KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

să spui? — Pijamale, dragă! Vreau să mă gândesc la tine În seara asta așa cum vei fi. — Cred că nici măcar n-o să mă dezbrac. Haide, e unu și un sfert! Trebuie să plecăm! Nu vei mai ajunge să iei interviul acela. Domnișoara Warren se simți rănită În mândria ei profesională. — Nu cumva ai impresia c-o să-i pun vreo Întrebare? spuse ea. Doar să-i arunc o privire și Îi pun deja pe buze cuvintele care trebuie. Și nici n-o să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
E publicitate. — Dar trebuie să-l găsesc pe hamalul care-mi ține bagajele. Toată lumea părăsea restaurantul. De câte ori se deschidea și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin, te las cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet Pardoe se trezi martora unuia din ritualurile obișnuite din cariera jurnalistică a lui Mabel Warren: dispariția imediată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
părăsea restaurantul. De câte ori se deschidea și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin, te las cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet Pardoe se trezi martora unuia din ritualurile obișnuite din cariera jurnalistică a lui Mabel Warren: dispariția imediată a beției. Întâi o mână aranjă părul, apoi o batistă muiată În pudră - compromisul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin, te las cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet Pardoe se trezi martora unuia din ritualurile obișnuite din cariera jurnalistică a lui Mabel Warren: dispariția imediată a beției. Întâi o mână aranjă părul, apoi o batistă muiată În pudră - compromisul ei cu feminitatea - ascunse roșeața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
alfabetului, A-ul cel mare și negru, se nimeri să fie un bărbat mai În vârstă, În balonzaid, care stătea lângă una din mese și-și Îndepărta firimiturile de pe veșminte Înainte de-a pleca să prindă trenul. — Dumnezeule mare! spuse domnișoara Warren, acoperindu-și privirile cu mâna. M-am Îmbătat. Nu văd bine. Cine-i omul de-acolo? — Bărbatul cu mustață? — Da. — Nu l-am văzut În viața mea. — Eu da, spuse domnișoara Warren. Eu da. Dar unde? Ceva Îi șterse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
a pleca să prindă trenul. — Dumnezeule mare! spuse domnișoara Warren, acoperindu-și privirile cu mâna. M-am Îmbătat. Nu văd bine. Cine-i omul de-acolo? — Bărbatul cu mustață? — Da. — Nu l-am văzut În viața mea. — Eu da, spuse domnișoara Warren. Eu da. Dar unde? Ceva Îi șterse cu eficiență din minte gândurile legate de despărțire. Nasul ei adulmecase o urmă, și lăsând o jumătate de deget de gin pe fundul paharului, o luă spre ușă, În urma bărbatului. Acesta ieșise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ei adulmecase o urmă, și lăsând o jumătate de deget de gin pe fundul paharului, o luă spre ușă, În urma bărbatului. Acesta ieșise și pășea cu repeziciune de-a curmezișul holului negru și luminat, spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de un hamal și căzu În genunchi, scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia și imprecizia beției. Hamalul se opri s-o ajute, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Nu pot să plec din gară, Îi spuse omul. — La ce oră ieși din tură? — La șase. Nu-i bine. Trebuie s-o ștergi. Poți face asta, nu? Nu va băga nimeni de seamă. — Mă vor da afară. — Riscă, spuse domnișoara Warren. Douăzeci de mărci. Omul clătină din cap. — Șeful va observa. — Îți mai dau douăzeci și pentru el. Șeful nu va fi de acord, spuse el. Riscul era prea mare. Putea să afle șeful hamalilor. Domnișoara Warren deschise poșeta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
da afară. — Riscă, spuse domnișoara Warren. Douăzeci de mărci. Omul clătină din cap. — Șeful va observa. — Îți mai dau douăzeci și pentru el. Șeful nu va fi de acord, spuse el. Riscul era prea mare. Putea să afle șeful hamalilor. Domnișoara Warren deschise poșeta și Începu să-și numere banii. Deasupra capului ei, un ceas bătu jumătatea de oră. Trenul pleca În trei minute, dar ea nu permise nici o clipă să i se vadă disperarea: orice emoție l-ar fi speriat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mare, spuse hamalul, dar Îi permise să-i Împingă bancnotele În mână. — Ascultă cu atenție. Te duci pe Kaiser Wilhelmstrasse, la numărul 33. Vei găsi acolo redacția publicației Clarion din Londra. Cineva va fi cu siguranță acolo. Spune-i că domnișoara Warren a luat Orient Expressul spre Viena. Nu-i va aduce interviul În noaptea aceasta; Îl va transmite telefonic mâine de la Viena. Spune-i că-i pe urmele unei bombe de pagina-ntâi. Acum repetă totul. În timp ce el se-mpletici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În mințile altora când nu sunt de față ca să mă vadă sau să-mi vorbească. Se uită iarăși afară, pe geam, dar satul nu mai era, și nici acele coline verzi pe care le văzuse. Doar râul era același. Adormi. Domnișoara Warren se bălăngănea pe culoar, străbătând trenul În lungul lui. Nu putea să se țină de balustradă cu mâna dreaptă, pentru că Încă o mai durea umărul, deși stătuse aproape două ore pe culoarul de la clasa a treia. Se simțea ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
compartiment și Își făcu drum spre toaletă, iar ea, În timp ce se lipi cu spinarea de-o fereastră ca să-i facă loc, Îl zări pe omul În balonzaid moțăind Într-un colț, deocamdată singur. El ridică privirile și-o văzu pe domnișoara Warren În ușă, clătinându-se puțin Înainte și Înapoi. — Pot să intru? Întrebă ea. Am urcat În tren la Köln și nu găsesc loc. Vocea Îi era joasă, aproape tandră. Ar fi putut momi un câine drag spre camera de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Pot să intru? Întrebă ea. Am urcat În tren la Köln și nu găsesc loc. Vocea Îi era joasă, aproape tandră. Ar fi putut momi un câine drag spre camera de gazare. — Locul e ocupat. — Doar pentru un moment, spuse domnișoara Warren. Doar cât să-mi odihnesc picioarele. Îmi pare atât de bine că vorbiți englezește. Mi-e Întotdeauna teamă să călătoresc În trenuri În care nu-s decât o groază de străini. Poți să ai nevoie de ceva În toiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și o prinse nepregătită, cu silueta ei pătrățoasă Înveșmântată În tweed și aplecată puțin În față, cu strălucirea inelului cu sigiliu, cu fața flămândă și congestionată. Nu, spuse el. Nu atât de departe. — Eu mă duc doar până la Viena, spuse domnișoara Warren. El spuse rar: — Ce v-a făcut să credeți...? Se gândi dacă făcuse bine sau nu să pună această Întrebare. Nu era obișnuit ca pericolul să aibă Înfățișarea unei englezoaice, fată bătrână, puțin beată de gin - putea simți mirosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sau nu să pună această Întrebare. Nu era obișnuit ca pericolul să aibă Înfățișarea unei englezoaice, fată bătrână, puțin beată de gin - putea simți mirosul. Riscurile pe care le Înfruntase până acum ceruseră doar capul plecat, degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru un pușcăriaș. — Am crezut că v-am văzut la Belgrad, spuse ea. — N-am fost niciodată acolo. Ieșise dură la bătaie, lăsând la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
până acum. Toată lumea era convinsă că a fost asasinat, dar n-am Înțeles niciodată de ce obținuseră mandat de arestare pe numele lui, dacă tot voiau să-l asasineze. — Și dacă refuză să vorbească? spuse Janet Pardoe, fără prea mult interes. Domnișoara Warren frânse o chiflă. — Până acum n-am dat niciodată chix. — O să inventezi ceva? — Nu, asta ar merge cu Savory, dar nu când e vorba de el. Spuse, nu fără cruzime: — Îl fac eu să vorbească. Cumva. De aici până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
la cafeaua vălurind În ceașcă, la masa care se clătina ușor și la Janet Pardoe. Janet Pardoe făcuse botișor, protestase și se necăjise, dar acum trăgea cu ochiul la un evreu care Împărțea masa cu o fată banală - În opinia domnișoarei Warren - dar având ceva luminos și plăcut. Cât despre bărbat, singurele lui calități erau tinerețea și banii, dar era suficient ca să atragă privirile lui Janet, se gândi Mabel Warren cu amară pricepere. — Știi că acesta-i adevărul! spuse ea, furioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
plătită cu un sărut sau altă drăgălășenie, iar cei care gândeau uitau. Dar cei care simțeau Își aminteau. Ei nu datorau și nu dădeau cu Împrumut. Ce dădeau ei era ură sau iubire. Eu sunt unul din aceștia, se gândi domnișoara Warren, cu ochii umplându-i-se de lacrimi și pâinea uscată oprită În gât, eu sunt una din aceia care iubesc și-și amintesc Întotdeauna, eu rămân credincioasă trecutului În haine negre sau cu bentiță neagră, eu nu uit. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de relevat În caracterul lui Janet, inevitabilul acord al cuiva pe care nu-l interesa ce face. Cuvintele dure sau ciondăneala nu-i tulburaseră niciodată inexpresivitatea spiritului până cu o seară Înainte, când se considera deja scăpată de Mabel Warren. Domnișoara Warren spuse malițioasă, fără a se mai deranja să coboare câtuși de puțin vocea, „Nu-mi plac evreii“, iar Janet Pardoe, Întorcându-și ochii luminoși Înspre Mabel Warren, se arătă de acord: — Nici mie, dragă. Mabel Warren o imploră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aprobare absentă: — Sigur că nu, scumpo. Cum aș putea? Dacă s-ar fi aflat În fața unei oglinzi, ar fi avut o percepție mai puternică a unei minți străine de la imaginea de-acolo, dar nu satisfacția a ceva frumos, se gândi domnișoara Warren. N-avea nici un sens să se gândească la sine, la părul ei aspru, pleoapele roșii și vocea insistentă și discordant de masculină. Nu exista nimeni, nici măcar tânărul evreu, care să nu-i fi fost rival. Când ea nu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sfârșitul, că ea nu se va mai Întoarce niciodată din această vacanță. Nici nu știu măcar dacă acela pe care se duce să-l viziteze este cu adevărat unchiul ei. Există tot atâta pește În baltă ca Întotdeauna, se gândi domnișoara Warren, frângând o chiflă, conștientă cu disperare de mâinile ei neîngrijite. Cum ar fi, de exemplu, fata cu evreul. Și Janet era tot atât de săracă În seara aceea, În cinematograf, dar fata asta nu era tot așa de drăguță ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
credincios pentru totdeauna unei singure persoane. Când trenul ieși iarăși la lumină, ceștile de cafea strălucind și fețele de olandă albă erau Întinse Înaintea unei pășuni largi, pe care pășteau câteva vaci, și a unui codru gros de brazi, iar domnișoara Warren uitase ce voise să spună, pentru că recunoscuse Într-un bărbat care intrase În vagonul-restaurant pe Însoțitorul lui Czinner. În același moment, fata se ridică. Ea și tânărul schimbaseră atât de puține cuvinte, că domnișoara Warren nu se putea decide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
codru gros de brazi, iar domnișoara Warren uitase ce voise să spună, pentru că recunoscuse Într-un bărbat care intrase În vagonul-restaurant pe Însoțitorul lui Czinner. În același moment, fata se ridică. Ea și tânărul schimbaseră atât de puține cuvinte, că domnișoara Warren nu se putea decide dacă se cunoșteau; spera să fi fost străini unul de celălalt, pentru că punea la cale un plan care nu doar că o va pune În contact verbal cu fata, dar o va și ajuta să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
delapidare, iar un baronet se căsătorise cu una din fetele Ziegfeld. Nici unul din aceste subiecte nu erau În exclusivitate: le citise pe benzile agențiilor de știri Înainte de-a veni la gară. Vor pune conferința pentru dezarmare și pe fosta domnișoară Ziegfeld o pagină mai În spate, se gândi ea. Nu există nici un dubiu că, dacă nu izbucnește războiul european sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată În fața oricărui străin. — Ce se Întâmplă? Vă e rău? Domnișoara Warren nu se clinti, gândind intens, de cealaltă parte a plăcilor de oțel ce călcau una peste alta. — Oh, draga mea, ce bine-mi pare că ești englezoaică! Mi-e așa de rău! Nu pot trece. Sunt o bătrână proastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]