1,081 matches
-
imortaliza în metal oameni și fapte deosebite ale istoriei neamului românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, cunoscute sub genericul de medaliile Saraga. Menționam că medaliile Saraga sunt pline de semnificații patriotice, ca inițiatorii discern din noianul de personalități și fapte pe cele mereu prezente în inima și mintea neamului în care se integraseră editorii, ca uneori găsesc cu dibăcie prilej de a pomeni de ele. Ilustrative în acest sens ni se par medalia oficială
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
sau mai puțin, la fel ca înainte, au existat și schimbări instituționale semnificative așa cum s-a întâmplat cu privatizarea și cu înființarea agențiilor în Marea Britanie sau a noilor forme de asociere intermunicipală în Franța.38 Drept rezultat, este posibil să discernem un număr de tendințe generale care afectează toate statele, chiar dacă fiecare stat abordează aceste probleme în moduri diferite și în concordanță cu propriile-i tradiții politice și naționale. În continuare vom rezuma câteva dintre cele mai importante tendințe. Formele variate
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Paris și de clasele populare pariziene care aveau o influență semnificativă asupra iacobinilor. Pentru a evita acest lucru, au căutat să redreseze balanța prin acordarea unei poziții mai puternice provinciilor, adică, au favorizat o descentralizare moderată. Nu este dificil să discernem ceea ce numim "girondism" în diferite momente ale istoriei Franței, nici măcar în perioada curentă a reformelor de descentralizare, dar acest termen urmează să anticipeze principalul subiect al acestei cărți. Reacționarii Girondinii au acceptat principiile de bază ale Revoluției și întemeierea statului-națiune
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nu ne transformă automat în corupți”, ci în cadrul „unui drum lung” în care „se avansează alunecând”. Aceasta înseamnă că până când nu se „cristalizează” în noi avem mereu posibilitatea să ne schimbăm viața. De aceea trebuie să rămânem mereu vigilenți, să discernem și să fim capabili de a urma acele alegeri care ne împing să rupem în orice moment legătura cu corupția. Capitolul VII O distincție adevărată, dar care ar putea fi periculoasă Al doilea element de noutate introdus de Bergoglio este
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
cunoscute: a vedea (adică a recunoaște corupția și eventual propria stare de corupt; dar pentru o comunitate civilă și creștină azi înseamnă cunoașterea și analizarea tot mai profundă a fenomenului corupției, locale și globale, descoperind cauzele...); a judeca (adică a discerne răul concret, devenit obișnuință, cu consecințele sale asupra persoanei, a altora, a instituțiilor; a evidenția clar valorile călcate în picioare; a explora și a iniția conștientizarea răului practic...); a acționa (a individualiza acțiuni concrete de reparare și de despăgubire a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ordin 445, astfel încât, în general, hiperrealitatea poate fi înțeleasă ca un sistem de simulări care se simulează pe ele însele, într-o halucinantă pierdere a ideii de referință sau origine. Aceste considerații nu neagă posibilitatea subiectului uman de a mai discerne între simulare și realitate, ceea ce susține Baudrillard fiind faptul că o dată cu epoca postmodernă acest proces este din ce în ce mai greu de realizat din cauza perfecțiunii simulacrelor tehnologice și mediatice. Se poate discuta în acest caz despre două tipuri de hiperrealitate: o hiperrealitate "puternică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard fiind faptul că o dată cu epoca postmodernă acest proces este din ce în ce mai greu de realizat din cauza perfecțiunii simulacrelor tehnologice și mediatice. Se poate discuta în acest caz despre două tipuri de hiperrealitate: o hiperrealitate "puternică", situație în care nu se poate discerne originalul de copie, adevăratul de fals, și o hiperrealitate "slabă", atunci când subiectul poate realiza aceste distincții, dar preferă artificialul, falsul, hiperrealul. Această ultimă categorie aruncă o lumină interesantă asupra conceptului de subiect postmodern, care poate ajunge să prefere o variantă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei mass-media acaparatoare, ca element fundamental care contribuie la constituirea ultimului tip de simulare, care să impună standardele înțelegerii realității, sau, mai grav, să devină ea însăși întreaga realitate care să aibă importanță pentru un spectator pasiv, incapabil de a discerne și de a raționa. Astfel, Linda Hutcheon critică teoria simulacrelor ca fiind mult prea lineară și consideră că adevărul și referința nu au dispărut din discuție în urma acestei propuneri teoretice, ci că "ele au încetat să mai fie dimensiuni neproblematice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Sextus, fie ca într-o zi zeii să-ți dea un teritoriu mai prietenos (amicius arvum) ca să poți transfera acest bun (= Ovidiu) într-un loc mai prielnic. Sextus, încearcă așadar să îmblânzești divinitățile cu rugile tale... căci e dificil să discerni dacă prietenia lui Pompeius este mai degrabă o dovadă a greșelii lui Ovidiu sau mai mult un ajutor: Erroris nam tu, vix est discernere, nostri Sis argumentum maius, an auxilium. (v. 25-26) Exprimarea este oarecum ambiguă: dacă nu ne înșelăm
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În fața unora dintre ele mai cedam, dându-ne seama că exageram și că trebuie și copilul să fie lăsat mai liber, să descopere lumea în care a venit. Însă, așa se creează compromisul, iar copilul nu are capacitatea de a discerne de care NU al părintelui chiar trebuie să asculte și când încă mai e loc de negociat. Mulți părinți simt că este important să explice copiilor lor motivele pentru care le cer să facă ceva sau altceva. Puțini dintre noi
ARTA DE A FI PĂRINTE by Margareta-Iulia Dima () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93082]
-
mediul înconjurător, nu putem vorbi despre o școala care dorește a fi europeană. Educația ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a reuși în timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra binelui si a răului, să acționeze în folosul naturii și a sa. Educația ecologică este un domeniu extrem de generos, interesant si atractiv pentru majoritatea copiilor.
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andrei Simona-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1195]
-
a fost distrus. Adam a căpătat cunoștința răului, pe care nu o avea, dar n-a pierdut știința binelui, pe care o primise anterior. Ioan Cassian e de părere că umanitatea căzută deține încă noțiunea de bine fiind capabilă să discearnă binele și dreptatea de ceea ce este rău, dând exemplu pasaje scripturistice de felul: ,, Ca să atragă atenția că putința binelui este înnăscută în ei, mustrând pe farisei, Mântuitorul le zice: <<De ce nu înțelegeți de la voi înșivă ce este drept? >>. Nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aprecierii produselor realizate. Astfel, elevii vor fi antrenați în analizarea produselor proprii și ale colegilor, urmărindu-se punctual stabilirea aspectelor pozitive și negative observate în construirea figurinelor. Spiritul critic se va dezvolta treptat, școlarii ajungând, la un moment dat, să discearnă în indicarea unor produse de calitate, cu un estetic deosebit. Dincolo de evaluarea activității, în această ultimă secvență a lecției se poartă discuții legate de plasarea în spațiu și utilitatea concretă a figurinei origami construite. Elevii ce parcurg un asemenea opțional
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
p�n? �n 1918. Junimismul se opunea antisemitismului, consider�ndu? l un afront la adresa inteligen? ei umane 59. Concep? iile literare ale lui Maiorescu au fost exprimate �ntr? o manier? caracteristic?: ��ntruc�ț publicul a ajuns la maturitate �n privin? a gustului ? i a discern? m�ntului literar, nu mai este nevoie de reviste literare, că s? nu mai vorbim de critică literar?. � Conservatorismul lui Maiorescu avea poate �n vedere revistele literare ale lui V.�Belinski, care erau mult mai mult dec�ț reviste literare. Junimi? ții voiau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
lunga lor evoluție, au fost nevoiți să o soluționeze. Un mod de Înțelegere a naturii politicilor publice ar putea fi dat de cheia istorică a dezvoltării comunităților omenești. Întorcându-ne În timp, până la apariția primelor comunități umane, vom Încerca să discernem Împreună cu ele și primele probleme de politică publică. În forma lor incipientă, problemele de politică publică trebuiau rezolvate În lipsa unor mecanisme instituționale, chiar și a unor norme sociale existente În prealabil. Mai degrabă, necesitatea rezolvării acestor probleme (eșecul echivalând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
perspectivă. 3. Acțiunile pregătitoare trebuie să se deruleze de jos în sus, pe principii democratice și în totală transparența, să fie amplu și corect mediatizate, analizate și dezbătute cu locuitorii sub toate efectele lor pozitive și negative, pentru ca aceștia să discearnă și să se pronunțe în cunoștință de cauză. Este necesar ca însuși proiectul legii în materie să se constituie, dacă este cazul, într-o sinteză coerentă a propunerilor rezultate din dezbateri, mai înainte ca acesta să fie înaintat Parlamentului spre
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
etic] crud] a muncii” (karmayoga) și lep]darea de egoism, ceea ce ar putea justifica realizarea ritualului prescris (sacrificiu, austeritate și d]ruire) (18.5), precum și uciderea (18.8). Dar Gita nu omite rolul semnificativ deținut de facultatea cvasirațional] de a discerne. De aceea, textul dezvolt] yoga-urile (c]r]ri) buddhi-ului sau ale voinței inteligente și jnana sau cunoașterea (gnoz]). O idee interesant] conturat] aici este aceea c] „voința” ar putea fi în același timp inteligent] și practic] (adic] adaptat] din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce se numește „formare spiritual]”. Aceasta se refer] la dezvoltarea caracterului prin rug]ciuni private și publice (ambele implic] reflecția asupra Bibliei) și discuții cu frații creștini (și cu alte persoane, dac] este cazul), pentru că puterea de înțelegere și de discern]mânt s] se consolideze. Aducerea de argumente pentru anumite decizii se numește, în mod tradițional, cazuistic]. Aceasta nu s-a bucurat de o bun] reputație în perioada contrareformei, întrucât a generat o serie de reguli ce permiteau abaterea de la îndatoriri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de obligațiile sociale. Cel putin trebuie spus c] iubirea implic] justiția; nu poate implica ceva mai prejos de justiție, chiar dac] poate trece dincolo de aceasta. Altfel, degenereaz] în sentimentalism. Deciziile de ordin etic necesit] un anumit nivel de cunoaștere și discern]mânt, o combinație între aptitudini și receptivitate, măi degrab] decât apelul la iubire. Iubirea care nu este direcționat] în acest sens și care se mulțumește cu „a dori binele” este iresponsabil] și potențial periculoas]. Unele dintre cele mai mari p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iar în cel mai bun, efectul a fost cel invers; la fel și în ceea ce privește înv]ț]tură tradițional] despre conștiinț]. Conform acesteia, rațiunea st] la baza raționamentelor morale, iar conștiința reprezint] numele atribuit puterii de a raționa și de a discerne, care influențeaz] problemele de ordin moral. Acest lucru este atat de important pentru integritatea persoanei, încât, conform înv]ț]turii, „glasul conștiinței trebuie ascultat întotdeauna”. Aceasta nu implic], ins], infailibilitatea conștiinței sau mai mult] sigurant] decât aceea oferit] de însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este acela c] refuzul lui ar fi „în dezacord cu faptele observate”, deși el conținu] - la fel de tipic - prin a recunoaște c] Socrate era pe calea cea bun]. Ceea ce Socrate nega era faptul c] o persoan] ar putea s] acționeze contrar discern]mântului s]u dintre bine și r]u. Adev]rât, spune Aristotel, în sensul c] ceea ce „este dus dup] sine” sau ascuns de pl]cere într-un om f]r] voinț] nu este atat cunoașterea în sensul s]u primar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
termenului de c]tre Sfanțul Ieronim (347-420), scriitorii de la începutul și mijlocul Evului Mediu se refer] la puterea înn]scut] de a deosebi binele de r]u prin synderesis. Ieronim însuși o descrie ca fiind „scânteia de conștiinț]... prin care discernem c] p]c]tuim”, dar, mai tarziu, a devenit o obișnuinț] s] se rezerve termenul de „conștiinț]” (conscientia) pentru abilitatea de a deosebi binele de r]u la nivelul acțiunilor particulare. În secolul al XIII-lea, de exemplu, Sfanțul Toma
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
promisiunilor false sau a oric]ror alte principii de acest fel este compatibil] cu o larg] varietate de cursuri de acțiune. Kant distinge dou] moduri de evaluare etic]. În primul rând putem evalua maximele adoptate de c]tre agenți. Dac] discernem între acestea îi putem identifica pe cei care resping principiile care nu pot fi neuniversalizate (deci au principii morale valoroase) și pe cei care adopt] astfel de principii (deci nu au principii morale valoroase). Kant consider] c] agenții din prima
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eforturile de a promova interesele altora. Nu putem promova interesele pe care nu le putem identifica. Iar modul în care înv]ț]m s] identific]m interesele celorlalți este prin intermediul interacțiunii cu ceilalți. Cei mai mulți dintre noi înv]ț]m s] discernem nevoile celorlalți în cadrul familiei: p]rinții noștri aveau grij] de noi atunci cand ne r]neam; ei râdeau cu noi atunci când eram fericiți. În cele din urm], ajungem s] știm când ei sunt fericiți sau nu și ulterior înv]ț]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
facem. Ideea este c] nu ne putem plânge în condițiile în care noi decidem s]-i permitem acelei tr]s]turi s] ne influențeze. Problemă apare doar atunci când spunem c] exist] un aspect al situației în cauz] pe care il discernem cumva, dar care nou] sau altei persoane s-ar putea s] ne fi sc]pat; e un lucru care nu trebuie neap]rât decis, dar mai degrab] descoperit. Dar cu ce îl descoperim? Cu ochii? Poate cineva s] văd] (în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]