9,387 matches
-
nu e decât o legendă. Dar naivitatea metaforei din legenda asta se pupă taman cu sărutul Sophiei, care nu-și mai reprimă instinctul de femeie-scoică în aștep tarea perlei din vârful sexului bărbatului-cal-de-mare. Sărutul ei adună tandrețea agresivă a unei disperări fără margini. Iar mintea ei refuză să înțeleagă. Min tea ei refuză să accepte ceea ce i se întâmplă. Mintea ei e blocată de un puhoi de simțuri abia acum desco perite, care ies de nicăieri și dau năvală în pieptul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vizibil. Sunt ani. Sunt ani. Parcă sunt zeci de ani. Și parcă ieri aveam încă puterea să îi fiu bărbat. De ce se-ntâmplă toate astea, Doamne? Gândul urlă, dar fruntea lui nu-și încrețește nici un rid. Nici măcar o umbră de disperare nu transpare. Cavanosa e un actor desăvârșit pe o scenă goală, iar spectatorul lui fidel este Sophia. Unicul lui spectator. Cel care nu pierde nici o reprezentație. Spectatorul care cumpără toate biletele. Spectatorul care în chiriază sala pentru a-și admira
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
trag apa, pentru că oricum e un topor imaginar și n-o să-l găsească nimeni acolo, și acum stau două trei patru secunde și uite că am obți nut o reacție, pentru că ușa se deschide și Sophia intră în baie și disperarea i se citește în priviri și are halatul închis, chiar dacă eu speram că o să vină într-un suflet și o să uite să și-l mai închidă, dar nu-i nimic fetițo, te prind eu mai târziu, și uite-l și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Sophia e acum pe un câmp cu flori galbene. O dor ochii de atâta galben. Tatăl ei stă în mijlocul câmpului și se uită la ea. Zâmbește larg și își deschide brațele. Sophia râde fericită și fericirea ei se transformă în disperare pură, în timp ce aleargă spre tatăl pierdut și regăsit, și acum Sophia aproape zboară spre omul din plin galben, și brațele lui o prind din zbor, și omul o strânge tare la piept. Sophia adoarme. Patru dimineața. Ai fost fiecare bărbat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
metri distanță. În apar ta men tul vecin. Mănâncă sendvișuri și se uită la un sitcom pe ecranul unui televizor mic. Iar râsetele publicului în delir acoperă orice zgomot. Cavanosa îmbrățișează closetul aproape cu dragoste. Pentru că dragostea ade vărată conține disperare. Mâinile lui zbârcite alunecă pe porțelanul alb al closetului, și capul lui Cavanosa se lovește de gresie. Acum e deja aproape gata. Mă uit la el. Finito? Nu mă aude. Mai aștept puțin. Am răbdare. Cred că mă păcălește. Deja
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
care lucrasem. M-a sunat, mai întâi tatonând, amintindu-mi cine era și informându-mă că Remora leorpăia acum ciorbă de pui în lumea celor drepți. Și, tot stând de vorbă la telefon, deodată strecoară că m-a iubit cu disperare și că a fost neîndemânatică și că a durut-o că n-am mai căutat-o deloc și că am dispărut... — îmi amintesc fiecare lucrușor pe care l-am făcut împreună, mi-a șoptit printre ceva pârâituri. Și, până să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în chiuituri și zâmbete necenzurate. Uneori, în câte o seară lungă, răsfoia albumul cu fotografiile care imortalizau trecutul - Petrișor avea un aparat care-l costase o avere și tot el developa filmele într-o debara transformată în atelier foto, spre disperarea părinților care căutau un alt loc pentru a așeza butoaiele cu murături - și pătrundea cu pași mari în amintiri, aproape că simțea mirosul de brad și putea să vadă flăcările deasupra cărora frigeau bucățele de slănină înfipte în bețe. Ionel
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
proprii. Partea mai proastă e că și a dori fără să poți avea reprezintă o inutilă risipire de sine pe calea dorinței, fără a o putea depăși prin intermediul discretului sentiment de efort inutil pe ți-l dă firescul posesiei cotidiene. Disperarea care ne cuprinde uneori poate să fie datorată și visurilor prea mari (pentru noi) pe care le-am făurit de-a lungul timpului; poate să aibă, deci, drept cauză lipsa măsurii în imaginar. Întâlnim câteodată bătrâni cu fețe crispate, al
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un contract cu Comitetul de organizare prin care trebuia să plătească pe atunci suma colosală de 1000 de guinee (în jurul a 3000 USD) pentru drepturile de transmisie. Rapoartele din acel timp indicau că „BBC-ul mai târziu a pledat cu disperare sărăcia, iar în momentul onorării cecului, pentru că au fost cu toții niște gentlemani, Comitetul de organizare l-a Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 147 refuzat”. Oricum, ei au stabilit principiul „drepturilor de plată”. Estimările sugerează că peste
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
de la ce eram martor fără să vreau. Deodată am auzit un strigăt de spaimă și pata albă se adună la pământ. Era Magdalena! Am mugit ca un taur, m-am întors și am luat-o la fugă. Fugeam, fugeam cu disperare și nu știam încotro. Epuizat de alergătură, m-am așezat într-un parc, pe o bancă. Și atunci a trecut Adela. Probabil că eram desfigurat la față, din moment ce mă tot întreba: Ce ai, ce ți s-a întâmplat? Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nici de un viitor împreună. Îmi trece prin minte, rememorând acele momente triste pentru mine, un vers al lui Blaga: "Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată"!... * Petre,Petre,Petre! Mă trezesc uneori în plină noapte strigându-te, chemându-te cu disperare, cu spaimă, să vii, să mă ajuți, să mă ții în brațe, să-mi risipești spaimele, să mă aperi, să-mi dai, ca altădată, căldura trupului tău, să adorm ca un copil în brațele tale... Vise, vise... Și a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a invitat la masă, unde îi aștepta, întins maiestuos, pe un fund mare de lemn, purcelușul de lapte, rumen și apetisant, cu mărul tradițional în gură. Petre pregătise și un ceaun cu cartofi prăjiți și murături, așa că din purcel, spre disperarea lui Toni, n-a mai rămas mare lucru. Și uite așa trecea timpul, cu amintiri, cu glume, cu plimbări în livadă și în pădure și, bineînțeles, cu mese-surpriză. După apropourile făcute lui Petre pentru "verdețurile" din prima zi, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mine să n-o imite prost pe mama. Asta ar fi însemnat că n-aș mai fi fost decât cerșetoare pur și simplu. Fratele meu Naoji spunea că nu ne putem măsura cu mama și uneori simt cum mă cuprinde disperarea când îmi dau seama cât e de greu s-o imiți. Într-o seară superbă cu lună, la început de toamnă, stăteam cu mama în grădina din spatele casei de pe strada Nishikata. Ne odihneam în chioșcul de la marginea iazului și discutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
când a murit tata, nici când m-am căsătorit, nici când m-am întors acasă însărcinată, nici când am născut fătul mort, nici când m-am îmbolnăvit, nici măcar atunci când Naoji făcea prostii. Niciodată n-a fost cuprinsă de așa o disperare neagră. În cei zece ani de când a murit tata, mama a fost mereu blândă și veselă, ca pe vremea când trăia el. Eu și Naoji am crescut fără griji. Acum, mama nu mai avea bani. I-a cheltuit pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Am crezut că o să mă aresteze și o să mă poarte ca pe o criminală prin sat. În clipa aceea, mi-am dat seama că arătam foarte neîngrijită, așa cum eram în chimonoul de noapte și cu picioarele goale. M-a cuprins disperarea și simțeam că mor de rușine. Domnul Fujita încerca să mă liniștească. — Nu te mai necăji! Cum se simte mama ta? — Se odihnește în camera de zi. A fost un șoc teribil pentru ea. — Oricum, bine că n-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
treabă printre ai noștri. Idioți, fantome, lefteri, câini turbați, fanfaroni, palavragii, terchea-berchea. „Moarte.“ De mi s-ar îngădui acest cuvânt și tot ar fi mai mult decât merit. (rând liberă Război. Războiul Japoniei este o faptă nesocotită, un act de disperare. Să mor din cauza unui act de disperare... nu, mulțumesc! Mai bine mor de mâna mea. (rând liberă Oamenii își compun o mină serioasă când spun o minciună. Vai de seriozitatea conducătorilor noștri de azi! Pfu! (rând liberă Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
câini turbați, fanfaroni, palavragii, terchea-berchea. „Moarte.“ De mi s-ar îngădui acest cuvânt și tot ar fi mai mult decât merit. (rând liberă Război. Războiul Japoniei este o faptă nesocotită, un act de disperare. Să mor din cauza unui act de disperare... nu, mulțumesc! Mai bine mor de mâna mea. (rând liberă Oamenii își compun o mină serioasă când spun o minciună. Vai de seriozitatea conducătorilor noștri de azi! Pfu! (rând liberă Aș vrea să-mi petrec timpul cu oameni care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pe treptele clădirii de la subsol îmi este foarte viu în minte. Am impresia că acea clipă a fost suficientă ca să-mi pecetluiască soarta. Mi-e dor de dumneavoastră. Poate e dragoste la mijloc, nu știu. La gândul acesta mă cuprinde disperarea și de multe ori m-am pus pe plâns. Sunteți cu totul altfel decât ceilalți bărbați. Nu sunt îndrăgostită de un romancier, precum Nina din Pescărușul. Nu mă fascinează romancierii. Dacă mă considerați o „doamnă literară“ sau ceva de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sfărâmă pieptul de pași de fericire. Mi-i și imaginez pe coridor... Gol însă. Oh, viața e prea dureroasă! Realitatea confirmă părerea universală că mai bine nu ne-am naște. În fiecare zi, de dimineața până noaptea, aștept ceva cu disperare. Mă simt mizerabil. Aș vrea să mă bucur că m-am născut, că există oameni... și o lume. Nu vreți să ignorați morala, care ar putea constitui o piedică serioasă? Lui C.M. (Acestea nu sunt inițialele Cehovului Meu. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
care-l iubeam nici nu se sinchisea de mine. Senzația pe care o încercam nu era una de rușine, ci mai degrabă aveam impresia că lumea era un organism necunoscut, foarte diferit de cel din imaginația mea. M-a cuprins disperarea mai tare ca oricând și mă simțeam părăsită într-un amurg de toamnă, într-un deșert în care nu se auzea nici măcar ecoul, oricât aș fi strigat. Să fie oare „dezamăgire în dragoste“? Mă întrebam dacă eram sortită morții, înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
roșii pe zi. — Roșiile sunt bune. Atunci? Își va reveni? — S-ar putea să nu-și mai revină. E mai bine să știi. Pentru prima oară în viața mea eram și eu conștientă de neputința ființei umane în fața muntelui de disperare. — Doi ani? Trei? am șoptit, tremurând. — Nu știu exact. În orice caz, nu mai e nimic de făcut. Doctorul Miyake mi-a spus că și-a făcut rezervare la izvorul termal Nagaoka din Izu. A plecat împreună cu asistenta. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
umplut de lacrimi de recunoștință. — Ce dorește doamna mea să mănânce astă seară? am întrebat-o, ștrengărește. — Nu-ți bate capul cu mine. Nu vreau nimic. Astăzi iar a urcat febra la 39 de grade. De la fericire, brusc, la neagră disperare. Neștiind ce să fac, mi-am plimbat privirile în gol, prin camera luminată slab. Îmi venea să mor. — De ce oare? 39 cu 5. — Nu pot suferi clipele dinaintea declanșării febrei. Mă doare puțin capul, am frisoane și apoi fac febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
până la intrare, cu sabotul în mână. M-am uitat bine la tăbliță. Intuisem corect. Scria „Jirō Uehara“, însă era întuneric în casă. Am mai stat o clipă încremenită, neștiind ce să fac. În cele din urmă, cu un soi de disperare turbată, m-am apropiat de ușă, gata să mă prăbușesc peste ea. — Vă rog să mă scuzați! am strigat, trecându-mi vârful degetelor peste rama ușii. Domnul Uehara... am șoptit apoi. A răspuns cineva. Era însă voce de femeie. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
felul ăsta de viață? — Asta e! — Organismul ce spune? Sunt sigură că ai scuipat sânge. — De unde știi? Am avut o criză mai serioasă zlele trecute, dar n-am spus nimănui. — Exact același miros ca înainte de a muri mama. — Beau de disperare. Viața e prea mohorâtă ca s-o pot suporta altfel. Sărăcie, singurătate, degradare spirituală... Sunt sfâșietoare toate. Ori de câte ori auzi posomorâtele suspine ale nenorocirii, care vin dinspre cei patru pereți din jurul tău, știi bine că nu ți-a mai rămas nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de Monica Olanda, o tânără extrem de frumoasă și care, la acea dată, era iubita unui afacerist turc, pe nume Iusuf. După ce a reușit să-i despartă pe cei doi, Pițurcă jr. și-a continuat nestingherit relația cu focoasa brunetă, spre disperarea turcului, care a jurat că se va răzbuna. Astfel, săptămână trecută, Iusuf i-ar fi aplicat o corecție fizică fostului fotbalist, după ce l-a prins în baia unui club bucureștean. Contactat de Ring, Alexandru Pițurcă a negat un astfel de
Alexandru Pițurcă: Cum să dea un turc libidinos în mine? by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/72135_a_73460]