2,212 matches
-
al picioarelor, Belbo spânzurat de Pendul, vreau să zic, ar fi desenat În aer arborele sefiroților, rezumând În clipa lui cea de pe urmă Însăși facerea tuturor universurilor, fixînd prin plutirea lui cele zece etape ale suflării exangue și ale dejecției divinului În lume. Apoi, În timp ce omul de la oscilații continua să Încurajeze acest funebru balansoar, printr-o cumplită compunere de forțe, printr-o migrare de energii, trupul lui Belbo devenise imobil, firul cu sfera se mișcau pendulând numai de la trupul lui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 252 footnote>. Psihologul american, de origine cehă, Stanislav Grof afirmă că ”impulsul de a crea este adeseori ca o forță primordială care reflectă inimaginabila bogăție și abundență interioară a Divinului”<footnote Stanislav Grof, Jocul cosmic, Editura Antet, 2004, p. 48 footnote>, ”alte dimensiuni importante ale procesului creator, deseori subliniate, sunt spiritul ludic, autodelectarea și umorul cosmic al Creatorului”<footnote Idem., Psihologia viitorului, Elena Francisc Publishing, București, 2005, p. 301 footnote
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
și deci, datorită corespondenței dintre cele două naturi, are de două ori proprietățile naturale ale celor două naturi: două voințe naturale, și anume, cea divină și cea umană; două lucrări naturale, cea divină și cea umană; un dublu liber-arbitru, cel divin și cel uman; precum și înțelepciunea și cunoașterea, divine și umane. Într-adevăr, Iisus, fiind din aceeași substanță cu Dumnezeu Tatăl, vrea și lucrează cu liberă voință precum Dumnezeu; și fiind și din substanța noastră, vrea și lucrează cu liberă voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
teolog egiptean, autor al doctrinei cristologice, condamnate la primul conciliu de la Niceea ca erezie împotriva Sf. Treimi. Printre discipolii acestui curent religios au fost și longobarzii stabiliți în Italia. Râul Împărat bizantin între anii 565-578, cunoscut și sub numele de Divinul, nepot al împăratului Iustinian I Zeul suprem al vechilor germani. Considerat inițial protector al fecundității naturii, este adoptat mai târziu ca zeu al războiului și al sufletelor morților. Augustin de Hipona (354-430) este unul dintre cei mai importanți teologi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el simte o durere puternică În picior și speră să nu și-l fi rupt. Luminile sunt stinse. Hei, este cineva? strigă. — Dumnezeu e pretutindeni și În orice lucru, răspunde o voce masculină. Dar trebuie să știi să recunoști prezența divinului și pentru asta trebuie să-ți deschizi inima către Sfântul Duh. — A Înnebunit? șoptește agentul simplu. — Aprinde lumina, spune celălalt, Înaintând În vârful picioarelor spre sufragerie. O fantomă plină de riduri Îl privește de dincolo de canapea, Învăluită Într-o aureolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cupă. ─ Habar n-am ce înseamnă asta, dă Aurora din umeri. Totuși asta e. Ați zis ceva de o constelație. Păi vă spun eu ce e: Taurul. Dama e Aldebaran, zice Pascal și arată cu degetul spre cornul drept al divinului animal. Dacă îi dăm fiecărei cărți o literă a alfabetului, mergând pe verticală de sus în jos, constelația noastră conține literele Q, Q, K și R. Dacă dăm litere pe orizontală de la stânga la dreapta, iese E, K, Q, R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
voi adopta în apărare? întrebă el. Omul ăsta chiar credea că-și inventase el această răsuflată apărare, deși o întreagă națiune de nouăzeci de milioane și ceva de oameni recursese înaintea lui la aceeași apărare. Așa de îngust înțelegea el divinul act uman al invenției. Cu cât mă gândesc mai mult la Eichmann și la mine, cu atât sunt mai convins că el ar trebui internat într-un spital și că eu sunt persoana pentru care s-au născocit pedepse date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
anteriaore era o condiție importantă a capacității mistice. Prin exercițiu de concentrare se putea ajunge la „începutul Timpului“, ceea ce implică și „ieșirea din Timp”. Memoria ca formă a cunoașterii se înscrie într un lanț cauzal de comportamente care mimează degradarea divinului prin distragere, uitare, ignoranță, cădere tragică. Retrăirea vieților anterioare echivalează cu înțelegerea lor și cu „arderea propriilor păcate“, adică a actelor săvârșite sub imperiul ignoranței și transmise dintr-o existență în alta prin legea karmică. Ajungându-se la începuturile Timpului
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
lui Hugo s-a lărgit. În minte începuse să i se contureze o idee. Oare nu putea el să împuște doi iepuri dintr-un singur foc? Hugo a luat telefonul. —Tarquin? —C’est moi1, dulceață. Cine e la telefon? A, divinul Hugo. Ce absolut minunat! Spune-mi, dragul meu, mi-ai vândut ascunzătoarea sau nu? — Păi, am pe cineva care ar putea fi interesat. Dar mai întâi trebuie să-ți pun câteva întrebări. Ce nespus de incitant. Dă-i drumul, colosalule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Cristos” (Rom 2,16). În acest mod, încă o dată, el punctualizează care este orizontul religios în care se așează discursul despre conștiință. 1.1.2.2 Loc al întâlnirii cu Dumnezeu Concepția potrivit căreia conștiința are de-a face cu divinul este mult anterioară creștinismului. De exemplu, Teofil din Antiohia nu a vrut să admită altă divinitate decât conștiința fiecăruia. Cicero și Seneca au avut concepții asemănătoare. În această privință, și tradiția referitoare la daímon (δαίμων), legată de Socrate, a contribuit
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
actul religios de orice act al conștiinței sunt acestea: un act religios transcende toate ființele contingente; un act religios implică faptul ca realizarea sa să fie cauzată de către o ființă divină. Orice realizare a actului religios este posibilă numai dacă divinul se pleacă spre persoana care operează actul religios. Experiența este posibilă pentru că Dumnezeu este o persoană și nu o ființă oarecare. În acest context, el vorbește despre „sfânt” ca de o „persoană exemplară” care unește persoanele care formează o comunitate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mamă... sunt nebun! ” Era geniul care s-a văzut prăbușindu-se... strigătul acela de disperare al omului care se știa nebun. - Asta-i drama!... repeta Iorgu. Iată cum Dumnezeu nu-i îngăduie muritorului trecerea unor anumite limite , de cunoaștere, accesibile numai divinului... sacrului. În liniștea aceea din cameră, Iorgu își auzea bătăile inimii. - E adevărat că durerea ta, e întotdeauna numai a ta. În durerea morală cât și în cea fizică, omul e osândit să se mistuie singur. Există suferințe pe care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru că știința n-o poate explica, asta nu înseamnă că ea nu există. Este o altă lume!” i-a șoptit gândul - Deci, nu teoriile ori explicațiile, înșele, sunt lucrul pe care trebuie să-l acceptăm, să-l înțelegem...! murmură Iorgu. ”- Divinul!... Divinul, omule, este o zonă vagă nedescriptibilă!. Sacrul este o taină de nedezvăluit!... ”Credere si nu cerceta!”, așa zice dogma!” i-a șoptit gândul. Puținătatea înțelegerii noastre, nu poate ajunge până în adâncurile lăuntrice ale spiritului nostru. Chiar dacă scaperi de dișteptăciune
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
știința n-o poate explica, asta nu înseamnă că ea nu există. Este o altă lume!” i-a șoptit gândul - Deci, nu teoriile ori explicațiile, înșele, sunt lucrul pe care trebuie să-l acceptăm, să-l înțelegem...! murmură Iorgu. ”- Divinul!... Divinul, omule, este o zonă vagă nedescriptibilă!. Sacrul este o taină de nedezvăluit!... ”Credere si nu cerceta!”, așa zice dogma!” i-a șoptit gândul. Puținătatea înțelegerii noastre, nu poate ajunge până în adâncurile lăuntrice ale spiritului nostru. Chiar dacă scaperi de dișteptăciune. Dogma
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu stătea în pat cu fața în sus, cu privirea în tavan, prin minte trecându-i, fără nici o noimă, fel de fel de gânduri. -Creierul uman... omul, sunt un miracol!.. murmură el. ... Gândirea, gândul... ideea, aparțin “lumii divine”. Miracol!.. Pentru Divin nu există timp și spațiu... Infinitatea lumii în timp si spațiu, trebuie acceptată, si atât!.. Imaginile si ideile, ca expresie a gândului, nu dispar niciodată, ele sunt o manifestare a spiritului nostru care este nemuritor. Imaginea unui lucru, aparține lumii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în piept, să i-l spargă. Și, moara de tocat gânduri începu ca o avalanșă... gândul îl purtă la visele care l-au năpădit în ultimele nopți. -Ce știm noi despre taina viselor?!.. Nimic!.. murmură bătrânul. Visele sunt spirit, aparțin Divinului... rămân taine!... Visul e o întâlnire în planul astral, în timpul somnului, este mesaj din lumea nonmaterială... Visul rămâne o necunoscută... este inexplicabil! murmură bătrânul cu convingere fermă. Mai precis... visurile sunt răspunsuri la întrebările pe care nu știm să le
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
există cadou mai atrăgĂtor decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă de posibilități de joacă. Transa extatică a Nirvanei sau beatitudinea mistică a rugăciunii creștine izvorăsc din același act fundamental al Întregirii omului cu Divinul. Forma oricărui lucru este rezultatul competiției dintre două forțe opuse. Perfecțiunea rotunjimii este dată de izotropismul forțelor, de faptul că sunt distribuite uniform pe Întreaga supra- față. În grația divină nu pot exista inegalități și contradicții, ca În sufletul omului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
există cadou mai atrăgător decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă de posibilități de joacă. Transa extatică a Nirvanei sau beatitudinea mistică a rugăciunii creștine izvorăsc din același act fundamental al întregirii omului cu Divinul. Forma oricărui lucru este rezultatul competiției dintre două forțe opuse. Perfecțiunea rotunjimii este dată de izotropismul forțelor, de faptul că sunt distribuite uniform pe întreaga suprafață. În grația divină nu pot exista inegalități și contradicții, ca în sufletul omului. Și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prin numele dat științei), a "vedea" dinamism acolo unde alții văd staticul, înseamnă a trece dincolo de aparențe, în lumea esențelor o lume mai reală decât cea reală, care nu are nevoie de argumente logice, nici de măsurători, înseamnă a descoperi divinul din noi. Prin știință suntem ființe evoluate din celula primară printr-un proces evolutiv explicabil științific, prin credință suntem creația lui Dumnezeu. Și fiecare este ceea ce vrea să fie, pentru a rămâne în spiritul filosofiei unamuniene. Tragismul și comicul, ca
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
când nu disting obiectele; absolutul se teme de individualizare. Intensificarea nu importă cărei senzații este semn de religiozitate. Un dezgust maxim ne dezvăluie Răul (calea negativă spre Dumnezeu). Viciul e mai aproape de absolut decât un instinct nefalsificat, deoarece participarea la divin este posibilă în măsura în care nu mai sîntem natură. Un om lucid își măsoară "căldurile" la fiece pas, spectator al pasiunii proprii, veșnic pe urmele lui, abandonîndu-se echivoc născocirilor tristeții sale. În luciditate, cunoașterea este un omagiu fiziologiei. Cu cât știm mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-au rezolvat nimic, dar au înțeles totul? Avalanșa de paradoxe în preajma lui Dumnezeu, spre a se ușura de teama neînțelesului. Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale. Înșiși sfinții au folosit acest instrument al indeterminației spre a "preciza" indescifrabilul divin. Senzații eterice ale Timpului în care vidul își surâde lui însuși... Melancolia - nimb vaporos al Temporalității. Existența demoniacă ridică fiece clipă la demnitatea de eveniment. Acțiunea - moarte a spiritului - emană dintr-un principiu satanic, încît luptăm în măsura în care avem ceva de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nivel de singurătate Ghetsimani - mi-l apropie mai mult decât toate dovezile de iubire care i-au asigurat un credit cvasietern printre muritori. Cu cât te deosebești de oameni, cu atât ai mai puțin loc în lume pentru ca accesul la divin să te separe de singurătate. Ultimul cerșetor e un proprietar față de rătăcirea pământească a lui Isus. Oamenii l-au răstignit chiar pentru a-i găsi un loc și lui, pentru a-l lega cumva de spațiu. Decât, ei n-au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sub ochiul melancolic și pietrele par a visa, zadarnic am căuta fără el noblețe în fire. Melancolia exprimă toate posibilitățile de cer ale pământului. Nu-i ea apropierea cea mai îndepărtată de Absolut și nu-i ea o realizare a divinului prin fuga de Dumnezeu? În afara ei, ce-am putea opune Paradisului, când de lume nu ne mai leagă decât faptul de a trăi în ea și golul pozitiv al inimii. Avantajul neantului față de eternitate este că nu poate fi pătat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unui salon strălucit, o jună fată muiată într-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi și dulci clapele unui piano sonor și acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce și moale. Părea că geniul divinului brit Shakespeare espirase asupra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ofelia. Închise iar ochii până ce, recăzut în pustiul cel lung, palatul alb se confundă cu nourul de argint și juna fată cu îngerul în genunchi. Apoi, strângând ochii silit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
salon strălucit, o jună fată muiată-ntr-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi, albe, clapele unui piano sonor și acompaniind țipetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glas[ul ] ei dulce, moale și încet. Părea că geniul divinului brit Shakespeare espirase asupra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ophelia. Am închis iar ochii, astfel încît, recăzut iar în pustiul cel lung, palatul cel alb se confunda cu nourul de argint, iar juna fată albă cu îngerul în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]