modelul se bazează pe celebra dihotomie promovată de Max Weber (1947) între scopuri și mijloace și care justifică, în fapt, aservirea politică și ideologică a sociologiei. Conform teoriei weberiene, sociologia are ca obiect legitim de studiu doar sfera mijloacelor de atingere a scopurilor pe care și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
companiilor de stat, membrii de partid ș.a.m.d.) versus actorii sociali aflați În relație directă și strânsă cu piața (Întreprinzători, mici meseriași ș.a.m.d.). Tranziția nu poate fi interpretată și Înțeleasă, afirmă autorii, În termenii simpliști ai acestei dihotomii, urmărindu-se răspunsul la Întrebarea: „Cine va ieși Învingător - prima sau a doua categorie?”, retribuțiile și succesul celor două depinzând și de alți factori, inițial neluați În considerare: vechimea, genul (bărbat-femeie), puterea și poziția de negociere, nivelul de educație, caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dar numai pornind de la datele din care ești constituit. Altfel nu ai mai fi tu însuți, ci o construcție improvizată, fragilă. E realist să te percepi ca pe un modern tulburat, precum H.-R. Patapievici. E realist să critici orizontala dihotomiilor în care s-a închis spiritul modern și să reînsuflețești tematica intelectuală a intervalelor verticale, cum face Andrei Pleșu, recurgînd, spre anamneză, la date din culturile europene și orientale. E esențial să-ți recuplezi gîndul și viața la tematica pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
transcendent, îl poate cuprinde în tabloul dual al contrariilor, fără ca posibilitățile ei să fie antrenate, ele înseși, într-un proces de trecere la limită. Simpla caracterizare prin negații a transcendenței riscă să mai adauge un capitol (strălucit) la gîndirea prin dihotomii care sortează realul în mod disjunctiv și static, întreținînd, după expresia lui Andrei Pleșu, bomba cu ceas a unui sistem fără aromă intelectuală sau teologală. Căutînd să formuleze experiența isihastă a participării la divin, Grigore Palama declară insuficiența demersului negativ
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
contradicția, privește dualismul ca etapă necesară, ca pas pregătitor pentru întîlnirea cu libertatea apofatică a divinului. Etajînd realul într-o ordine fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar el riscă să rateze ruptura de nivel între creat și increat, să instaleze, între Principiu și manifestare, o molcomă continuitate, prăpăstii ușor de trecut, imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și dorința acelorași subiecți/agenți cultural-politici de a fi o parte egală din punct de vedere economic, cultural și politic în lumea modernă. Marea dispută privind locația exactă a României pe harta geoculturală - Balcani sau Europa Centrală - este expresia acestei dihotomii fundamentale și în același timp un soi de reacție împotriva unei „balcanizări”, în sensul dat de Maria Todorova acestei noțiuni (Todorova, 1997), a realității românești din perspectiva Occidentului. În acest context, principala preocupare a antropogeografiei românești va fi demonstrarea situării
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
latentă în societatea occidentală și că programul ei confuz și fantast, retorica sa irațională și nepolitică dau dovadă de aspirații la fel de autentice, chiar dacă nu la fel de generoase și tangibile, precum aspirațiile ce susțin oricare alte mișcări de reformă” (Stern, 1974, xxii). Dihotomia introdusă de Isaiah Berlin în „Introducerea” la cartea sa despre Vico și Herder, între o tradiție iluministă și una contrailuministă în gândirea europeană (Berlin, 1980), chiar dacă este foarte importantă pentru înțelegerea diferitelor perspective și paradigme în interpretarea societății și a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]