1,449 matches
-
dincolo intangibil”, biologic vorbind. Sentimentul singurătății metafizice este trăit acut În mijlocul unei lumi condamnate la absența dialogului (comunicării). Iona devine astfel un simbol al tragismului purificator. Prin el, Marin Sorescu se raportează la marii dramaturgi europeni de care totuși se disociază printr-o mare doză de optimism. b. Obsesia omului Însingurat se regăsește În „Paracliserul”și În „Matca”. O Întrebare este totuși legitimă: A găsit Iona leacul solitudinii prin sinucidere? A găsit esențele spre care aspiră, misterul? Umanitatea nu capitulează În fața
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a formei particulare a funcției de valoare este că ne determină să efectuăm ceea ce cercetătorii numesc o «încadrare hedonistă». Dacă el caută să optimizeze plăcerea pe care i-o conferă investiția pe piață, investitorul trebuie să reunească pierderile și să disocieze câștigurile. Regrupate, pierderile sunt într-adevăr mai puțin dureroase în timp ce câștigurile sunt mai plăcute când sunt separate. Investitorul hedonist recurge la o încadrare mentală «pe măsură» pentru a se simți cât mai bine posibil. Dar munca mentală în discuție nu
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
a analizei pe care fiecare dintre acești teoreticieni au exercitat-o în câmpul deschis al practicii artistice recente va clarifica caracterul post-estetic al studiilor vizuale contemporane. Într-o epocă a reconsiderării discursului artistic și estetic, Victor Burgin își propune să disocieze conceptele de obiect artistic și formă artistică de lumea obiectelor manufacturate și să le redefinească în funcție de structurile experienței psihologice și din perspectiva unei critici anti-conservatoare a instituțiilor. Atrăgând atenția asupra felului în care sunt percepute obiectele și asupra proceselor prin
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
inductivă, câtă vreme imaginile sunt doar o modalitate de a îmbunătăți critic ordinea realului. Delimitându-se ideologic de legitimare, conceptul de integrare politică a studiilor vizuale contemporane în rețeaua teoriilor artei actuale solicită un punct de vedere neo-pragmatic care să disocieze între diferite strategii post-estetice: contingente, contextuale, circumstanțiale, pe larg, hermeneutice, uzând de cele trei tipuri de subtilități: a înțelegerii, a explicării și a aplicării. În zilele noastre, problema metodologiei pare a fi dominată de paradigma "mobilității". Descriind această paradigmă, Geert
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
câmpul teoriei studiilor vizuale și practicii artistice este marcat de distincția realizată de Michel de Certeau între tactică și strategie. Investigând practica vieții cotidiene după modurile "culturale" combinatorii de operare ale "consumatorilor" (o "artă a combinării" care nu poate fi disociată de o "artă a întrebuințării"), Michel de Certeau constată anumite transformări ce se produc în economia culturală dominantă în funcție de interesele și regulile impuse de acești consumatori-utilizatori. Și aceasta deoarece, în condițiile în care cultura se manifestă conflictual, fiind supusă legitimărilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
însăși această artă angajată ar trebui să se justifice în fața criteriilor estetice independente de eficacitatea politică a operei de artă, câtă vreme calitatea operei este susceptibilă de apreciere intersubiectivă 217. Acest lucru nu înseamnă, însă, că aprecierea estetică poate fi disociată complet de priza de conștiință socială sau politică trăită și reflectată într-o experiență artistică în procesul creării căreia se identifică intenția de a transmite un mesaj social ori politic, decât în măsura în care se realizează o reducție fenomenologică a informației post-estetice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
să mai procedezi astfel și data viitoare!101. În conturarea acestei strategii sunt recomandate câteva elemente: • Formulați nevoile fiecăruia. Încercați să veniți în întâmpinarea nevoilor fiecăruia. • Sprijiniți atât valorile celorlalți, cât și pe ale dumneavoastră. • Încercați să fiți obiectiv și disociați problema de persoane. • Concentrați-vă pe corectitudine, nu pe forță. • Căutați soluții creative și ingenioase. • Fiți dur cu problema, dar blând cu oamenii 102. Procedura lui Gordon cuprinde șase pași: • A defini problema. • A genera soluții posibile. • A evalua aceste
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
delegitimat. Informalizarea a ceea ce este creștin a fragilizat Biserica ca instituție (același lucru putându-se observa și în ceea ce privește asociațiile islamice) și a privat statul de legitimitatea pe care i-o acordă Biserica. Religiosul nu dispare, dar ca ideologie el se "disociază" de stat și de instituțiile formale. În viața lor cotidiană, indivizii se bazează din ce în ce mai puțin pe stat. Înainte, cel puțin din punct de vedere ideologic, statul postcolonial a fost moștenitorul statului colonial al deceniului '50, statul bunăstării. Există, deci, o
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
în urma unui „viol repetat, nebunesc“, violul din momentul X, al fugii din țară, violul grănicerilor sârbi. Atunci când corpul trădează sufletul, nu poți decât să-l disprețuiești, să-ți fie scârbă de el. Unde începe și unde se sfârșește eul?, Cum disociem eul de imaginea lui?, Cum se poate supraviețui în împărăția kitsch-ului? sunt întrebări pe care le aduc în discuție cele două romane, care pot fi numite și romane ale identității. Personajele lui Gabriel Chifu sunt mereu pe drumuri Romanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Caragiale într-o listă cu enervări din Bucureștiul anului 2005? Caragiale? Hmm... bună întrebare. Foarte simplu. Pentru mine, Mateiu este însă „marca“ orașului București, „brand-ul“ acestuia, dacă ar fi să vorbesc în neolimba de lemn de pe Dâmbovitza. Nu pot disocia imaginea Bucureștiului, caracterul său respingător și fascinant în același timp, de opera lui Mateiu. Nu cred că există oraș în Europa care să corupă mai mult decât Bucureștiul - în toate sensurile acestui termen. Și să enerveze la fel de mult. Dar uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
concurențial, pluralist care ar putea servi drept fundament înțelegerii procesului de comunicare politică. În prima instanță, autorul încearcă să deceleze între moștenirea teoriilor comunicării și cea a științelor politice în hibridarea proaspetei discipline, distingînd, pe de o parte, abordarea care disociază comunicarea și politica, dînd prioritate primului concept în înțelegerea procesului de comunicare politică, iar, pe de altă parte, abordarea care insistă asupra consubstanțialității politicii și comunicării, semnalînd practic o zonă a moștenirii comune. Deși recunoaște importanța celei de-a doua
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
conform lui Gerstlé, rivalizează între ele în funcție de concepția lor asupra comunicării, politicului, a relației dintre ele, precum și după distribuirea accentului pe aspectul pragmatic, simbolic sau structural. Autorul sintetizează pluralismul teoretic în patru perspective: comportamentistă, structural-funcționalistă, interacționistă și dialogică. Primele două disociază comunicarea de politică, privilegiind comunicarea și aspectele pragmatic și structural, în timp ce ultimele două perspective mizează, mai curînd, pe consubstanțialitatea politicii și comunicării, privilegiind, în același timp, aspectul simbolic, dar și cel pragmatic. Primele două pleacă de la o concepție a comunicării
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
măsurate) , iar în a doua, este ca un proces care dezvoltă, diseminează și menține sistemele de semnificație dominante (și este analizată, mai curînd, sub formele sale expresive). Fără îndoială, deși teoretic ele pot fi distinse, în practică sînt dificil de disociat. Perspectiva tehnicilor utilizate în comunicarea politică aduce în discuție rolul canalelor media, marketingului politic, publicității politice și sondajului de opinie în construcția modernă a realității politice. Interesant e că, la un moment dat, autorul insistă pe tehnica focus group-ului în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
potrivit căreia comunicarea politică este ansamblul de tehnici și procedee de care dispun actorii politici, cel mai adesea guvernanții, pentru a seduce, dirija și înșela opinia. Această limitare mutilează, în egală măsură, comunicarea, dar și politica, mai ales pentru că le disociază. Ea proiectează o concepție tehnică a celei dintîi asupra unei concepții manipulatoare a celei de-a doua. Cu alte cuvinte, este o concepție tehnocratică asupra problemei comunicării politice, în principal abilitată să gestioneze o imagine. În această logică reducționistă, unii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
În aceeași situație se află Lazarsfeld și Lasswell care studiază propaganda și alegerile; indirect, de aceeași parte sînt Lewin și Hovland, din perspectiva mecanismelor de influență și de argumentare. Două abordări principale concurează în studiul comunicării politice: una dintre ele disociază comunicarea și politica, dînd prioritate primului concept în înțelegerea procesului de comunicare politică; cea de-a doua perspectivă insistă asupra consubstanțialității politicii și comunicării. Dacă tehnicile de comunicare ar cunoaște un avînt fără precedent, ar fi de dorit, mai curînd
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
semnificative ale RCT de la o clonă la alta: fiecare clonă va avea RCT cu markeri idiotipici care determină specificitatea AMC. Moleculele receptoare de antigen ale limfocitelor T sunt heterodimeri alcătuiți dintr-o glico-proteină de 80-90 kD, care, în condiții reducătoare, disociază în două peptide de 40 și respectiv 43 kD. Molecula întreagă constă dintr-o pereche de lanțuri polipeptidice, similare ca dimensiune, legate prin punți S-S. Cele două peptide ale RCT sunt distincte (α și β). Lanțul α are 248
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
orice combinație a unei secvențe particulare, variabile de catenă ușoară cu o secvență particulară a regiunii variabile a catenei grele. Astfel, la geneza idiotipului participă ambele catene H și L, ale moleculei imunoglobulinice, concluzie bazată pe constatarea că dacă sunt disociate, catenele separate nu pot lega antiidiotipul sau eficiența de legare a acestuia este scăzută. Așadar, idiotipul este reprezentat de o populație omogenă de imunoglobuline produse de descendenții unei clone celulare care recunosc un singur epitop. Etimologia cuvântului idiotip semnifică individualizarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
globinice. Manifestările clinice variază de la ușoară instabilitate, care nu este aparentă clinic, la instabilitate severă, care cauzează distrugerea eritrocitelor. Hemoglobinele instabile suferă hemoliză sub acțiunea sulfonamidelor. Instabilitatea hemoglobinelor este determinată de disocierea prematură a hemului de catena globinică. Catenele globinice disociate de grupul hem precipită intracelular sub forma unor depozite celulare cunoscute sub numele de corpi Heinz. Corpii Heinz afectează funcția membranei celulare. In splină, eritrocitele a căror membrană a suferit modificări sunt reținute prematur de macrofagele din sinusurile venoase ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Nevoia, surprinsă mai ales la tineri, de a situa evenimentele agresive în propriul context social, istoric și cultural a fost evocată de mai mulți autori. S-a și văzut, de altfel, că înțelegerea și explicarea comportamentului agresiv nu pot fi disociate de antecedentele acestuia, de consecințele și procesele care intervin între condițiile de instigare și de manifestare a comportamentului. Pentru a înțelege pe deplin complexitatea învățării, dezvoltării și păstrării comportamentului agresiv, modelele recente sunt denumite integrative pentru că consideră că atât evenimentele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
al propoziției tranzitive Irakasleak mutila ikusi du (Profesorul a văzut băiatul), în care subiectul capătă desinența ergativă -ak. În funcție de locul modificatorilor: centrifuga/centripeta Lucien Tesnière (Éléments de syntaxe structurale, Klincksieck, Paris, 19591, 1988) propune o alternativă la clasificările existente. El disociază între o structură descendentă sau centrifuga (fr. cheval blanc) și o structură ascendentă sau centripeta (engl. white horse). În cadrul primei structuri termenul regent preceda termenul subordonat iar în cadrul celei de-a doua termenul subordonat preceda termenul regent. Distincția între limbi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și/sau monolog, destinate reprezentării scenice, un gen mimetic (Platon), deoarece înfățișează concret, palpabil, imaginea vieții trăite. După Lessing, este singura formă de artă având calitatea de a transforma semnele arbitrare ale limbajului în semne naturale. Considerat astfel, dramaticul se disociază de teatral și aparține în mod primordial textului literar, care reprezintă „partea esențială a dramei” , putând exista cu succes, consideră unii autori, și în afara scenei: „Piesa trebuie să fie frumoasă și să placă, fără ajutorul actorilor și în afara reprezentației” . Textul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
confident care îl aprobă și-l relansează din punct de vedere discursiv. în teatrul absurd (Ionescu, Adamov) există „dialoguri paralele”, sugerându-se astfel că nu poate avea loc comunicarea. Există și noțiunea de dialog interior (diferențiat de monolog), eul personajului disociindu-se în două sau mai multe entități separate pentru a da expresie unor contradicții lăuntrice acute, cum se întâmplă în drama Iona a lui Marin Sorescu. Chiar dacă, în mod uzual, monologul se supune dialogului, există și forme mixte, de dialog
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
și asistent universitar la Catedra de Estetică) și, sporadic, poeții Mihai Beniuc și Grigore Popa. Profesoară de germană era „doamna Gheorghe“ (habar n-aveam că e nepoata lui Blaga, Georgina). Victor Iancu a fost primul care m-a învățat să disociez în filosofie: lăsând complet la o parte programa de învățământ, el ne ținea un curs de introducere în teoria valorilor, pe care la universitate nu făcea decât să-l repete. Dacă uneori merită ca profesorii să-și rostească prelegerea unui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
implantarea de echipamente publice, crearea de noi servicii publice, implantarea de IMM-uri (întreprinderi mici și mijlocii), acompaniamentul social al problemelor locuitorilor. Se urmărea modificarea fundamentală și durabilă a fizionomiei cartierelor, schimbarea sensibilă a vieții locuitorilor, fiindcă " nu se poate disocia urbanul de social", proiectul urban trebuie pus "în serviciul proiectului social"1. Astfel, contractul de coeziune socială presupunea: un proiect urban de coeziune socială, programe cu obiective și acțiuni clar delimitate (habitatul și cadrul de viață, accesul la ocupare, reușita
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aceștia (muncitorii) vor merge să locuiască la periferie, unde locuințele erau ieftine, pe măsura salariilor lor mici. Habitatul muncitorilor va rămâne un sector liber sau, mai degrabă, abandonat de către stat"1. Segregarea spațială rezulta dintr-un demers al orașului care disocia reflecția și acțiunea asupra spațiului urban de reflecția și acțiunea asupra ariei locuite de populație. Urbanismul lui Haussmann, "organizator și liberal totodată, a căutat mai puțin să afecteze spațiile decât să lase să se desfășoare forțele"2. Haussmanizarea nu a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]