1,248 matches
-
prăpădesc de râs. Pe străduța unde au ajuns nu se aude țipenie. În afară de zarva lor. Ce pizda mă-sii o fi având în gioarsa asta de geantă a lui? Mazilu a râs împreună cu ceilalți, dar furia nu i s-a domolit. Chițu o face pe șeful, bineînțeles tot în zeflemea, și își rotește privirea peste capetele celorlalți mijindu-și ochii a superioritate. Spune: Vrea cineva să-i dăm geanta înapoi lu' dom' profesor? Se înalță un cor de chiote amuzate. Vrea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de-aia țipi și plângi. Apoi a trebuit să mă pipăi, ca să mă asigur că mai am portmoneu, mădulare, față, sulă, ființă. Apoi a trebuit să alerg plângând pe spațiul betonat, prin ploaia care cădea, până când spaima mi s-a domolit și am recunoscut orașul și pe mine însumi pe străzile fără viață și culoare. Apoi a trebuit să găsesc un taxi și să mă întorc aici Tipul nu a vrut să mă ia până nu i-am arătat banii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lapte, expresia pierdută, răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea mai potrivită rugăminte. Tatăl a făcut grăbit corecțiile necesare - nu fără blândețe, nu, în nici un caz. Mâna palidă a copilului era ridicată și, cu vârful degetelor, părea să domolească mâna mai oacheșă, mai ocupată... M-au întristat ochii aceia atât de prematur îmbătrâniți, legați de obiectul pal și supus. * — Tu ai plâns, am spus. — Ei, puțin. Mai deloc. — Ba da, mincinosule. Te-am văzut. — Poate. Să știi că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu, văd că nu-ți place deloc. În timpul, am spus eu. Îmi place în timpul. Nu după. În tot materialul ăsta se întâmplă același și același lucru. — Am înregistrat totul. Aparatul ăsta poate să transmită simultan și ulterior. Acțiunea s-a domolit. Butch vorbea acum, încet, cu ochii îndreptați spre cameră. O clipă, capul meu s-a săltat și a privit peste burtă, după care s-a prăbușit la loc. Ce spune Butch? Contrastul vizual. Tinerețea și bătrânețea. Eu sunt senină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a zilei. Nici măcar n-a vrut să-și bea sucul. L-am văzut și pe Big Bruno stând supărat în umbra holului. I-am dat un telefon lui Fielding și l-am convins să se ducă în centru, să-l domolească pe Spunk. Apoi am pătruns în dormitorul opulent ca un bordel al lui Lorne. Stătea acolo, în întunericul draperiilor trase, cu ochii goi fixați pe perete. După o oră sau două mi-a spus ce se întâmplase: — Fii sincer cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
departe, dar puștiul era epuizat. Nu mai era bun de luptă, cel puțin în seara asta. — Ești singur? l-am întrebat eu. A încuviințat trist cu o mișcare a capului, ceea ce am făcut și eu. Adrenalina sau combustibilul bătăii își domolise acțiunea asupra mea și îmi simțeam picioarele grele. Poți să ieși învingător dintr-o bătaie, poți câștiga chiar foarte ușor, dar la vârsta mea, câștigul nu e foarte detașat... O vreme m-am uitat la el, la fața lui înfrântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu vaporul pe Neva. Ce să-ți spun despre Italia? — Oprește-te puțin! am dat din nou să-i domolesc ritmul trecerii prin lume. Hai, măcar în Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de creație a început la Roma, unde am avut un atelier de pictură splendid în Via della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
colivie pentru porumbei și duminică o să venim să-i vedem cum zboară! Hotărăște!” Ceasornicarul privea peste mulțime. Nu se mai uita la hulubi. Cei adunați ar fi vrut să-l audă: o scuză, o explicație, o vorbă, două, care să domolească puțin lucrurile. Și gloata o lăsase mai moale. Se trezise stârnită de câțiva inși mai guralivi, în frunte cu Starostele postăvarilor, și tocmai aceștia dădeau acum îndărăt, lăsându-i, de nu se putea altfel, pe alții să arunce primii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai moale. Se trezise stârnită de câțiva inși mai guralivi, în frunte cu Starostele postăvarilor, și tocmai aceștia dădeau acum îndărăt, lăsându-i, de nu se putea altfel, pe alții să arunce primii cu piatra. Zi-ne ceva, Ceasornicarule, și domolește-ne! Le-a zis. Vorbe parcă pe dos alese, întărâtând iar mulțimea. Întâi a amuțit-o. „Orologiul acesta - am crezut că v-ați dat seama - nu măsoară doar timpul, așa cum fac cele pe care le știți. Iar dacă mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Olgăi fiind foarte aproape de cea a Inei. Văzând-o pe Olga la poartă, însoțită de doi bărbați care-i sprijineau mersul instabil, mama ei ieși alarmată în prag, întrebând fără încetare: - Ce s-a întâmplat? Ce? Fata căută să-i domolească temerile: - Nimic deosebit, mamă! Nu te îngrijora, mi-a venit așa cu leșin, știi că am mai avut eu asemenea crize... - Nu vrei să mergem la spital? Chem imediat un taxi. Ce zici, Olga!? - Nu, nu e nevoie, am să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
importanță. — Mă duc peste ei! Îi omor! Cine plânge aici? De ce plângi, Vasile? — Potolește-te, măi băiete, o să fie bine. Ai să vezi, n-o să ți se Întâmple nimic. Ajunge, că dăm amândoi de necaz, Vasile... Încerca maistrul să-l domolească. Hai să mergem de-aici, tocmai aici te ai găsit tu să faci scandal? Hai, vino-ți În fire, Vasile, ești băiat deștept... Înfricoșat privea În stânga și În dreapta, cu ochii bulbucați, el Însuși isteric, Îl luase În brațe pe Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nu plângă, atunci când pasărea gândului sărută mărunt fruntea poeziei și-mi lasă în zvâcnetul tâmplei câte un vers... pentru el... nu mai alerg. rămân cu ochii pe tavanul la care priveam nopțile, împreună cu tine, copile, când jocul durerii se mai domolea iar tu, bulgăre de aur, râdeai păcălindu-mi inima să nu se mai zbată. câtă frică, Doamne, am învățat să domolesc... cât din urletul fiarei am învățat să ascund, sub măștile atât de prost construite încât, copilul cu ochii din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai alerg. rămân cu ochii pe tavanul la care priveam nopțile, împreună cu tine, copile, când jocul durerii se mai domolea iar tu, bulgăre de aur, râdeai păcălindu-mi inima să nu se mai zbată. câtă frică, Doamne, am învățat să domolesc... cât din urletul fiarei am învățat să ascund, sub măștile atât de prost construite încât, copilul cu ochii din cărbunele iubirii mă citea ca pe o filă banală a singurătății asumate... Anișoara IORDACHE semn de trecere bănuieli: mă așteaptă printre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile, apoi o cârmi într-o șosea pietruită și largă, unde își mai domoli mersul. Culae recunoscu drumul pe care venise cu o seară mai înainte și zări undeva în dreapta, nu departe, râul și podul cel mare. Mergând, nu se întâlneau cu nimeni pe drum și peste tot domnea aceeași pace adâncă, de miez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scufunde. * În acele zile și săptămâni lungi de iarnă grea, așa cum nu mai fusese vreodată alta, avu loc o întâmplare cumplită și stranie, despre care se vorbi multă vreme după aceea. Într-o dimineață, după ce ninsoarea și viscolul se mai domoliră, fură descoperite, prin apropiere de pădurea și de lacul Pusnicu, în vecinătatea reședinței de raion, în niște locuri cam pustii, rămășițele unor militari sovietici, despre care se crezu mai întâi că fuseseră devorați de lupi. În zăpada răscolită de urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întunecat. Alina a zâmbit de faptul că, atunci când a ajuns pe marginea șanțului, făptura neînsuflețită, murdară de noroi repeta mecanic: mama! mama! mama! Pentru ea, acest cuvânt nu mai avea nicio semnificație. Ploaia își continua repertoriul, deși vântul se mai domolise nițel. Drumul îngust devenise pustiu. Doar o fetiță de zece ani și un câine mare, lățos tulburau noaptea monotonă de toamnă. Pățeau alături ca doi vechi prieteni pe care îi aștepta un drum lung. Gândul nebunesc care îi străbătu pentru
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei doi. Pentru prima oară de multă vreme, ar fi vrut ca timpul să stea În loc. CÎnd Marie se trezi, energia ei regăsită nu mai suportă să rămînă Închisă nici măcar o clipă În camera aceea strîmtă. Lucas izbuti s-o domolească pînă ce ajunse la automatul de cafea. Marie analiza deja toate datele pe care i le Încredințase. - Copiii ei erau cu totul handicapați, iar asta se Întîmpla acum patruzeci de ani. Există prescriere de crimă, Yvonne nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Destinul Își lasă amprenta asupra locurilor, ca și asupra vieților oamenilor, se gândi. Și, asemenea vieților, și pietrele pot fi clădite Întru rău. Voia să fie lăsat singur. Simțea nevoia să respire, În speranța că aerul de afară Îi va domoli spasmele. Se gândi la mica rezervă de aconit pe care o avea În chilie, dar se Îndoia că ar fi fost suficientă pentru a-i potoli durerea. Iar, la ora aceea a dimineții, era cu neputință să găsești deschisă prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el zâmbind, ca și cum ar fi azvârlit la voia Întâmplării o ipoteză absurdă. — Chiar asta s-a Întâmplat. Iar crima pe care o cercetez plutește pe urmele voastre. Asupra cuvintelor sale se lăsă o tăcere subită. Până și zgomotele tavernei se domoliseră. Cu coada ochiului, Dante văzu cum și Baldo, cârciumarul, se apropiase de locul lor. De la acea distanță, părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine. Se blestema pentru că fusese atât de neprevăzător: un prior al Comunei Florenței ar fi trebuit să se comporte cu mai multă sobrietate, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încă dinainte de a Îmbrăca straiele de prior, am avut prilejul de a constata opoziția dintre intențiile papei și sfatul, cuvântul și faptele mele. Fața lui Acquasparta se Încordă Într-o grimasă. — Se pare că Încăpățânarea domniei tale nu s-a domolit, cu toate că responsabilitatea rolului pe care Îl Îndeplinești ar trebui să te Îndemne la atitudini mai Împăciuitoare. Ce anume Îți induce atâta siguranță? Ești cu adevărat atât de sigur că faptul că aparții de partida Albilor te pune la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lămurit. La colțul străzii se găsea o cârciumioară. Se așeză pe o bancă afară, sub copertina care ferea intrarea, În timp ce cârciumarul scotea din ulciorul de lângă drum o măsură de vin alb. Lichidul căldicel Îi coborî pe gât fără să Îi domolească arsura. Luciul aurului artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pur În minele din patria sa. Știa că arama aceea nu există pe pământurile cunoscute. Am Încercat să Îl cumpăr și pe dânsul cu o sticluță de chandu. Am nădăjduit că, mai mult decât aurul, secretul acela avea să Îi domolească mândria intelectuală. Dar el voia altceva... voia prea mult. Privirea marinarului se Îndreptă pentru o clipă spre femeie. — Urma să caute și să găsească. Și el a plătit pentru excelența lui, adăugă cu un zâmbet palid. Poate că lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință. Iubitul meu, ești prizonier iubirii tale. Mă plămădesc în tine ca unică ființă. Chipul ți-e ars de nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau să te las risipei pradă, în ochii mei nu va muri nicicând chemarea înfiorând mute troiene de zăpadă, Iar visele-mi nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rază de zece metri de jur împrejur? M-am aruncat pe patul răvășit, ca să scotocesc prin așternut, în căutarea... și iată-l! — Alo? am gâfâit. — Claire. Vivian. Ce-ai pregătit pentru cartea lui DulceDelicios? Vivian. Pulsul nu mi s-a domolit. De unde dracu’ făcuse rost de numărul meu de-acasă? Nu era trecut în cartea de telefon, iar pe asistentul ei îl mințisem și-i spusesem că nu am decât telefon mobil. Îl rugasem până și pe Randall să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]