1,794 matches
-
mai trimis? Trupul meu cade la picioarele tale greu ca o pasăre moartă. PĂRINȚII Coboară‐n lut părinții, rând pe rând în timp ce‐n noi mai cresc grădinile. Ei vor să fie rădăcinile, prin care ne prelungim pe sub pământ. Se‐ ntind domol părinții pe subt pietre în timp ce în lumini mai adăstăm, în timp ce fericiri ne‐mprumutăm și suferinți, și apă vie pe la vetre. ( Din volumul „Poezii”, ediție îngrijită de Geo rge Ivașcu, Editura pentru literatură). 56 Ana Blandiana (Otilia Doina Rusan, născută Coman
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nu le‐ ai mai știut de nume. Din trei feciori ce‐ aveai, războiul Ți l‐a‐ ngropat pe cel mai mare, O fată‐ i moartă de rușine, Nevasta ta de supărare. Se zbate‐ n sfeșnic lumânarea și moare‐ n stingere domoală A adormit în lacrimi baba, și capul i‐ a căzut în poală... Prin geamul spart clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n perna ei de nori ș‐ascunde În pripă fața rușinată... Un popă‐ n grabnice tropare Te
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și animator al culturii a fost și a rămas G. Tutoveanu, Academia Bârlădeană și publicistica regeneratoare a marilor spirite, mereu nemurito are. SORA Pe cărarea dintre vii, Cobora o fată ... Erau luncile‐argintii, Cerul fără pată ... și cânta cu glas domol, O poveste‐amară ... Treceau păsările stol, În spre altă țară ... și spunea de‐ un dor cumplit , De‐ ndrăgiri uitate ... Ascultau în asfințit , Măgurile toate ... Erau lacrimi și eres, Taine de la horă ... Eu de‐ atunci am înțeles Că mai am o
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bârne de stejar bine cioplite și potrivite. --De ce era nevoie de atâta grijă la cioplitul și așezatul bârnelor? --Vorba ceea, “cap ai, minte ce-ți mai trebuie?” --Bagă de seamă cum... căăă - m-a atenționat gândul de veghe. --Mai domol cu vorba și mai tare cu mintea, amice! Imaginează-ți un pod cu bârnele strâmbe, care nu se lipesc cum trebuie între ele și nu sunt fixate bine, pod pe care trece un “Călăreț de Țarigrad” în galopul calului... După
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dughene sântu lângă zăplazii bisericii Armenești... și mănăstire Bărboiul mi-au dat o bucată de moșie ce-au avut la Jijie, anume Lazorenii”. --Până aici n-ai spus mare lucru. “Schimbătură” cu vreo mănăstire au mai făcut și alții... --Ia-o domol, zăvodule, să n-o dai cu oiștea-n gard. Ascultă ce spune hatmanul prins la înghesuială de prea cucernicii călugări: Iar acum, după doi ani, fiindu egumen la... mănăstire Bărboiul, svinție sa arhimandrit chir Sava au căzut cu rugăminte... să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fieful lor. Cum aflu noutăți, te iau pe sus și te duc acolo - îmi răspunde el zâmbitor. În clipa următoare, dispare în galopul calului. Îl urmăresc resemnat. După scurtă vreme, apare în același galop nebun, zguduind dughenile din jur. --Mai domol, streche, că scoli și morții! Asta nu știu dacă am rostit-o, dar știu că am gândit-o. Ca un adevărat călăreț de Țarigrad, a sărit din șa și a aruncat dârlogii în mâna unui copilandru apărut ca din pământ
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
rău nu scapi așa ușor... --Ia seama cum vorbești, cumetre, că îndată întorc foaia și...! --Și? --Te las să vorbești de unul singur. Atunci vei vedea cum mergi din gard în șanț și ai să mă strigi în ajutor. --Mai domol, țâfnosule! Nu te bosumfla pentru o nimica toată. Am zis și eu o vorbă, fiindcă nu-mi dădeam seama dacă ce mi s-a întâmplat astă noapte a fost realitate sau am visat. --Ai visat, fiindcă dormi de poți să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Târgul Fânului, spre Târgul Făinii sau cine mai știe spre care colț al târgului. Una-i să ieși pe poarta mare și alta-i s-o iei pe scurtătură. Altfel nu știu de ce nu au zidit portița din zid... “Mai domol, cumetre, cu vorbele în doi peri despre cinstitele fețe călugărești, că nu ești singur” - m-a apostrofat gândul de veghe. “Trebuie să-mi spun părerea deschis, fiindcă am întâlnit lucruri prea puțin ortodoxe, făcute de sfințiile lor, începând chiar cu Înalt
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca un disc cu lumină argintie, ne privea insistent, îmbiindu-ne la plimbare. Bătrânul ne-a șoptit: --Să mergem în poiană, ca să ne umplem sufletul cu lumina crăiesei din înalturi. Am pornit. Înainte mergea bătrânul, sprijinit de brațul Sevastiței. “Mergi domol ipochimene. Nu vezi că bătrânul anume potrivește lucrurile ca voi doi să rămâneți singuri și să vă bucurați cât mai mult unul de altul?” - mi-a șoptit gândul de veghe... Era o noapte caldă cum numai în miez de toamnă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-i spui Sevastiței cum se spue, mamă? --Așa m-au învățat să-i spun - Sevastița - dragule. --Cine? --Sfinția sa și Sevastița... “Întreab-o dacă știe cine este tatăl ei, amețitule ce ești!” - s-a răstit la mine gândul de veghe. “Mai domol cu invectivele, amice, că nu suntem de-o seamă!” “Hopaaa! A prins vulpea la rană. Adică cum nu suntem de-o seamă, cumetre?” “Uite că nu suntem și gata!” “Cuuum?!” “Apoi pre când am deschis eu ochii spre lume, tu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
candela atârnată în colțul dinspre răsărit. Știu de ce. Bătrânul e în biserică, la vecernie... Intru și eu, să mă închin la sfintele icoane. Aștept apoi retras într-un colț mai ferit. Dintre glasurile care cântă îl recunosc pe al bătrânului...Domol, melodios, îmbietor...În cele din urmă, așteptarea a luat sfârșit. Călugării ies din biserică cu mers domol și capetele plecate. Nu-l văd pe bătrân printre ei. Nu mă mișc din locul meu, însă. Când credeam că m-am înșelat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să mă închin la sfintele icoane. Aștept apoi retras într-un colț mai ferit. Dintre glasurile care cântă îl recunosc pe al bătrânului...Domol, melodios, îmbietor...În cele din urmă, așteptarea a luat sfârșit. Călugării ies din biserică cu mers domol și capetele plecate. Nu-l văd pe bătrân printre ei. Nu mă mișc din locul meu, însă. Când credeam că m-am înșelat în privința prezenței bătrânului la vecernie, simt o ușoară atingere pe umăr. Tresar și întorc capul. În fața mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Vrei să intrăm sau mergem mai departe?” Drept răspuns, pornesc înainte...La o bucată de vreme, printre copaci, se zărește luciul bălții din vale. Acum știu unde ne vom opri...Bătrânul nu-și schimbă pasul niciodată. Așa și acum, merge domol, cu privirea zburătăcită la tot ce-i iese în cale. Îl urmez în același mod. Ajunși pe malul apei, el o cotește spre niște tufișuri aruncându-mi peste umăr: Așteaptă puțin, să caut pârdalnicele celea de scule de pescuit. Le-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
jocul cu alunele...Fac și eu la fel. Spre surprinderea mea, de această dată mă bagă în seamă și pe mine. Una mai îndrăzneață chiar îmi ia o alună din mâna întinsă. Bătrânul mă sfătuiește: Totu-i să faci mișcări domoale și să le vorbești mereu. După această întâlnire veselă, îl întreb pe bătrân: Ce mai face moș Martin, părinte? Cred că s-o fi tras și el la umbră, după ce și-a umplut burta cu zmeură. Să ai grijă, dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
privirea către altar... „Se vede slujind acolo” - gândesc eu. Rămânem o vreme tăcuți, ascultând cântările călugărilor adunați în jurul stranei. Bătrânul îi îngână în surdină...În cele din urmă ieșim, trecând din nou pe sub bolta mare a turnului clopotniță. O luăm domol pe lângă zidul înconjurător și îndată suntem pe o hudicioară unde din dreapta ne privește „biserica papistășească”. O lăsăm în urmă și călcând tot pe lângă zid dăm peste „crâcima” despre care a vorbit călugărul...O dugheană ca multe altele, dar cu gârlici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dacă ar fi fost nedrept, l-ai mai fi iubit cu aceeași tărie? Îl ascult pe bătrân și în sinea mea îi dau dreptate, dar gândesc că o mare iubire nu se împiedecă de un lucru întâmplător... Continuăm să înaintăm domol spre capătul de sus al Podului Hagioaiei. Undeva spre dreapta se simte că se pregătește ridicarea de zid nou. După starea locului unde se văd nenumărate case dărâmate și săpături pentru noi temelii, se pare că acolo se ridică zid
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dintr-odată: ai vorbit de „Târgul Boilor” sau „Bivolăria” și de „Sărăria cea Veche”. Și dacă tot ai adus vorba de acel loc, hai să mergem până acolo. Ne urnim din loc și, după câțiva pași, ulița începe să urce domol. Se aude muget și boncăluit de taur. Uite că am și ajuns în Târgul Boilor. Și pe aici ai să găsești dughene și mai cu seamă crâșme. Păi unde să bea aldămașul cei care au încheiat o vânzare a unei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
rapiditate greu de imaginat, iar lăbuțele din față - ca două mâini minuscule - învârteau aluna cu o dibăcie deosebită... Când am terminat cu acest joc ispititor, ne-am văzut de drum. La portița grădinii, bătrânul mi-a poruncit - în felul lui domol și fără vorbe în plus: Știi unde-i iazul pe malul căruia ai învățat să salvezi peștii de la înec. Du-te acolo, întinde-te pe iarbă și citește. Când crezi că ți-i deajuns, vino în grădină... Am citit cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
străinul merita sau nu încrederea sectei. Numărul a sporit, murmură, stins, ca pentru sine.. Intrusul coborî privirea spre Statut.. — Raportăm o creștere cu peste 30%, în ultimul cincinal. Prevederile pentru deceniul următor arată că vom realiza o creștere... Voce adâncă, domoală, șoptită. „Dreptul să aleagă și să fie aleși, să participe la discuții și să facă propuneri“ citi Dominic în broșură. Rândurile începură să-i joace înaintea ochilor. „Asociație organizată pe principiul centralismului. Organele se aleg de jos în sus, hotărârile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și scaune. După ce scena e pregătită, își face apariția Zhang Min. Pare deja plictisit. Cere ca audiția să înceapă de îndată. Cât așteaptă să-i vină rândul, Lan Ping se uită cu atenție la regizor. E un bărbat cu glas domol, îmbrăcat cu o jachetă neagră din bumbac și poartă o beretă franțuzească neagră. Fumează o țigară și are o cană de ceai în mână. Asistenții lui le cheamă pe participante după numere. El le privește cu chipul lipsit de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îmi ești prieten? întrebă Abdul pe neașteptate. îl privi surprins: — Da. Bănuiesc că da. — Tuaregii își scot vălul în fața familiei și a prietenilor... Dar tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se gândi câteva momente și apoi, foarte domol, își ridică mâna și lăsă vălul să-i cadă, permițându-i celuilalt să-i studieze în voie chipul uscățiv și hotărât, brăzdat de riduri adânci. Zâmbi: — E o față ca oricare alta. Mi te închipuiam altfel. — Altfel? — Poate mai bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că, pentru prima oară în viața lui, ceva îl îngrozea cu adevărat. Luminile erau altele, dar nu și umbrele, căci nu exista nici un obiect în stare să proiecteze cea mai mică umbră pe nesfârșita întindere albă. Ultimele dune se stingeau domol, ca niște limbi însetate sau ca valurile lungi ale unei mări fără putere pe o plajă nețărmurită, capricioasă graniță pe care Natura și-o impusese fără o rațiune aparentă; fără să-i explice nimănui de ce acolo se sfârșea nisipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu cheia și cu maneta în același timp. Nimic. Cheia și pedala. Nimic. Cheia și pedala din dreapta, și motorul urlă accelerat peste măsură, dar continuă așa, și când, foarte încet, slăbi apăsarea piciorului, constată satisfăcut că mergea în continuare, sforăind domol. Continuă să încerce cu frâna, ambreiajul, acceleratorul, cu frâna de mână, întrerupătoarele de lumini și schimbătorul de viteze și, când tocmai îl apucase disperarea, vehiculul facu un salt înainte, roțile din spate trecură peste caporalul Osman și mașina se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
greșit cu nimic oare cum a trăit, Îmi spui? Dacă, pentru că fac rău, Tu cu răul mă pedepsești, spune-mi, Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?1 Omar KHAYYAM I Uneori, la Samarkand, În seara unei zile domoale și posomorâte, unii orășeni lipsiți de ocupație vin să dea târcoale prin fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
el zidul cuviinței. Se simte amenințat de spectacolul acestui om decăzut, copleșit, ar vrea să facă se Întoarce din drum, să se Îndepărteze. Dar știe că nu va lăsa pradă mulțimii un tovarăș de-al lui Avicenna. Face trei pași domoli, demni, ia aerul cel mai detașat, ca să spună, cu un glas ferm, Însoțit de un gest suveran: — Lăsați-l să plece pe acest nefericit! Șeful bandei tocmai plecase asupra lui Jaber; se Îndreaptă apoi se apropie greoi de intrus proțăpindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]