17,651 matches
-
poartă și el, răspunse Virgil îmbujorat de reproșurile atît de ascuțite ale fetei. Și de ce-ați venit încoace? Păi... Și Virgil nu mai știu ce să răspundă. Se mulțumi doar să ridice din umăr și să rîdă cu un dinte spre Bărzăun, care-l privea ca un huhurez printre ramurile copacului și nu mai putea de bucurie că-i luat la rost eu atîta tărie de Ilinca. Vino și tu-ncoace, mă! îl strigă Ilinca pe Vlad. Nu mai sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca să nu le dezbrace de haina anoni matului. Mă zgâiesc și eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
curate. Caloriferele vechi, ca niște relicve, tocul ușii, puțin scorojit, biroul care era modern acum cinci ani, buze scofâlcite, buze cu crețuri pe margini și colțuri lăsate, buze strânse ca niște sprâncene încruntate, buze deschise într-un zâmbet care dezgolește dinți galbeni, buze care sorb din cafeaua captivă într-un pahar de plastic, de jos, de la noi, de la automat... Zgomotul liftului, care se aude prin ușă. Cal cu latoarele care-și fac ritualul reumatic sonor de pocnete și icnete și scâncete
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pantof, să nu se ducă firul. Mă duc conștiincios la cosmetică și-mi doresc să locuiesc într-un orășel american din alea unde descind milionarii și cenușăresc o poveste cu o girl next door. Living next door to Alice. Am dinții puțin galbeni. N-ar trebui să știi asta, dar oricum îți zic, că o să uiți. Și eu o să uit, dar asta nu trebuie tu să știi. Și stau cocoșată. Foarte des stau cocoșată. Îmi aduc umerii în față, ca de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
L-ai cunoscut? — Nu, dar știam cum arată. Îi știam poza din revistă. V-am spus că-l citeam. Îl citesc, de fapt... — Te rog, nu mă mai domni. Eu sunt David. — Ada. Mână mică și rece. Zâmbet cu toți dinții. E drăguță. — Oricum, m-ai recunoscut din prima, n-ai avut nici o ezitare. Păi, da, sunt destul de intuitivă de felul meu. Ah, momentele astea de pauză, când râzi un pic forțat, un pic încurcat și pe urmă te trezești că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mă privea mirată, ca o fetiță care nu știe pentru ce e pedepsită. Am trântit ușa camerei mele, am dat muzica tare cât să bată-n țeavă vecinul de dedesubt și m-am străduit din răsputeri să nu plâng. Între dinți aveam pâine prăjită și icre. Mai târziu, am aflat că David luase ceainicul. Nici unul din părinți nu l-a vrut. ... Prima oară mi-am dorit să dispar în ziua în care a murit grădina Leei. Pe tocul ușii era lipit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cretă roșie, barba de trei zile a lui Ivan, poveștile cu zăpadă rusească, să cu leții cu lavandă dintre rufe, gleznele ei, incredibil de fine, prânzul pe iarbă, cu picioa rele goale, nopțile fără somn, alte nopți fără somn, cu dinți abia mijiți, cu vise povestite, împăr țite, dumicate în întuneric, cu cer turi, cu neștiința lor în ale contabilității biruindu-i jos, în cantină, printre hârtii, cu altfel de tăceri. Își simțiseră gândurile sărutându-se așa cum ei nu o mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spus până acum. Pentru că nu era cazul. Numai că acum, la pagina x și minutul y al înregistrării, ei devin verzi, ca ai mamei lui, o creștină, se pare, a nu știu câta achiziție din haremul unui tată gras, cu dinți stricați și respirație mirositoare, pe care Musa nu l-a cunoscut niciodată. Lui, unui bastard, până la urmă, cu sânge corcit, i-l vinde Julián, tatăl copilei închise de rege într-un turn și folosite ca ultima sclavă... ...ca mama lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Știa. Se juca în continuare. Complacencies of the peignoir, and late Coffee and oranges in a sunny chair... Ce-i asta? O întrebase și ea nu-i răspunsese. Râdea. Râdea cu poftă. Portocala aluneca, lipsită de corporalitate, strivită sub tăișul dinților, ca într-o ghilotină zdrențuitoare, de la unul la altul. Nu vrei să mergem undeva? Nu voia. Niciodată nu voia... Nici când ploua tare ca acum. Da’ de ce nu vrei? Pentru că ploaia e un clișeu. Mă rog, nu ploaia, plimbarea prin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spui mai departe. Nu? Nu! Leovigildo o să moară. Se va îndrăgosti de o creștină, va fi chemat la Damasc și, ca urmare a uneltirilor lui Tariq, va fi decapitat. Lui Musa i se va trimite capul lui pe jumătate putrezit. Dinte pentru dinte. Un copil ucis pentru altul. E o poveste infectă, crudă, previzibilă și tâmpită, dacă mă întrebi pe mine! De ce ai început-o? Ce câșigi din faptul că-mi arăți un tată care a fost odată prinț și care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
departe. Nu? Nu! Leovigildo o să moară. Se va îndrăgosti de o creștină, va fi chemat la Damasc și, ca urmare a uneltirilor lui Tariq, va fi decapitat. Lui Musa i se va trimite capul lui pe jumătate putrezit. Dinte pentru dinte. Un copil ucis pentru altul. E o poveste infectă, crudă, previzibilă și tâmpită, dacă mă întrebi pe mine! De ce ai început-o? Ce câșigi din faptul că-mi arăți un tată care a fost odată prinț și care moare printre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
altfel ermetică. Pagini de ziar și de revistă te trimiteau în locuri neumblate, sub o semnătură care era, de-acum, garanția unei aventuri dincolo de granițele visului. Se schimbase. În sfârșit, se simțea bine în pielea lui, zâm bea cu toți dinții, bea numai în serile frumoase, fără să i se împăienjenească privirea și ajunsese să cunoască fiecare centimetru al sufletului fetei cu ochi de pisică, nelipsită din toate călătoriile lui în care iubirea lor, odată neîmpărtășită, creștea în direcția pe care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
da, atunci veți înțelege ce s-a petrecut cu Lupino la vederea puiului aflat în pragul pieirii. Nu și-a amintit, mai tîrziu, cum anume s-a aplecat înspre hăul nemilos; cum l-a apucat pe Dakota de după cap, cu dinții, așa cum își cară lupoaicele puii nou-născuți; de unde a avut puterea să-l smulgă apelor învolburate și să-l readucă, în siguranță, pe malul rîului... Era complet ud, dar nu mai simțea frigul. Ba mai mult, o căldură mistuitoare, nefirească îi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să-i ajute. Erau atît de aproape! Dar, cînd se așteptau mai puțin, aerul se umplu de glasuri dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar forța cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un fișier „absolut real”, că întrebarea de mai sus vizează ceva din biografia lui Radu Mercea, care nu ar afișa decât un „entuziasm de compensație”, pentru că, se știe, dacă tatăl a mâncat aguridă, fiul trebuie să-și îngrijească foarte bine dinții, ca să nu i se strepezească... Ar exista, zice, în prăfuita revistă Cetatea Moldovei, o notă în care apare numele unui anume student, Mercea, între participanții la un festin dat în cinstea șefului politic local care patrona respectiva publicație. Și cum
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Fenomenul începe prin înmulțirea răspunsului “nu” dat de copil în numeroase împrejurări. Adesea, după acest răspuns copilul se conformează cerinței. La șase ani copilul începe să-și modifice înfățișarea. Devine mai puțin robust decât la cinci ani, îi cad primii dinți provizorii(“de lapte”Ă. Activitatea creatoare la această vârstă este mai vie și mai stabilă ca la cinci ani.” După vârsta de șase ani, copilul manifestă un deosebit interes pentru cărțile cu imagini. Începe să cunoască, adesea în mod spontan
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
dădea însă nici un semn cum că i s-ar părea că e vremea să facă ochi și să apară. Se foi și se suci, dar, simțind că nu mai are încotro, își luă inima cea lipsită de ureche muzicală în dinți și intră în dormitor. În dormitor, nimeni. Nici măcar semne cum că ar fi dormit vreodată cineva în pat. Alt așternut, curat, întins impecabil și vârât sub mar ginile saltelei, perna, una, nu două, neatinsă, umflată și pufoasă. Nici urmă de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca un copil coborând dintr-un corcoduș. Che Guevara îl privea fix, cu o demnitate vecină cu nebunia. Profesorul Leahu înțepeni de rușine. Stătea moale în brațele lui Che Guevara, cu ochii mijiți așteptând să-și ia un cap în dinți. Simți cum îl pătrunde ca un șarpe o frică necunoscută. Dădu să se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dezlege în veci misterul Mioriței și al aferentului destin implacabil, că, prin urmare, n-au cum să înțeleagă romanțele și iubirile profunde, pe motiv că, vezi Doamne, ei nu s-au uitat niciodată pe bulgari ținând de antena televizorului cu dinții și nici nu au au înșirat pe un codru de pâine o felie de salam cu soia, în timp ce făceau abuz de neuroni ca să găsească o cale de a încălzi garsonierele confort trei pentru a nu fi azvârliți de nevastă din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Așa că se puse pe scărpinat haotic, dar temeinic. Nici un rezultat. Se vârî sub duș și se săpuni până reuși să-și dea sângele. Petele roșii încetară să-l mai mănânce. Acum îl usturau. Întors la televizor, trase o înjurătură printre dinți, din care reieșea ceva de mama unui necunoscut, înjură tură care, deși nu-i mai ușură starea fizică, îi mobilă destul de confortabil psihicul pentru câteva minute. Peste noapte se trezi de patru ori sub diverse pretexte și spre disperarea nevestei
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mașina de spălat. Gâfâind ușor, Gigi Pătrunjel nu-și dăduse seama când ajunsese sub duș și, alături de Corul Vânătorilor ce se revărsa vijelios împiedicându se în omușor, se săpuni temeinic, se bărbieri lăsând o vreme Corul Vânătorilor deoparte, își perie dinții cu gestul cu care rașchetezi profesional parchetul, se parfumă abundent și își aranjă părul încărunțit prematur. Ce fercheș ești, măi, Gigi, se felicită el printre dinți, nehotărându-se dacă să se ia peste picior sau chiar să-și dea crezare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
omușor, se săpuni temeinic, se bărbieri lăsând o vreme Corul Vânătorilor deoparte, își perie dinții cu gestul cu care rașchetezi profesional parchetul, se parfumă abundent și își aranjă părul încărunțit prematur. Ce fercheș ești, măi, Gigi, se felicită el printre dinți, nehotărându-se dacă să se ia peste picior sau chiar să-și dea crezare. Acum să te prind că ești tălâmb când dai cu ochii de ea. Sau că spui vreo prostie. Gata! Acum hai! Încuie ușa aia odată! Parcă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sâmbătă într-o grămăjoară în coșul de rufe, pe Gigi Pătrunjel îl încerca un gând criminal. Regreta amarnic ziua când îi dăduse prin minte să-i facă o dublură la cheile de la intrare. Și de câte ori nu își luase inima în dinți să-i spună că le vrea înapoi... Ba chiar odată i-a și spus, doar că mătușa Pamela se metamorfozase în mod radical, ca în fața unui pluton de execuție, își dăduse ochii pe spate, apoi îi plecase cuvios și lacrimile
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
înainte să plece la muncă. Ceasul se ținu de cuvânt, sună fix la șapte, atâta doar că Gigi Pătrunjel nu pusese geană pe geană. Așa că dimineața îl găsi boțit, cu cearcăne până la bărbie. Iar duș, iar Corul Vânătorilor, iar rașchetat dinții. Eh, Gigi, erai mult mai fercheș acum două dimineți, zău așa... Traversă cu un pas ferm și elegant strada îngustă. Ochiul, la pândă, observa lucruri pe care până atunci nu le percepuse niciodată. Uite, de exemplu, marginea bordurii. De-a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
avea de gând să o rateze de data asta. Se apropie de ea, se prăvăli în genunchi, își acoperi pentru o secundă ochii cu podul palmelor, le lăsă să alunece pe lângă corp și, într-un final, își luă inima în dinți: — Dragă domnișoară, sunt Gigi Pătrunjel... AMINTIRI DIN CASA SCĂRII Pe aleea Muzelor, treci de parcarea de pe dreapta, apoi de fostul loc viran, acum un loc de joacă destul de cochet, zis și spațiu verde ținclusiv iarna), și dai de blocuri. Grație
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]