2,119 matches
-
Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap la salutul răspicat al finului său, marele spătar Mihai zâmbi abia, abia prin barba stufoasă, iar unchiul Iordache nu-i acordă nici o atenție; vorbeau șoptit cu sfințiile lor patriarhii Ierusalimului și al Constantinopolului. — Divanul mic se va ține aici, îi așteptăm pe sfinția sa Theodosie mitropolitul și pe ieromonahul Ștefan cu testamentul mamei, îl informă printre dinți marele stolnic. Fine, mărturia domniei tale are mare greutate. — Aș sta lângă fereastră, nașule, am luat caftanul ăsta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pornite de la noi ar da apă la moară clevetitorilor, căci averea cea mai de preț pe care au lăsato maica mare și taica mare este numele lor bun și pomenirea lor să fie în veci. Dacă se trage pricina în divanul cel mare, eu o să tac, măria ta, dreptatea este în mâna domnitorului țării. Cantacuzinii toți, pentru că erau de față toți frații, trebuiră să recunoască în Constantin Brâncoveanu nu pe nepotul lor, fiul Stancăi, rămas de prunc orfan de tată și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rece. — Să trăiești, măria ta! Vodă sări în picioare speriat. Îl luase somnul. Când i-a adus medicul neamț licoarea menită să-i aline durerile, a băut-o deși astăzi nu-l durea nimic, iar apoi s-a întins pe divan, comod, așa cum i s-a spus, pe partea dreaptă. Cu ochii deschiși, a început să viseze și pe urmă s-a scufundat într-un somn adânc. — Binecuvântează, sfinția ta! Mitropolitul rosti pios rugăciunea și schiță cu amândouă mâinile semnul crucii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
N-ai pasul învățat să te furișezi. Nu o să mă vinzi niciodată. De unde are sfinția ta atâta putere? Cum ai putut atunci, în ajun de Sfântul Gheorghe, în 1669, să te ridici și să arunci anatema asupra domnitorului? Erai în divan. Ți s-a părut că acela era „sfatul necredincioșilor”? Ai aruncat asupra lui Grigore Ghica blestem greu de arhiereu pentru că vărsase sânge nevinovat. A chemat Grigore Vodă atunci patriarhii și te-au judecat, ți-au luat mitra și cârja de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doamna Maria îi aruncă o privire înverșunată: — Acum dacă vodă a răposat, eu sunt doamnă și poruncesc în numele beizadelei Gheorghe. — Se vede, măria ta, că ești străină de țară de nu știi obiceiul pământului. Dacă moare vodă, până se întrunește divanul cel mare, poruncește sfinția sa mitropolitul Ungrovlahiei și marele logofăt, adică eu, care răspundem cu capul de tot ce se întâmplă rău țării. Brâncoveanu se opri. Îi numără pe cei prezenți în sală. Erau: doamna, domnița Casandra, tremurând speriată, grămăticul cel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
speriați. Doamna se uită spre mort și începu să se vaite că vodă a lăsat-o cu copii mici, apoi ceru voie să se retragă peste drum, în casa beizadelelor. — Va trebui să vii însă când se va întruni marele divan, mai spre prânz. Mihai și Constantin întoarseră capul mirați spre Brâncoveanu, acesta le făcu semn să iasă pe sală unde, abia șoptit, le povesti parte din cele petrecute seara și din cele ce avusese în gând să facă doamna Maria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scris despre asta. — Bine și atunci de ce l-ai lăsat, neică Dinule, să trimită solia? Am pus la popreală pe toți cei care trebuiau să răspândească zvonul că l ați fi ucis domniile voastre. Trebuie să se hotărască repede totul în divanul mare, să nu ne găsească turcii dezbinați. Acum merg iute acasă. Prinseră a bate într-o dungă clopotele de la Mitropolie. Odată cu ele porneau pe poarta caselor domnești dorobanți călări ca să spună oamenilor ce se iveau speriați de prin curți că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare. Abia atunci au sosit sfinția sa mitropolitul Theodosie și ieromonahul Ștefan. Au stat la sfat cu frații răposatului și au hotărât să pornească mortul a doua zi la Cotroceni, după dorința lui când a ctitorit mânăstirea. Acum însă trebuia adunat divanul și ales un domn pământean până s-or dezmetici Bălenii și grecii din Fanar. Poruncile le da sfinția sa, atât către dorobanți, cât și către frații monahi. Spătăria mare se umpluse de neamurile Cantacuzinilor, nepoți, nepoate, cumnați, cumnate. Cei doi frați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
către frații monahi. Spătăria mare se umpluse de neamurile Cantacuzinilor, nepoți, nepoate, cumnați, cumnate. Cei doi frați (că Iordache Coconul era cu aga Bălăceanu în drum spre Viena) primeau condoleanțe și, șoptit, puneau la cale ce o să spună fiecare în divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să citească ectenia de ieșire a răposatului. L-au pus pe un fel de năsălie și la rugăciunile ieromonahului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nisip proaspăt pus pe tăblia de sus și aprinse la capul mortului o lumânare. Este de ceară curată? se trezi Theodosie întrebând, apoi în mod ridicol prinse a se scuza în fața slugii. O să plec și eu că trebuie să înceapă divanul cel mare. Nu se ține fără mine. Dacă îl lași singur, și făcu semn spre mort, să stingi lumânarea, că o nenorocire nu vine niciodată singură... Omul privi spre prelat și râse binevoitor. Am turnat ieri o găleată de nisip
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai, mai... — Asta e un semn? — Aș, ce semn, doar că dobitoacele sunt mai simțitoare ca oamenii. Calul plânge acum și nu rabdă nici lumina, că oamenii... Dacă nu eram noi, n-avea nici lumânare. Du-te sfinția ta la divan, îl priveghez eu pân’ la toacă. Binecuvântează. Omul se lăsă într-un genunchi. Mitropolitul rosti ceva neînțeles și-l binecuvântă. Ieși repede ca să nu-i vadă grăjdarul ochii înlăcrimați. În spătăria mică abia încăpură boierii mari și cei din a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreo primejdie domniei mele despre vreo parte, să stați cu mine toți. — Jurăm, jurăm! Din rândul boierilor ieși în față al doilea logofăt care citi jurământul de credință al boierilor țării față de Io Constantin Voievod. Iar pe când domnul intra în divan în sunetele trâmbițașilor și aclamațiile gloatei, armașii trăgeau cele trei salve de tun de întronare. Dar pulberea nu s-a aprins la a treia salvă. Mulți din cei de față s-au îngrijorat să nu fie un semn rău. Dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Mărgineni și Filipești, alături cu ei, toți frații Cantacuzini. — Sfinția ta, mă gândeam ca după ce-l ducem pe ultimul drum pe răposatul voievod, într-o zi de lucru, când treburile Mitropoliei o să-ți lase răgaz, să ne întrunim în divan cu neamurile răposatului, pomenit fie-i numele în veci, și cu ieromonahul Ștefan ca să întărim prin fapte testamentul lăsat de maica mare, doamna Ilinca. Mitropolitul oftă, ar fi vrut să spună ceva, își drese glasul și-și lăsă privirea în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păru chiar că aude respirația liniștită a voievodului. — Vodă doarme, spuse el încetișor. Se sprijini de ușor, stând în picioare și, lăsându-se pe muscheta descărcată, adormi pe loc. Toți îl așteptau pe mitropolit și pe domn ca să înceapă marele divan. Cei doi discutau ceva anume în cancelaria mică. — Ce anume te apasă, măria ta? — Sfinția ta, eu nu avui tată și în afară de răposatul vodă și de stolnicul Constantin, nașul meu, pașii mei nu fură îndreptați de alt-cineva. Acum însă eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa, între noi, să nu mi mai spui în alt fel decât „fiule”, căci asta voi să fiu: rodul învățăturii sfinției tale. Mirarea îl făcu pe înțeleptul Theodosie să-și ridice sprâncenele. — Acum doresc să citești sfinția ta scrisoarea către divan a ieromonahului Ștefan în pricina moșiilor lăsate de maica mare, doamna Ilinca, și vodă Constantin îi înmână mitropolitului documentul. — Nu mă prea ajută vederea, așa că mă rog măriei tale s-o citească. Brâncoveanu luă înapoi pergamentul și începu să citească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i drept, fiule, nu seamănă cu scrisorile date de patriarhi. Acestea vorbesc doar de doamna Ilinca și spun că era o femeie cu mintea întreagă și cu dragoste pentru fiii ei. Le am aci. — Mă gândeam să nu citim în divan scrisoarea părintelui Ștefan; să zicem doar că spune că a făcut mărturie mincinoasă atunci când răposatul domn a anulat testamentul doamnei Ilinca. Știi, preasfințite, despre morți numai de bine. — Cred că și fraților răposatului nu le-ar plăcea să audă asemenea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despre morți numai de bine. — Cred că și fraților răposatului nu le-ar plăcea să audă asemenea defăimare, chiar dacă este în interesul recuperării averii lor. — Numai că necitind scrisoarea, văduva lui Șerban Vodă ar avea prilejul să socotească nedreaptă judecata divanului nostru. Mă gândeam... sfinția ta să o sfătuiești să plece din oraș, să zicem la moșie, la Drăgănești. Ar plăti domnia cheltuiala mutării. — Doamna Maria nu prea se lasă sfătuită. Care doamnă Maria, sfinția ta? Soția noastră este doamna Maria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Românească. Iar în ce privește pe văduva lui Șerban Vodă, ar fi bine să meargă la moșie să pregătească zestrea fetelor. Casandra de pildă e pețită cu beizadea Dimitrie Cantemir. — Înțeleg că atunci nu s-ar mai citi scrisoarea ieromonahului Ștefan în divan. — La ce am arunca în gura lumii un neam atât de slăvit? Și aș vrea să mai înțelegi că doresc să faceți aci la Curte sfeștanie cu sfințire de apă ca să-mi pot aduce toți copiii fără nici o primejdie. Câți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
foișor, și să stea om de pază în ea zi și noapte. Așa cum e, pe deal, să vază când s-aprinde ceva sau când... Doamne ferește! Își făcu cruce, pios. Să mergem, că ne așteaptă boierii. Nici nu intră bine în divan și Constantin îi și trecu în revistă pe toți cei de acolo. Nu era nici unul care să-i ducă veste Maricăi. — Să trăiești, măria ta! rostiră bărbătește aproape toți. — Să trăiți și dumneavoastră, cinstiți sfetnici! Se așeză pe jilțul sculptat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întors de la Târgoviște? Boierii se priviră mirați între ei. Al doilea logofăt, care sta lângă grămătic, îndrăzni: — Măria ta, s-a întors. Este în spătăria cea mică cu domnia sa fostul vistiernic Constantin Știrbei. — Trimite pe cineva să-i poftească în divan. Aci am nevoie de domniile lor. Astăzi vom duce la bun sfârșit și vom judeca pricina dintre boierii frați Cantacuzini pentru împărțirea averii părintești. Împărțirea se va face așa cum a pus să se scrie dumneaei doamna Ilinca, maica lor, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i angajau toți boierii când aveau nunți sau botezuri, răspândea zvonurile pe care le voia vodă răspândite. Că spune nepotul meu vodă Constantin: „La curtea mea n-or să fie vânzători, că eu nu am taine, ce se vorbește în divan află tot târgul”. Prin Hamie, bineînțeles. Dar Hamie, la ceasul în care se îmbina în zori noaptea cu ziua, primea niște foști ieniceri albanezi de-ai lui Köprülü și nimeni nu știa ce sfătuiau împreună. Acum că a murit, urmașii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui, șirul de boieri, aliniați după ranguri, așteptau să fie unși cu sfântul mir. Marele spătar Mihai nu era printre ei. Venise de la Adrianopol, de la Odrii, cum îi ziceau ei, doar de câteva zile și în treacăt a spus în divan că va participa la deniile mari la mânăstirea Colțea, ctitorită de el. Afară ploaia se oprise și prindea să bată un vânt cald dinspre miazăzi. Vodă porunci căpitanului de dorobanți să o ia înainte călare spre Curtea domnească și să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu flori galbene și ici, colo cu câte o coajă de ou roșu. Și-și făcu grăbit cruce cu limba-n gură, zicând „Doamne ferește”, la un gând năstrușnic ce-l fulgeră o clipă... Dacă n-ar trebui să stau în divan și să primesc firitiselile boierilor veliți, cu toți ăști cincizeci de ani ai mei, cu toate dădăcelile lui Pylarino doftorul, ce m-aș mai veseli și eu cu mahalagiii la iarbă verde și m-aș întrece la ciocnit și mâncat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că mutarea sultanului de la Istanbul la Odrii a nemulțumit și mai tare corpurile de ieniceri, bostangii și spahii de la Istanbul, care nu și-au mai primit solda de trei ani. Că marele muftiu Feiz Ullah Efendi a spus în micul divan că dacă s-ar schimba domnul valah, s-ar face rost de aur pentru plata ostașilor. — Asta pentru că atunci când și-a măritat fata muftiul mi-a cerut ca dar de nuntă cincizeci de pungi de aur, iar noi la început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un timp uită grijile și fața-i deveni blândă și senină. În dreptul caselor brâncovenești alaiul se opri și Toma Cantacuzino anunță că acela era locul unde erau găzduiți oaspeții. Vodă mai salută o dată, comunicând că după odihna de la prânz marele divan și domnitorul îl așteaptă pe trimisul padișahului la Curtea domnească pentru ceremonia de primire a documentelor. Constantin Brâncoveanu, călărind tot la pas între cei doi fii ai lui, se lăsă din nou pradă îngrijorării. Ștefan acționase corect urmărind corespondența dintre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]