1,331 matches
-
care am fost recent, trebuie spus că sub Ceaușescu represiunea a avut limite. În timpul lui Pinochet, dacă vizitezi muzeul de la Santiago, afli că au fost mii și mii de oameni care au dispărut de-acasă. V.A. : În Argentina nenumărați disidenți au fost aruncați din avion. A.M.P. : În timp ce în deceniul opt al lui Ceaușescu, cu excepția cazului foarte notabil al lui Gheorghe Ursu, pe care îl știm cu toții, trebuie înțeles că nu astea erau metodele. V.A. : Nu trebuie uitați nici
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
n-a raportat nimeni, n-a avut băiatul Ăla niciun fel de necaz. Asta era starea de spirit generală, că regimul se duce dracului. II. Revoluție sau lovitură de stat ? PĂrinții, gardienii copiilor • Iașul la Revoluție • Unde au dis‑ părut disidenții • Iliescu apare/ soarele răsare • A fost sau n-a fost... sau ce-a fost ? • Unde fugim de-acasă • Masa rotundă care n-a avut loc • Opinia studențească, cotidianul Revoluției • Televiziunea încearcă schimbarea la față • Alina vs Iliescu • Cine face curățenia
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vină pro‑ fesorul !“. „MĂ lăsați să vă iau tensiunea ?“ „Ieși afară !“ Ce să mai vorbim ! Era foarte simpatic la noi în ’89, trebuie spus. Adică erau, pe de o parte, oameni ca doamna Ghițulică și, pe de altă parte, toți disidenții. țin minte că pe un prieten, de exemplu, după ce a semnat scrisoa‑ rea cu Ceaușescu, bineînțeles că l-am internat la noi. CĂ era un fel de a-l apăra de Securitate. Deci noi i-am inter‑ nat pe toți
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
să nu se blocheze viața de zi cu zi a orașu‑ lui. Unii chiar se temeau că fărĂ Ceaușescu nu avea cum să fie asigurată viața curentă a orașului. Din aceste gru‑ puri de putere nu făcea parte niciunul din disidenții men‑ ționați, absolut nimeni. S-a format un grup local din niște oameni care intraseră primii în sediu și care, bănu‑ iesc, erau trimiși să fie primii. Nu este lipsit de impor‑ tanță faptul că, după ce s-a deschis Radioul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
foarte antibolșevică, ca pe urmă să ajungă să fie neocomunistă ? A.M.P. : Unul dintre lucrurile cele mai decepționante pentru mine, pe care le-am văzut în ’90-’91, era că muncitorii nu s-au strâns deloc în jurul oamenilor care fuseseră disidenți la CUG și care fuseseră persecutați. Absolut niciodată oamenii Ăștia n-au avut de la colegii lor recu‑ noașterea meritată. Ei au încercat să intre și în politică, să facă un partid. Nu i-a urmat nimeni. Asta, în fond, e
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
n-au abandonat par nefirești, în contra curentului, tulburători ai păcii civice, ai unei societăți în care, se lăsa a se înțelege că, prin persuadare, victimele și călăii comunismului au "fraternizat" întru liniștea și bunăstarea patriei. Unul din cei mai importanți disidenți ruși, Vladimir Bukovski, expulzat din URSS, revine în 1991, după puciul de la Moscova, cu intenția de a organiza un proces al comunismului. În acest Nürnberg al comunismului disidentul rus nu dorea să fie judecați toți membrii de partid și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au "fraternizat" întru liniștea și bunăstarea patriei. Unul din cei mai importanți disidenți ruși, Vladimir Bukovski, expulzat din URSS, revine în 1991, după puciul de la Moscova, cu intenția de a organiza un proces al comunismului. În acest Nürnberg al comunismului disidentul rus nu dorea să fie judecați toți membrii de partid și nici toți informatorii. Un calcul sumar evidențiază un raport de unu la douăzeci între sovieticii care au denunțat, or un număr atît de mare de oameni ar fi impus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sovieticii care au denunțat, or un număr atît de mare de oameni ar fi impus apariția "unui nou Gulag", fapt respins de Bukovski, ca și de majoritatea celor care susțin necesitatea acestui proces. Nu răzbunarea animă pe susținătorii procesului comunismului. Disidentul rus propune, cum remarcă autoarea Undelor scurte, ca la temelia noii societăți să fie pusă remușcarea, "să fie judecat sistemul cu toate crimele sale, iar de condamnat să nu fie condamnați decît "capii răutăților"". După cum știm cu toții, în Federația Rusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ieși. S-ar putea ca revoluționarii din 1793 să nu fi ucis destui oameni". Nici Aragon nu este uitat pentru "toate abjecțiile staliniste". Aflăm, la finalul Memoriilor lui Revel (apărute la Paris, în 1997), cum subliniază Monica Lovinescu, un elogiu disidenților acum cînd în Occident moda lor a trecut, iar în Est s-ar spune că nici n-a existat: "Disidenții Răsăritului s-au dovedit cu atît mai eroici cu cît n-au fost doar amenințați cu exterminarea de regimurile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
toate abjecțiile staliniste". Aflăm, la finalul Memoriilor lui Revel (apărute la Paris, în 1997), cum subliniază Monica Lovinescu, un elogiu disidenților acum cînd în Occident moda lor a trecut, iar în Est s-ar spune că nici n-a existat: "Disidenții Răsăritului s-au dovedit cu atît mai eroici cu cît n-au fost doar amenințați cu exterminarea de regimurile lor, dar și calomniați de stînga occidentală. Faptul că acești bărbați și aceste femei, crescuți, închiși în sistem, și-au putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1956), muncitorești din Valea Jiului (1977), Brașov (1985) și a celorlalte greve și mișcări din anii '80 mișcarea studențească din 1987 de la Iași, a muncitorilor de la Nicolina-Iași din aceeași perioadă etc. toate însoțite de arestări și / sau deportări; reprimarea oponenților și disidenților, inclusiv condamnarea la moarte sau uciderea celor mai curajoși, cum a fost cazul inginerului Gheorghe Ursu; distrugerea patrimoniului istoric și cultural prin demolările din anii 1980 impuse de grandomania dictatorului; dispariția unor sate în numele politicii de "sistematizare" a zonelor rurale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deplină responsabilitate: regimul comunist din România a fost ilegitim și criminal". O dată cu condamnarea comunismului președintele își afirmă admirația pentru eroismul celor care s-au opus dictaturii, de la luptătorii din rezistență și militanții partidelor politice anihilate de comuniști și pînă la disidenții și opozanții perioadei Ceaușescu. Nu uită pe Paul Goma, Doina Cornea, Radu Filipescu... nici pe Liviu Babeș cel care și-a dat foc la Poiana Brașov, în 2 martie 1989, pe pîrtia Bradu, în semn de protest în contra regimului comunist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
partidului". Aceste transformări au "marcat sfîrșitul controlului prin teroare și au substituit controlul prescriptiv cu acela restrictiv" (D.D.). Aparenta liberalizare nu a schimbat cu adevărat metodele și tehnicile folosite de Securitate, hăituirile, arestările, intimidările, scoaterea din serviciu a opozanților și disidenților a continuat cu aceeași ferocitate. Cum se consemnează în Studiu introductiv, "după spusele scriitorului și disidentului exilat Paul Goma, căruia experiența ca deținut i-a permis să compare metodele Securității din 1950 cu acela din 1970, neîndurătorii anchetatori "cu capete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
restrictiv" (D.D.). Aparenta liberalizare nu a schimbat cu adevărat metodele și tehnicile folosite de Securitate, hăituirile, arestările, intimidările, scoaterea din serviciu a opozanților și disidenților a continuat cu aceeași ferocitate. Cum se consemnează în Studiu introductiv, "după spusele scriitorului și disidentului exilat Paul Goma, căruia experiența ca deținut i-a permis să compare metodele Securității din 1950 cu acela din 1970, neîndurătorii anchetatori "cu capete pătrate", și cu accent slav, au făcut loc românilor veritabili, care rareori făceau uz de violență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
închidere și în nici un caz într-un spațiu deschis și infinit". Acest spațiu personal era și putea fi oricînd invadat și perturbat de Securitate, de la referințele adunate de la vecinii de apartament, pînă la ascultarea telefoanelor. Între tehnicile folosite curent în contra disidenților și opozanților din țară, dar mai ales a celor din străinătate era calomnia și compromiterea, mijloace eficient manipulate de oamenii Securității. Ultimul capitol al cărții se ocupă de mediul cultural. Este redat un Plan de căutare a informațiilor în problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Scriitorilor, iar în noiembrie 1977, împreună cu familia, Paul Goma părăsește obligat România. Matei Haiduc, fost securist, cu misiune, între alții, de a-l asasina și pe Goma și familia sa, afirmă că, pentru regimul Ceaușescu, Goma reprezenta cel mai important disident. Autorul Artei refugii scria: "Sînt român, limba mea maternă este româna, scriu în românește pentru români și locul meu este acolo unde deranjez cel mai mult". Și se vede că deranjează în continuare. Deși comunismul a fost condamnat de președinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ani de atunci și nu mai rețin vîrsta domnului Ursu. Pînă în momentul în care am deschis vizeta de la ușa camerei respective, a celulei, se auzeau numai zgomote, bufnituri care proveneau probabil de la lovituri de pumni și de picioare". Fiul disidentului, ing. Andrei Ursu, cheamă în instanță pe cei care au ordonat asasinatul politic asupra părintelui său. Nici în prezent nu s-a dat o soluție în proces. În cazul Ursu, cum spune Lucia Hossu Longin, justiția este legată la ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nici în prezent nu este materializată: adaptarea și revizuirea manualelor de istorie a Europei, astfel încît copiii să învețe despre crimele regimului comunist, așa cum au fost învățați să conștientizeze crimele nazismului. Declarația este semnată, între alții de: "Václav Havel (fost disident și președinte al Cehoslovaciei/ Cehiei), Joachim Gauck (fost comisar federal al Arhivelor STASI, Germania), Lee Edwards (președinte, Fundația Memorialului Victimelor Comunismului, SUA), Goran Lindblad (vicepreședinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, membru al Parlamentului, Suedia), Vytautas Landsbergis (membru al Parlamentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al Cehoslovaciei/ Cehiei), Joachim Gauck (fost comisar federal al Arhivelor STASI, Germania), Lee Edwards (președinte, Fundația Memorialului Victimelor Comunismului, SUA), Goran Lindblad (vicepreședinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, membru al Parlamentului, Suedia), Vytautas Landsbergis (membru al Parlamentului European, fost disident și președinte al Lituaniei) și alții. Aceste repetate demersuri sînt încă departe de a deveni realitate. Nici impresionanta literatură memorialistică, atît emoțional, cît și cantitativ, publicată după '89, nu pare a clinti Sistemul, un Sistem care continuă și în prezent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu nostalgia unora, se pare, de a avea În locul fostului tiran un alt „demon” politic asupra căruia să se concentreze vindicta colectivă! Iliescu a fost ani la rând supradimensionat ca „Înlocuitor al tiranului” În conștiința publicului, În fapt un fost disident În interiorul partidului, ca și alții, colegi ai lui din țările vecine, R.D.G., Cehoslovacia, Ungaria sau Polonia, care și-au ocupat posturile de conducere În stat fără o prea mare tevatură din partea intelectualilor. Valeriu Cristea Însă - pentru a nu lua decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vă amintiți, nu-i așa, de frumoasa frază a doamnei Monica Lovinescu, cea care s-a hrănit vreo două sau trei decenii la rând, În emisiunile domniei-sale, adeseori juste, interesante chiar și sub aspect literar, din „viața și suferințele primului disident român”: „Regret că l-am cunoscut pe Paul Goma!”Ă -, iată deci cum soții Ierunca, cu ajutorul lui Marie-France, care nu publicaseră până la revoluția română, toți trei, nici o carte, În Franța, se’nțelege, s-au gândit să facă ordine, cum spuneam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ruină națională și economică. Dacă Iliescu ar fi rămas „În mișcare”, dar n-ar fi ocupat un post de prim-plan, foarte curând ar fi fost aclamat și de acele cercuri care-l priveau cu neîncredere, În ciuda acelei aure de disident În cadrul partidului pe care și-o câștigase sub dictatură. Și, cum treburile Încâlcite și dezastruoase ale administrației și economiei românești nimeni nu le-ar fi putut rezolva atât de iute și atât de bine cum se aștepta toată lumea, cum rivalii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ionesco, care hotărâseră că devenisem un element „dubios”, mai știi, „agent de influență!”, deoarece continuam să vizitez România la intervale oarecum regulate și preferam decât să-l critic pe tiran, să critic mai degrabă sistemul, cum o făceau de altfel disidenții culturali ruși, polonezi, cehi sau unguri și, s-a văzut, aceștia au și fost cu mult mai eficienți decât disidenții noștri culturali, câți au fost, iute izolați și Împinși să emigreze? Uitând, de altfel, acești simpatici foști amici, că Breban
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oarecum regulate și preferam decât să-l critic pe tiran, să critic mai degrabă sistemul, cum o făceau de altfel disidenții culturali ruși, polonezi, cehi sau unguri și, s-a văzut, aceștia au și fost cu mult mai eficienți decât disidenții noștri culturali, câți au fost, iute izolați și Împinși să emigreze? Uitând, de altfel, acești simpatici foști amici, că Breban o făcuse primul, această disidență, protestând contra Începutului dictaturii ceaușiste, atunci când Încă „se mai putea”, tiranul și viitorul tiran nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de idei până spre zori. Liiceanu mi-a devenit un fel de „dușman” - nu știm nici unul, nici altul din ce pricină! -, probabil că Breban, după ’89, și-a „arătat” cea de-a „doua față a medaliei”: dacă „Înainte” el era disidentul În cultură, autor al unor romane care, de fiecare dată când apăreau, stârneau imense scandaluri politice și o mare afluență de lectori din diverse straturi, după... „unii” și-au „adus aminte” că fusesem și membru supleant c.c., și că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]