2,292 matches
-
curții. Avea remușcări. Se socotea un laș, un om de nimic...! Dacă nici În acestă postură când puterea de decizie te Înalță pe treptele cele mai Înalte a Îndrăznelii nu rostise cuvântul decisiv, atunci când...?? Hotărârea era luată. Observând-o pe Directoare În mijlocul unor Îngrămădiri de oameni, Își potrivi vocea să fie cât mai sonoră, monologând,cu vocea Încordată la maximum. „Tatiana, Tatiana...! Jur, te iubesc și... doresc, să fii amanta mea...!!” Rostind aceste jignitoare cuvinte, marele Îndrăgostit avu o secundă de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o liniște stânjenitoare. Realizând grosolonia debitată, le Întoarse spatele pierzându-se În labirintul străzilor. Multe zile la rând după comiterea acestui incident, Tony Pavone regretă fapta săvârșită, luând hotărârea să o mai rărească cu băutura și prietenii profitori. Cât privește Directoarea și depozitul ei de vinuri relația o socoti Încheiată, ducând tratative cu un alt coleg de muncă să-i paseze lui reparațiile promise la pivnița de vinuri. Aproape uitase incindentul prin care trecuse când Șeful Șantierului veșnic În căutare de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am găsit...! Vei fi reabilitat mai ușor decât Îți imaginezi...!” „Puțin probabil...!!” „Știi ce? Lasă totul baltă, du-te repede În piață, cumpără un mare buchet de garoafe, ai grijă să fie proaspete, cu viață În ele. Vom merge la Directoare să procurăm vin, iar pe tine să te arunc În brațele ei...!!” Plăcut surprinsă de splendoarea florilor, Directoarea Tatiana aprecie gestul. Suficient de jenat, Tony Pavone Îi ocolea privirea, Însă Directoarea Tatiana Înțelese regretul lui urmare celor Întâmplate.Pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-te repede În piață, cumpără un mare buchet de garoafe, ai grijă să fie proaspete, cu viață În ele. Vom merge la Directoare să procurăm vin, iar pe tine să te arunc În brațele ei...!!” Plăcut surprinsă de splendoarea florilor, Directoarea Tatiana aprecie gestul. Suficient de jenat, Tony Pavone Îi ocolea privirea, Însă Directoarea Tatiana Înțelese regretul lui urmare celor Întâmplate.Pentru a-i zgândări presupusa dragoste, simțurile ei de femeie o Îndemna să-l provoace la un usturător schimb de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fie proaspete, cu viață În ele. Vom merge la Directoare să procurăm vin, iar pe tine să te arunc În brațele ei...!!” Plăcut surprinsă de splendoarea florilor, Directoarea Tatiana aprecie gestul. Suficient de jenat, Tony Pavone Îi ocolea privirea, Însă Directoarea Tatiana Înțelese regretul lui urmare celor Întâmplate.Pentru a-i zgândări presupusa dragoste, simțurile ei de femeie o Îndemna să-l provoace la un usturător schimb de cuvinte, Încercând să realizeze la adevărată valoare sentimentele lui. Puse la dispoziție eterna
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
servește și mata un pahar cu vin...!” „Mulțumesc doamnă, am hotărât să nu mai beau...!” „Nici de dragul meu...??” „Îmi pare rău. Nici pentru tot aurul din lume...!!” Golind și ultimul pahar din a patra sticlă,Șeful Șantierului Înțelese cruda realitate: Directoarea Tatiana nu avea intenția să pună la dispoziție Încă una, de aceea se resemnă, mulțumind totuși, plati comanda, grăbindu-se să Încarce vinul În mașina cu care venise. De ce ți-e teamă, niciodată nu scapi. De când pășise pragul acestui birou
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
întrebase când și când cu privire la dimensiunea experienței sexuale a lui Connolly. Masculii din clasa a zecea de la St George variază pe o scală destul de largă în ceea ce privește sofisticarea sexuală. Unii dintre ei încă mai chicotesc despre „copăcelul care termină“ din curtea directoarei (o floare de cyclamen numită așa pentru că mirosul ei aduce cu cel al spermei). Alții se laudă că fetele le-au „luat-o în gură“ și i-au lăsat „să-si bage degetele“. Și sunt alții care povestesc convingător despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ceva... Sheba a zâmbit și m-a bătut pe umăr. — Mulțumesc, Barbara. E foarte frumos din partea ta, dar nu e nimic de făcut. Richard și Sheba s-au dus la Brighton a doua zi. S-au întâlnit mai întâi cu directoarea și apoi cu psihologul școlii. Aceste discuții au fost lungi și obositoare, dar Sheba nu s-a supărat. Se bucura să amâne cât mai mult întâlnirea cu fiica ei. Psihologul școlii, domnul Oakeshott era un om drăguț, la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
direcția cinema, concert sau pădure. În cea din urmă ne adunam ca să cântăm cu Rolling Stones, să fumăm, să inventăm poezii și texte muzicale protestatare, mai ales cu prietenii mei Dana, Co și Jeni, și eventual să râdem crunt de directoarea liceului, care ne confisca periodic insignele cu chipul lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brel cu „Les bourgeoises, comme les cochons”, nu înfieram Occidentul, ci un mod de viață axat pe valori materiale (nici la noi nu erau frustrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu-i un oraș în care se vine; ăsta-i un oraș din care se fuge. Numa’ proștii ca tine și zăhăiții ca mine mai stau aici”, așa a început Tămaș, colegul meu, profesor de istorie, discuția cu mine după ce directoarea școlii m-a prezentat în prima zi și ne-a lăsat singuri „să-mi facă instructajul”. Era spre 60 de ani, avea o figură de senator roman, bonom, elegant, zeflemitor, mare amator de femei. Mi-a zis să mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de română, stătea nemișcat în fața mea, încruntat, scormonindu-și memoria pentru un citat zdrobitor. Nu l-a găsit! Clopoțelul a sunat, ca la sfârșitul unei runde de box, iar profesorii au început să dea buzna în cancelarie. „Iuda, ereticule! Tovarășa directoare, pe ăsta trebuie să-l dați afară din școală, ăsta corupe tineretu’!” Directoarea se uită la noi și râse de figura teatral-declamativă a profesorului de română. Și el râdea. „Ha, ha, e bună, e bună, e bună, o cumpăr! Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zdrobitor. Nu l-a găsit! Clopoțelul a sunat, ca la sfârșitul unei runde de box, iar profesorii au început să dea buzna în cancelarie. „Iuda, ereticule! Tovarășa directoare, pe ăsta trebuie să-l dați afară din școală, ăsta corupe tineretu’!” Directoarea se uită la noi și râse de figura teatral-declamativă a profesorului de română. Și el râdea. „Ha, ha, e bună, e bună, e bună, o cumpăr! Cât ceri pe ea ca s-o pot și eu spune fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e toate la un loc? Cred ca ultima variantă e cea mai sigură. De ce oare? Pentru că istoria a fost predată în școala noastră numai de oameni dedicați profesiei și adevărului. Bazele liceului au fost puse de profesoara de istorie și directoarea de atunci Maria Elena Vrabie. O adevărată doamnă, din esența luptătorilor și făuritorilor, care a creat din dragostea ei pentru copii și pentru istorie un loc în care ei să parcurgă toate ciclurile școlarității. De aceea îi mulțumim și sperăm
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
de pe tablă! Zare se ridică tacticos, niciodată nu dădea În brânci să reacționeze rapid la ordinele profesorilor, trecea chiar drept un elev puțin cam obraznic, indolent, cu certe calități, dar „brânză bună În burduf de câine“, cum obișnuiesc să spună directoarele bătrâne despre elevii care mai pot fi recuperați prin Încurajare. Închise caietul și privi cu atenție spre tabla plină de desene stângace. Îl reperă pe cel indicat de profesor și-l examină Îndelung. Printre celelalte arme și obiecte de podoabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fiindcă rolul meu era să transmit noutățile zilei, pe care le împănam cu tot felul de glume. Le eram dragă mai ales pentru că nu mă luam nici o clipă în serios, calitate rarisimă în branșa respectivă. Dar aveam o scorpie de directoare, grasă și invidioasă, care mă detesta. Ca să mă umilească, mă trimitea să-i cumpăr sticle de apă minerală pentru slăbit. Într-o zi, când mi-a sărit și mie muștarul, i-am spus: „Nu sunt angajată aici să vă servesc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Cu toate astea, era acolo, fie burghez, fie intelectual, un mediu destul de ridicat, dar chimia lui era azi descompusă de un singur element, de acel Lică. Acel trubadur de mahala, care, în mijlocul unui birou de intelectual, făcea cu ochiul unei directoare a feminismului, ca la horă; acel Rim momificat parcă și care prin ochelari părea a nu vedea decât ce vrea, și anume gleznele femeilor; Lina cu boala ei de veri și verișoare și ea însăși, Mini, care pentru a-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ce inertă? Să vezi strâmbături ... cum reproduce glasul mat și vorbele dulci ale pictorului - urmate de chițăituri și de aplauzele furtunoase ale asistenței distinse. Dacă n-aș fi auzit singură. Căutând pe una de acolo. din așa-zi cancelarie a directoarei acceptul ..pension" necontrolat de poliție, am putut asista. Noroc ca au era numărul meu, că nu știu ce se întîmpla! După producție urma dansul! Să fi văzut prăfărie! Un vârtej de picioare în 106 mijlocul căruia mi-am făcut intrarea. . . Au fugit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fiindcă rolul meu era să transmit noutățile zilei, pe care le împănam cu tot felul de glume. Le eram dragă mai ales pentru că nu mă luam nici o clipă în serios, calitate rarisimă în branșa respectivă. Dar aveam o scorpie de directoare, grasă și invidioasă, care mă detesta. Ca să mă umilească, mă trimitea să-i cumpăr sticle de apă minerală pentru slăbit. Într-o zi, când mi-a sărit și mie muștarul, i-am spus: „Nu sunt angajată aici să vă servesc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care, la țară, de obicei îl au învățătoarele; un taior de stofă groasă, o basma care mirosea a gaz, ochii de pește mort și trăsăturile de o dulceață aspră întăreau această impresie. Bărbatul mă strigă să-mi facă cunoștință cu directoarea școlii din Dobrina. Îmi declinai răspunderile din repartiție. Deodată tînăra se însufleți și încercă să mă convingă să mi schimb repartiția la școala pe care o conducea ea. Cum toate școlile mi-erau indiferente, am acceptat dintr-un imbold, aș
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
repartiție. Deodată tînăra se însufleți și încercă să mă convingă să mi schimb repartiția la școala pe care o conducea ea. Cum toate școlile mi-erau indiferente, am acceptat dintr-un imbold, aș zice, mai degrabă galant. În aceeași clipă directoarei i se potoli avîntul și, sub privirea ei bîhlită, gălbuie și frumoasă, ghicii frica de a nu fi dat dovadă de exces de zel; probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
consătenilor, prin asociere cu serviciul, prestigiu. Reieșea din meditația forfetarului că șeful e stăpîn. El îi are pe toți la mînă: dacă vrea, îi învoiește, dacă nu, nici la premă nu-i trece. Îndefinitiv puterea se definea prin chef. Tovarășa directoare, Aneta Gărgăun, cum vrea ea așa face. „To be or not to be”, iată problema șefului. Învățătoarele își fac cheful cu copiii, directoarea cu școala întreagă; primarul cu comuna și, mai departe, cine-or fi ei aceia, cu ditamai raionul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îi învoiește, dacă nu, nici la premă nu-i trece. Îndefinitiv puterea se definea prin chef. Tovarășa directoare, Aneta Gărgăun, cum vrea ea așa face. „To be or not to be”, iată problema șefului. Învățătoarele își fac cheful cu copiii, directoarea cu școala întreagă; primarul cu comuna și, mai departe, cine-or fi ei aceia, cu ditamai raionul. Așa-i în toată țara. Asta înseamnă ceva. Cu aceeași convingere, forfetarul își însușea o parte din putere, exersînd-o asupra propriei neveste și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de lampă și chiar cărți pentru bibliotecă, capitol pe care Fărocoastă îl menționa pe listă mai în coadă. La vremea potrivită, în școală Costică s-a dat drept „clasa muncitoare”. Deveni astfel secretar O.B., așa că, în fața sa, nici chiar directoarea nu îndrăznea să sufle. În calitate de secretar, își trimitea lui însuși denunțuri anonime care, invariabil, începeau cu propoziția: „Partid, privește la cetățeanul...” Depunîndu-le în biroul organizației comunale, căpătase bun renume. Prin el, celula de partid a școlii deveni una din cele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în toate problemele, putea să dispună de soarta concetățenilor, fapt care îi procura o plăcere vie. Se răzbuna pe toți cei ce-l minimalizaseră cîndva. * În ciuda aparenței tinerești, bărbătoasă și înaltă, cu o cunună groasă de cozi castanii pe cap, directoarea Aneta Gărgăun purat la școală bluză și pantaloni de trening peste care trăgea o fustă „bliomarină”. Cam grosolane, trăsăturile sale nu erau urîte. Tot satul știa că atrăseseră atenția unui instructor de la raion. Părăsită de soț, viața ei sentimentală părea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu erau urîte. Tot satul știa că atrăseseră atenția unui instructor de la raion. Părăsită de soț, viața ei sentimentală părea patronată de patima urii. La școala din Dobrina moda feminină trecea printr-o fază de tranziție. Eleganța era arbitrată de directoare, care impunea învățătoarelor respect. Se recunoștea, în treningul și fusta sa trasă peste pantaloni, o nostalgie după uniforma de normalistă pe care o purtase în partea cea mai idilică a vieții sale. Celelalte învățătoare aveau pe dedesubt o flanea mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]