1,706 matches
-
Alte manifestări de debut sunt specifice porții de intrare: faringiană, nazală, laringiană, conjunctivală, cutanată, ano-genitală. Pseudomembranele sunt caracteristice difteriei, indiferent de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică este cea mai frecventă formă de difterie, cu aspect inițial de hiperemie, apoi cu exudat opalin, organizat sub forma falselor membrane. Extină în perioada de stare către luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Campania, care acționează în slujba imperialismului”. Acest demers pragmatic nu împiedică, în 1920-1922, sprijinul financiar și militar al URSS acordat lui Mustafa Kemal care reprimă cu ferocitate atât opoziția comuniștilor turci, cât și a autorităților musulmane recalcitrante la laicizare. Această disociere a teatrelor intern și extern va fi întotdeauna una din caracteristicile antiimperialismului sovietic. O vom găsi după 1945, mai cu seamă în Egipt, Siria și Irak, ale căror regimuri vor beneficia de sprijinul sovietic deși îi supun persecuțiilor pe comuniștii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cercetare și documentare asupra soluțiilor creatice; * exerciții pentru dezvoltarea creativității și sensibilității creativității ; * exerciții de dobândire a cunoștițelor legate de unele tehnici de lucru “ modelare, decupare etc.; * exerciții de dezvoltare a memoriei vizuale și a imaginației creatoare (asociere, analogie, corespondență, disociere, combinare a unor forme sau elemente estetice prin care se descoperă modalități de exprimare a ideilor, sentimentelor, emoțiilor); * exerciții de dezvoltare a spiritului de invenție și creație (metamorfozarea formelor sau anamorfozarea lor în viziuni inedite). Desigur că aceste exerciții trebuie
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
Naționale de Educație Fizică și titular al Catedrei de anatomie-antroplogie de la A.N.E.F. (1930 1938), o strânsă interdependență între funcție și formă, “anatomia fiind știința formei vii” (M.Ifrim, 1986, 145). Prin prisma acestui concept morfofuncțional nu putem face o disociere între formă și funcție. Ca urmare, nu putem defini tipul somatic strict morfologic, făcând abstracție de funcționalitatea sa. În acest context se impune să introducem noțiunea de tip somatofiziologic, pentru sport această viziune fiind de însemnătate majoră. Astfel, tipul somatofiziologic
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
și asupra celui animal sau vegetal. Dintre aceștia se pot aminti: dioxidul de carbon (în cantități mici este stimulator al fotosintezei, dar peste un anumit prag are acțiune inhibitoare); monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO 2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesimțite animalele și omul); oxizii de sulf: dioxidul și trioxidul de sulf (determină apariția de cloroze); compuși fluorurați (provoacă necroze pe frunze, numite arsuri); clorul și compușii săi (determină
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
decizie să fie încărcate cu rezolvarea unor probleme secundare, ce cu ușurință ar putea fi rezolvate la alte niveluri intermediare. Totodată, poate să scadă prestigiul verigilor intermediare, care devin, în anumite situații, doar simple verigi de transmisie. Se favorizează o disociere între conducere, care devine în acest caz „creierul” organizației, și executanți, care devin „brațele” organizației. Un alt fapt care ar putea îngreuna funcționalitatea acestor structuri este următorul: conducătorul direct ar trebui să posede un volum mare de cunoștințe, o experiență
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lor. Nu este deloc greu să ne dăm seama că funcționalitatea tuturor acestor surse generatoare de conflicte la nivel intragrupal se soldează cu efecte dintre cele mai neplăcute: comportamente neproductive cau chiar antiproductive, insatisfacții, nonconformism, devianță, marginalizare, rezistență la schimbare, disocierea și dezmembrarea grupului, chiar disoluția grupului etc. Remediul se află în compatibilizarea structurilor formale cu cele informale (prin diminuarea caracterului constrângător al structurilor formale, prin punerea de acord a constrângerilor formale cu aspirațiile individuale ale membrilor grupului), în creșterea gradului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Se consideră că informațiile furnizate de probele psihologice, specifice sau doar adaptate deficienței auditive, pot fi grupate în două categorii. O primă categorie cuprinde informațiile care permit situarea dezvoltării mintale a deficienților auditivi în comparație cu a auzitorilor. Aceste date contribuie la disocierea efectelor surdității de cele ale unor forme de deficiență mintală. A doua categorie cuprinde informații mult mai detaliate, date analitice care țin seama de conținutul probelor și de nivelul reușitelor la probe și sub-probe. Acestea contribuie la clarificarea efectului surdității
Strategii educa?ionale pentru copiii cu deficien?e de auz by Daniela Nae () [Corola-publishinghouse/Science/84048_a_85373]
-
defensivă de evitare a riscului de evaluare peiorativă”, cf. Mucchielli, 1986, p. 82) sau negative („evitare pentru propria persoană sau proiectare asupra Celuilalt a unor trăsături devalorizate”, concept dezvoltat de Erikson, citat de Mucchielli, 1986, p. 86), de strategii de disociere („tendința de a nu prezenta o anumită fațetă identitară decât În contexte favorabile și de a o disimula complet În alte contexte”) sau de sincretism („juxtapunere incoerentă de trăsături contradictorii provenind din culturi diferite”). Aceste dificultăți Însă, atunci când sunt depășite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
principiu un etalon teoretic de evaluare și de distribuire. Din punctul de vedere al gradului de manifestare, dominanta discursivă relevă indicele de coerență al discursului în raport cu tipul sau cu genul reprezentat de ea, iar pornind de la acesta se pot face disocieri între construcții discursive pure și construcții discursive compozite. Nu în aceeași situație se prezintă indicele de coeziune al discursului, care, prin respectarea cerințelor de relaționare între componentele discursive, poate fi suficient de ridicat chiar în condițiile unei manifestări relativ reduse
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui personaj interferează cu discursul narativ (discursul indirect liber și alte fenomene de eterogenitate enunțiativă) se reacționează la o voce al cărei ecou este auzit. Cititorul este astfel plasat într-o situație de receptare activă, fiindcă trebuie să realizeze o disociere a vocii personajului de vocea scriitorului și să emită o judecată de valoare despre ceea ce aude. În această opoziție, empatia rezultă din relativa transparență a reprezentării. Schema practică servește în acest caz ca formă pentru o reprezentare anonimă, în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere, regăsindu-se în analiza dialogismului textului romanesc, în polifonia enunțiativă, vizibilă nu numai la nivelul textului, ci și la nivelul enunțului, în perspectiva psihanalitică a lui J. Lacan asupra subiectului, în definirea discursului însuși ca discurs de relaționare (astfel, disocierea interacțiunii discursurilor de funcționarea interdiscursivă devine imposibilă). V. dialogism, discurs raportat, ghilimele, interdiscurs, intertextualitate, polifonie. MAINGUENEAU 1991; AUTHIER-REVUZ 1995; VION 1998; ROSIER 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB ETOS. În mod obișnuit, prin etos se înțelege caracterul comun al unui grup
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care primul este autorul empiric și exterior sensului enunțului, cel de-al doilea este o persoană care, în sensul enuțului, este prezentată ca responsabilă de el, și, ultimul, persoana care determină unghiul de vedere din care sînt prezentate evenimentele. Această disociere permite lui O. Ducrot să trateze problema polifoniei discursive. Unii cecetători consideră locutorul ca fiind subiectul vorbitor responsabil de actul de vorbire, dar este exterior lui și se opune subiectului care receptează actul de vorbire, fiind și el exterior, reprezentat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1973; DSL 2001; DETRIE - SBLOT - VERINE 2001. RN N NARATIVITATE. În înțeles general, narativitatea este proprietatea ce caracterizează un anumit tip de discurs, care realizează o relatare, o expunere a unei întîmplări, a unui fapt etc. Se produce astfel o disociere între discursurile narative și cele non-narative, așa cum a procedat Emile Benveniste care a stabilit opoziția dintre povestire (histoire) și discursul în sens restrîns, avînd în vedere categoria persoanei (istoria fiind caracterizată prin non-persoană) și, în plan secundar, de distribuția specifică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN NEGAȚIE. În mod obișnuit, prin negație se înțelege faptul de a contesta existența, necesitatea sau obligativitatea unui lucru sau unui fenomen, manifestată prin unul dintre modurile de bază ale frazei și concretizată prin disocierea subiectului de predicat: El nu merge. Există însă și alte accepțiuni ale cuvîntului negație, între care aceea de mijloc de exprimare a contestării sau a refuzului, care se manifestă la nivel morfologic și sintactic printr-un pronume negativ, un adverb
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acțiuni redresive prin intermediul politeții pozitive, al politeții negative și, respectiv, al exprimării ambigue. Prin mijlocirea exprimării ambigue, emițătorul are avantajul de a nu putea fi considerat răspunzător de enunțare datorită ambiguității și multiplelor posibilități de interpretare contextuală. Această strategie înlesnește disocierea emițătorului de actele amenințătoare asupra imaginilor proprii. Exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive presupune utilizarea politeții, atît a celei pozitive, cît și a celei negative, pentru redresarea actelor amenințătoare asupra feței pozitive sau a feței negative a receptorului. Politețea negativă corespunde
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unor departajări a mijloacelor lingvistice în specifice și nespecifice. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, perspectiva oferită prin caracterizările ce survin în disocierea stilurilor funcționale ale limbii este una dintre cele mai promițătoare, prin varietate și prin bogăție. Această analiză beneficiază de sugestii privind clasificarea discursurilor și realizarea de tipologii, cu un anumit grad de relativitate, dar suficient de coerente. În sfîrșit, există
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sintactic al frazei respective. Astfel, în cazul limbii române, deseori subiectul de persoana a treia este absent în limitele unei propoziții, dar este recuperabil din contextul anterior (prin urmare, din cadrul sintactic). În cercetarea pragmatică a enunțului, s-a constatat posibilitatea disocierii între două niveluri de sens: 1) un sens literal, care este produsul instanțelor referențiale și argumentative și 2) diverse efecte de sens sau subînțelesuri, pe care locutorul le lasă a fi înțelese. Dar, spre deosebire de presupusuri care se deduc chiar din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
explicit (să vă spun o istorie; aici adaug o explicație etc.). Totuși, oricare ar fi gradul de raționalitate, această tendință de a realiza tipuri se lovește mereu de activitatea producțiilor individuale, de infinitatea combinațiilor discursive și de variabilitatea criteriilor de disociere, creîndu-se premisele realizării unor taxinomii diferite în funcție de modul în care privilegiază sau combină proprietățile și circumstanțele discursurilor. De aici rezultă și imposibilitatea raportării celor mai multe texte la canoanele stabilite de cei mai mulți cercetători și de aici este instructivă clasificarea care ilustrează interacțiunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în rezonanță cu Providența divină, a doua nu cuprinde decât faptele istorice legate exclusiv de activitatea umană. Intuim aici o subtilă influență a lui Vico, pentru care tot ce iese din mâna lui homo faber are certitudinea lui verum factum. Disocierea este continuată și de filosoful german Karl Löwith, la care istoria profană și istoria sfântă apar ca două realități independente una de alta. Fiecare dintre ele operează într-un alt domeniu al cunoașterii. Istoria profană este obiectul anchetei istorice, al
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
că reglarea nivelului fosforilării RB în cursul ciclului celular poate fi mediată de Cdc2 sau de alți membri ai familiei Cdk. RB formează complexe cu membrii familiei factorilor de transcriere E2F, inhibând transcrierea genelor reglate de aceștia. Fosforilarea RB determină disocierea sa din complexele cu E2F, conducând la activarea genelor țintă E2F. Printre genele necesare progresiei ciclului celular și sintezei ADN se mai includ: c-myc, B-myb, cdc2 și cele care codifică timidin-kinaza, dihidrofolat reductaza și ADN polimeraza. RB activează transcrierea unei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
forma sa inactivă. Durata de acțiune a formei active a proteinei RAS, ca GTP-ază, este foarte scurtă, fiind condiționată de interacțiunea sa cu alte proteine care stimulează hidroliza GTP. Alte proteine cu care interacționează proteina RAS sunt cele care inhibă disocierea GTP de proteina RAS, consecința fiind prelungirea duratei de existență a formei active a acesteia. Proteina RAS manifestă o activitate redusă intrinsecă de GTP-ază, asigurându-și propria sa inactivare în urma conversiei prin hidroliză a GTP în GDP. Activitatea GTP-azică intrinsecă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ergativ este deci legat de topicalitate. Grupurile nominale nontopice nu necesită, de obicei, o marcare specială pentru a fi topice. Agenții de persoanele 1 și 2 reprezintă totdeauna informație cunoscută, deci marcarea lor este superfluă. Concluzia studiului este că fenomenul disocierii persoanelor în limbile ergative poate fi atribuit caracterului specific/definit al pronumelor în dialog. Fenomenul partiției personale a fost studiat și de Nash (1997). Autoarea adoptă explicația cognitivă menționată de Dixon pentru acest fenomen − locutorul se concepe ca fiind un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mixt unele proprietăți − numeroase − sunt sensibile la noțiunea de subiect de adâncime, iar altele, la relațiile gramaticale. Autorul a arătat (Manning 1996: 35) că ergativitatea sintactică oferă o motivație puternică pentru un nivel separat, structura argumentală, și că aceasta demonstrează disocierea clară a relațiilor gramaticale de structura argumentală. Din punct de vedere diacronic, pivotul este derivat prin gramaticalizare din topic sau din focus. 3.3. Ergativitatea la nivel discursiv/informațional Fenomenul ergativității a fost puțin studiat la nivelul organizării discursului, însă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2007), au propus ca micul v să fie divizat în două centre: unul este responsabil de semantica eventivă și de categoria rădăcinii (v), celălalt introduce argumentul extern (Voice). Ideea este preluată de Collins (2005: 96, apud Roberts 2007b), care propune disocierea proprietăților de tranzitivitate ale v: (a) activ: v atribuie rol tematic extern; v verifică Cazul acuzativ; (b) pasiv: v atribuie rol tematic extern; Voice (lexicalizată ca by 'de (către)') verifică acuzativ. Roberts (2007b) sugerează o soluție alternativă: Voice, centrul fazei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]