KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

cu ce, s-a terminat acetilena. Pe ușa deschisă intră în salon, traversîndu-l spre ieșire, doi muncitori, însoțiți de Săteanu. Privirea unuia dintre ei întîlnește pe-a lui Mihai și se pleacă scurt, într-un semn de salut. Bună seara, dom' inginer! Bună seara, nea Bogdan! Noroc, Mihăiță! vine Săteanu cu mîna întinsă după ce a închis ușa în urma celor doi. Mă gîndeam că pe viscolul ăsta... Abia am ajuns și eu. Iei ceva? Mulțumesc, dar... la autogară am băut niște țuică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ora asta o mai găsesc pe sor-mea la serviciu; să-i dau un telefon din holul hotelului, s-o întreb dacă vine măcar mama la premieră..." Intră în cabina interurbană din holul hotelului și încearcă zadarnic să prindă legătura. Dom' Vlădeanu, se aude strigat cînd iese din cabină vrînd să traverseze holul, spre ușile mari, din sticlă, deschise automat de către un mecanism așezat sub dalele de marmură. Cînd întoarce privirea, îl vede pe inginerul Muraru venind dinspre o masă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apoi mai bea jumătate și din al doilea, privind mereu departe, aiurea. Am să mă întorc... murmură el. M-am înșelat venind aici. Ca un adolescent, răscolit de hormoni... Ce-mi trebuia mie...?!... Să nu te însori cu o proastă, dom' Vlădeanu! face el un gest categoric. Proastele nu știu decît să-și desfacă picioarele și să se scuze că-i încă neordine în casă cînd le calcă pragul vecina... Două mari idealuri: satisfacția sexuală și părerea vecinelor. Nu știam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai plăcut decît să gîndești bine și să-ți vezi gîndurile devenite realitate?!... Stau uneori cu două-trei cafele în față, acasă, și lucrez; atunci, hop și ea! "Noi de ce n-avem?! Cutare are! Noi de ce nu facem?! Cutare face !" Păi, dom' Vlădeanu, eu mă-ntind cît mi-i plapuma. Soții colegelor ei învîrt mii de lei pe zi. Eu îmi permit seara asta să beau o sută de lei, o dată la o lună jumătate! Vino mai des prin restaurante și-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fără să se poată abține. De ce rîzi?! se înfurie Muraru. Vrei să spui că nu sînt bărbat pentru că n-am bătut-o? Cu ce eram mai bărbat dacă-i rupeam două-trei coaste?! Insinuezi că mă-nșeală pentru că nu-s bărbat?... Dom' Muraru... îngînă Mihai, vrînd să-l tempereze, îngrozit de gîndul că, puțin dacă mai ridică vocea Muraru, vor fi în centrul atenției. Hm! pufnește Muraru pe nări ca un bivol ce vede roșu vrei să zici că are îndoieli în privința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de mine. Cînd am semnalat lipsa, mi-au fost luate de pe inventar și-am răsuflat ușurat. De curînd, l-am prins pe-un tehnician că mi-a șterpelit un aparat telefonic. M-a luat la o bere, cum că "vedeți, dom' inginer..., un cumnat..., băiatul i-a făcut bucăți aparatul...", dar cînd s-a îmbătat, mi-a șoptit: "cinci foi mi-a dat madam Săteanu, una o bem acum..." Dragul meu, spune Ion grav, legănîndu-se cu scaunul lăsat mult pe spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Las' că i-o zic eu! Vlad ridică un deget în semn de salut și iese. În furia lui, nu mai ia în seamă viscolul de afară, străbătînd cu pași mari distanța pînă la instalația în construcție. Așa de dimineață, dom' inginer? întrebă Cornea după ce răspunde la salutul lui Vlad, intrat deja în cămăruța în care și-a înjghebat un birou, să aibă unde ține desenele de execuție și alte hîrtii. Da; am visat ast' noapte că-s luat de fraier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chiar mai înainte l-am văzut spune unul din mecanici. Cornea trimite pe cîțiva să-l caute pe Bogdan și așteaptă, încălzindu-se la soba în care au fost grămădite capete de scîndură de la ambalajul aparaturii sosite pentru secție. Neața, dom' maistru! salută Bogdan intrînd. Caut o altă trusă de sudură, că a mea-i veche și-s stricate capetele mici... Unde lucrezi? îl ia la sigur Cornea. Păi..., cum, nu știți? Au crăpat două trasee în Zona Întîi... Sigur?! Aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dar își amintește că nu mai are acetilenă, iar Săteanu, aseară, nu i-a spus dacă dă el dispoziție să se aducă ori nu. Se întoarce în birou la Stanciu: Aseară mi s-a terminat acetilena. O să primești, fii sigur. Dom' maistru mi-a dat pontajul și fișa de protecție să-mi fie semnate unde lucrez arată spre hîrtiile din mînă. Du-te, dom'le, acolo! se înfurie Stanciu. "Dom' maistru" să-și vadă de-ale lui! Ei, asta-i bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu. Se întoarce în birou la Stanciu: Aseară mi s-a terminat acetilena. O să primești, fii sigur. Dom' maistru mi-a dat pontajul și fișa de protecție să-mi fie semnate unde lucrez arată spre hîrtiile din mînă. Du-te, dom'le, acolo! se înfurie Stanciu. "Dom' maistru" să-și vadă de-ale lui! Ei, asta-i bună! Dar dumneata să-ți ții gura! N-am spus nimănui... De unde a aflat Vlad? De la tovarășul Vlădeanu, inginerul de la Dezvoltare. M-a văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Stanciu: Aseară mi s-a terminat acetilena. O să primești, fii sigur. Dom' maistru mi-a dat pontajul și fișa de protecție să-mi fie semnate unde lucrez arată spre hîrtiile din mînă. Du-te, dom'le, acolo! se înfurie Stanciu. "Dom' maistru" să-și vadă de-ale lui! Ei, asta-i bună! Dar dumneata să-ți ții gura! N-am spus nimănui... De unde a aflat Vlad? De la tovarășul Vlădeanu, inginerul de la Dezvoltare. M-a văzut aseară cînd ieșeam de la tovarășul Săteanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dumneata să-ți ții gura! N-am spus nimănui... De unde a aflat Vlad? De la tovarășul Vlădeanu, inginerul de la Dezvoltare. M-a văzut aseară cînd ieșeam de la tovarășul Săteanu... Singurul care ne-a văzut... Eu mă duc, nu zic nu, dar dom' maistru, la ședința viitoare de partid, sigur o să se ia de mine, îl știu. Toate astea se adună, și... Ascultă, cred că-i mai bine să te duci acum în Zona Întîi, la trasee; dai o mînă de ajutor, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Pavel. N-am decît șaișpe gogoșari, că unul l-a înfulecat grăsuna. Lumea-i încă flămîndă; îmi ies vreo douăzeci și cinci de porții de brînză. Bine! spune Sultana apăsat, grăbindu-se să-i iasă în întîmpinare soțului, la capătul barului. Ce naiba, dom'le, chiar s-a terminat toată mîncarea?! se burzuluiește un pasager, urmat de cîțiva care întind gîtul peste tejgheaua barului. Văd că se mai scot încă... spune o femeie. Mai avem brînză, pîine și murături spune Sultana, urmîndu-și imediat soțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
elegant într-un palton ce-i vine turnat, în costum de culoare închisă, contrastînd cu cămașa albă și cravata colorată. Bună ziua, domnule Muraru! răspunde Mihai, mascîndu-și nedumerirea, schițînd un gest de ridicare, în timp ce întinde palma spre unul din scaunele libere. Dom' Vlădeanu, începe Muraru, făcînd semn că nu stă, mulțumind printr-un gest pentru invitație există o vorbă care zice: "Beatul se trezește, prostul niciodată". Drept care am venit să vă cer scuze pentru aseară. Vă rog să le acceptați! Mă îmbătasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu privirea spre ceasul de la mîna lui Lazăr. Fratele meu omul spune Lazăr studentei, arătîndu-1 pe Ovidiu cu capul vrea încă un plasture, de-o să facă precum trenul și-o să semene, privit din față, cu "Ecoul" lui Munch. Așa-i, dom' profesor? Luat prin surprindere, profesorul se întoarce din plimbarea lui agale, aruncînd spre cel de lîngă el o privire obosită: Ce mai vrei, Lazăre? S-ar putea să crăp, să crăpăm toți că autofreza s-a întors din drum precizează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor universitar? De ce? Dumneavoastră ați predat Latina și Franceza. Nu-mi amintesc să vă fi avut elev. Mă iertați! spune profesorul, retrăgîndu-se. Nu vor să vă dea și dumneavoastră în cărți, dom' profesor? îl întreabă Lazăr cînd profesorul a ajuns în dreptul saltelei pe care el și studenta încearcă s-o așeze mai bine lîngă perete. Ce mai puteți spera de la viitor?, afară doar de un loc la Academie. Profesorul se oprește și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oricum, voi culmina cu creația ce o fac în Ora solstițiului. Mihai își retrage capul băgat printre perdelele de pluș din fundul sălii și-și îndreaptă pașii înapoi spre ieșire, ca un hoț rușinat de prezența sa la locul furtului. Dom' Vlădeanu, îi strigă în șoaptă secretara teatrului zărindu-l v-am căutat cu telefonul pe la uzină. Domnul Negrea voia să vă comunice în legătură cu deseară... Mihai mulțumește în șoaptă și cotește în stînga, urcînd spre secretariatul literar. Bine c-ai venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de adăugat. Auzind însă subiectul, mi-am zis că mai pot arunca niscaiva surcele în focul nostru, apropo de păcatele părinților la judecata de apoi, sau de mai întîi, a copiilor. Altceva însă voiam: ce părere aveți de cununia religioasă, dom' profesor? O aberație! Și nu v-ați pus problema de ce mulți o mai practică? Poate chiar și printre colegii dumneavoastră de catedră. Niște ignoranți! Și eu am făcut așa ceva. Și știți de ce? Să faci pe plac socrilor. Nu. Să simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el a plecat la o ședință. Pe cînd popa... rîde larg Lazăr a luat-o încetișor și, vreme de două ceasuri, poate și mai bine... Atunci am simțit că e o zi deosebită, eram regele acelei zile!... Ce-ați zice, dom' profesor, schimbă el tonul dacă dumneavoastră, mergînd la teatru, ați vedea că iese un actor la rampă, în ținută de stradă, spune în două vorbe conflictul piesei și apoi vă invită să ieșiți din sală că acolo trebuie să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din umilință în extaz și invers, alte amintiri, studentele cu care flirtează, fără să se atingă de vreuna chiar cînd ea insistă, versul lui Voiculescu mînjit de buzele sale și, persistent, ceața tot mai groasă pe ochi. Vă e rău, dom' profesor? îl aude pe Lazăr lîngă umărul său, simțindu-i palmele puternice sprijinindu-l. Veniți aici... Se lasă dus spre saltea, murmurînd: Mi-e teamă, Lazăre... Nu, nu ca aseară, cînd m-ai amenințat tu... Acum... mi-e teamă așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i palmele puternice sprijinindu-l. Veniți aici... Se lasă dus spre saltea, murmurînd: Mi-e teamă, Lazăre... Nu, nu ca aseară, cînd m-ai amenințat tu... Acum... mi-e teamă așa, în general; o frică stupidă, de om bolnav. Oboseala, dom' profesor; oboseala, foamea, surescitarea... Profesorul tace, răvășit de gînduri, în centrul cărora, ca un obelisc, scînteiază metafora celor cinci foi de viță, folosită de Lazăr într-un articol: "nud cu cinci foi de viță: două la ochi, două la urechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trebuia voiam! să ies în evidență, să... Trebuia să abat și bănuiala că..., să atîrne mai greu articolul cu metafora decît declarația ăluia cu pocherul..." Știi, Lazăre... întoarce el privirea spre tînărul ce-i mai ține încă umerii. Așezați-vă, dom' profesor, altfel, riscați să vă prăbușiți... Se lasă încet pe saltea, întinzîndu-se cu fața în jos, cu fruntea îndesată în palmele puse una peste alta, ca atunci cînd dormi cu fața în iarbă, vara. De afară, viscolul se aude urlînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șoferul a preluat comanda tuturor acțiunilor. Cu o sfințenie oarbă, toți se supun indicațiilor lui. Odată farfuriile cu bucata de friptură așezate în fața tuturor, el trece cu canistra și toarnă fiecăruia cîte un pahar cu vin. Ale cui sînt geamantanele, dom'le? întreabă unul. Dacă nu a vrut bani, răspunde șoferul sînt sigur că nu vrea nici să se afle cine-i. S-ar putea găsi vreunul să-l întrebe de ce, de unde... Unii îți fac rău chiar și cînd îi ajuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
N-am dezarmat; am fost scos din luptă. Conjunctură nefastă strînge din umeri profesorul. Trist, dar adevărat; cum, la fel de adevărat că studenții cu revendicări, de-atunci, din '68, sînt azi funcționari cuminți, cu mînecuțe, iaurt, griji cotidiene... Vorbim de dragul vorbei, dom' profesor surîde Lazăr. La București, atunci, niște studenți au umblat cu colindul pe la cămine iar în celelalte centre au început să se ia măsuri, să se facă dosar din orice fleac. Doi-trei din ăia, cu colindul, au fost dați afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
clătină Maria din cap vrînd să se întoarcă. Dacă-ți face scandal Theo, crezi că ăla-și mai amintește? Cum să nu?! Dimineață a venit de și-a cerut scuze că mi-a zis nu știu ce aseară. Mai rar oameni ca dom' Muraru! Muraru?! tresare Maria înspăimîntată. Da. Inginerul Muraru de la noi, de la Sinteză; înainte a fost conferențiar în Iași. Nevastă-sa ce ți-a zis cînd i l-ai dus aseară beat? întreabă Maria vrînd să pară indiferentă. Cine a văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]