3,431 matches
-
C. & Layton, L. (1988), The changing self: Using personal documents to study lives. Journal of Personality, 56 (1), 41-74. Sutton-Smith, B. (1986), The development of fictional narrative performances. Topics in Language Disorder, 7 (1), 1-10. Tannen, D. (1990), You just don’t understand. New York: William Morrow. Tetlock, P.E. (1991), An alternative metaphor in the study of judgment and choice: People as politicians. Theory and Pyschology, 1 (4), 451-477. Thompson, S. (1994), Changing lives, changing genreS: Teenage girls’ narratives about sex and
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
L. (1988), „The changing self: Using personal documents to study lives”, Journal of Personality, 56 (1), pp. 41-74. Sutton-Smith, B. (1986), „The development of fictional narrative performances”, Topics in Language Disorder, 7 (1), pp. 1-10. Tannen, D. (1990), You just don’t understand, William Morrow, New York. Tetlock, P.E. (1991), „An alternative metaphor in the study of judgment and choice: People as politicians”, Theory and Pyschology, 1 (4), pp. 451-477. Tetlock, P.E., Suedfeld, P. (1988), „Integrative complexity coding of verbal behavior”, în
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Cristian Tudor Popescu, acesta redefinindu-i, cu un accent personal, profilul (în articolul Dragul și îndepărtatul meu tânăr: „Ce pot să-ți ofer? Nu prea mult: paginile acestei mici și gălăgioase reviste. Cred că poți găsi în ea ceea ce visa alt don Ernesto, Hemingway pe numele său de familie, adică un loc curat și bine luminat”). Acum „Pagina scriitorului tânăr” și o consistentă antologie SF (cu nume ca Stanislaw Lem, Isaac Asimov, Ray Bradbury) se adaugă rubricilor deja consacrate; apropierea de profilul
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285187_a_286516]
-
existat erori cauzate fie de anumite decizii greșite, fie de absența sau amânarea unor decizii. Dar, pentru că trăim într-o lume relativă, avem „dreptul la eroare” și ca persoane, și ca instituții, mai ales în copilărie.... Dar, „if you lose, don’t loose the lesson!”. După vârstă, asistența socială a intrat în adolescență: este perioada marilor vise, a marilor schimbări și a marilor decizii. Este perioada tranziției subtile spre independență și autodeterminare, spre o viață individuală într-o societate liberă. Mai
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
vă pune să vă împrumutați? Din ușa odăii celei mici, în cerdac ieși și Iordache, gros și mare, mirosind a argăseală. Se uită la oameni cu ochi subțiați și zise domol : - Oameni buni, nu-i potrivit să vă adresați lu’ don’ procoror. El face anchetă pentru Melinte, Dumnezeu să-l ierte, că l-ați mâncat fript. Duceți-vă acasă și spuneți celor care se știu cu datorie să nu creadă c-au scăpat dacă l-ați omorât pe percitor. Unde nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca prima mea mișcare să nu fie ridicolă. Înclinat de pe atunci la neurastenie, găseam un motiv bun de chin. Și exclamam ridicol - ridicol pe care-l credeam atenuat, deoarece îmi dam seama de prezența lui: Nu voi fi niciodată un don Juan!" Le examinam tot timpul pe cele trei muze, în grup și, uneori, pe câte una, fără să le disting la început bine și fără să am vreo preferință. Pe atunci mi se părea că semănau între ele. Dădeam fiecăreia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gândit la mine. Se făceau și glume, iar camarazii mei - mi se părea - nu mă invidiau prea mult. Aveam și remușcări. Mă simțeam vinovat față de speranțele pe care o lăsam să și le puie în mine. Tragic început pentru un don Juan... Dar era prea târziu să mă opresc în drum. N-aș fi avut curajul - și mi-ar fi părut prea umil - să provoc o explicație sinceră. Ca să fiu drept, mă obișnuisem cu viața mea nouă și-mi era frică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Carlota Joaquima, era cu trup și suflet alături de Don Miguel, iar Regele, devenit cu timpul pasiv și abulic, voia să se răzbune împotriva vitalității și energiei soției sale, lovind în moștenitorii Tronului... Pentru că, fără îndoială, adevăratul moștenitor al Tronului era Don Miguel. Don Pedro era acum Împărat al Braziliei, iar legile Monarhiei portugheze excludeau de la Tron un cetățean străin. Don Pedro declarase chiar război Portugaliei și săvârșise acte de inamiciție față de fosta sa patrie. Ceva mai mult, un capitol din vechile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie întotdeauna de partea unei singure părți. Și, cu toate acestea, poporul nu aclama pe Don Pedro. Pe unde trecea oastea "liberatoare", ard mănăstirile, sunt alungați preoții. Cu câteva mii de oameni, atâți câți îi mai rămăseseră, Don Miguel capitulează, la 26 mai 1834, la Evora Monte, dând o proclamație armatei sale, în care explică de ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
iar uzurpatorul era fratele Don Miguel. Palid, Don Pedro se ridică și strigă: "Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don Pedro (n.r.) necontenit și publicul începe să atace loja regală. Sunt chemate trupele în ajutor. Furia cu care își manifestase Don Pedro indignarea l-a costat scump pentru că o gravă hemoptizie i-a înroșit batista de sânge. E silit să fugă pe un coridor de serviciu împreună cu soția și fiica sa, Regina, urmărit de manifestanți, sub o ploaie de pietre. La
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
grandios edificiu colonial care existase vreodată în istorie. Acestea erau roadele a două veacuri de nenoroc, de somnolență, lupte civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Și deși Don Carlos izbutește să depășească momentul critic, se poate spune că ultimatumul a fost lovitura decisivă dată monarhiei. Căci anul 1890 înseamnă trezirea conștiinței și a orgoliului național portughez; iar aceste forțe cresc și se organizează împotriva regalității. Don Carlos mărturisea mai târziu că aparține "unei monarhii fără monarhiști". Într-adevăr, așa zisele partide de guvernământ erau monarhiste numai când li se încredința puterea. În opoziție, pentru a crea cu orice chip greutăți guvernului, fraternizau cu revoluționarii. Asprele critici
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
președintelui a fost calul troian al revoluției în inima burgheziei portugheze. IV REGICIDUL ȘI INSTAURAREA REPUBLICII În 1906 Joîo Franco se află la guvern, în cartel cu progresiștii lui Jose Luciano de Castro. Este așa numita "concentrare liberală", pe care Don Carlos se trudise de multă vreme s-o realizeze. Formula nu durează însă decât numai câteva luni. Când progresiștii îi retrag sprijinul, Joîo Franco prezintă Regelui demisia; nu putea guverna singur, împotriva unui Parlament ostil. Ultimele alegeri aduseseră în Adunarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
plăcea, în primul rând, înfățișarea lui: prea gras, prea chipeș, cu un zâmbet pe care-l socoteau ironic și disprețuitor. Ducea, apoi, în credința supușilor săi, o viață imorală; vânătoarea și aventurile galante erau singurele lui îndeletniciri. Seriozitatea cu care Don Carlos rezolvase problemele politice externe, după criza ultimatumului, era un lucru de care foarte puțini vorbeau. Realele lui însușiri politice nu găseau ecou în marea masă portugheză pentru că nu exista între Tron și neam nici o legătură caldă, de simpatie. Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
izbucnit revoluția și s-ar fi instaurat mai de vreme republica - dar poate că monarhia s-ar fi putut consolida, sub tânărul Suveran Don Manuel II, pe care portughezii încă nu-l iubeau, dar nici nu-l urau ca pe Don Carlos. Consiliul de Stat însă, hotărăște altfel. Tribunii revoluționarii sunt eliberați, gazetele republicane își reiau apariția. La înmormîntarea lui Don Carlos nu asistă aproape nimeni. În schimb mormintele regicizilor sunt troienite de flori și se organizează manifestații uriașe în cinstea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe sprijinul total al Președintelui Republicii. Trecând de partea lui Salazar, împotriva unor elemente izolate ale armatei, generalul Carmona salvează încă odată revoluția. XIII. O REVOLUȚIE SPIRITUALĂ " Răul vine de departe!...", ar fi putut spune Salazar, întocmai cum exclamase cândva Don Carlos. Dar era un rău care, cel puțin, nu mai exercita nici un miraj. Optzeci de ani de liberalism și douăzeci de ani de demagogie republicană promovaseră o serie de concepții și creaseră o seamă de instituții care, prin simpla lor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Constituției. Oliveira Martins, Portugal contemporîneo, 2 vol. (Lisboa, 1881; ed. VI, ibid 1925); Joao Ameal și Rodrigues Cavalheiro, Erratas a História de Portugal: De Don Joao V a Don Miguel (Porto, 1939), p. 199 sq.; Olivera Lima: Don Pedro e Don Miguel. A querela da suces-sîo, 1826-1828 (Sîo Pado-Cayeiras-Rio, 1925); Don Miguel Sotto-Mayor: A Realeza de Don Miguel (Porto, 1882); Alfredo Pimenta, Estudos filosóficos e criticos, p. 183 sq. Despre Gomes Freire de Andrade, cf. António Sardinha: Ao principia era o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aur cu doi lei bucata și mai dă pe deasupra ca premiu un ac de cravată tot de aur; împărăteasa Germaniei a făcut cadou împăratului doi prinți gemeni; prețul rapiței s-a urcat; Pepita Ximenez s-a înamorat de cumnatul ei, don Diego. Vezi că nu știai? După marș, a cântat un ofițer de două ori Luna doarme. Și pe urmă am adormit și eu". Masa era acum inundată și peretele tapetat de gângănii de o sută de specii, bijuterii cu forme
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
familiarizați cu filmul lansat și în România în toamna acestui an - ceea ce pierde filmul sunt tocmai nuanțele psihologice ale cărții și tulburătoarea ei lipsă de finalitate. Nu, personajul lui Zoë Heller nu e o lesbiană la senectute cu comportamente de don Juan vamipirizant, care urzește planuri de seducție și ticăloșie în singurătatea casei ei mohorâte și nici, conform clișeului, nu trece mai departe la următoarea victimă, așa cum se întâmplă în film. Sigur că scenariul e ingenios, iar rezolvarea mai degrabă sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a făcut o gaură în ușă și a tras cu ochiul (to peep). Se spune că a orbit instantaneu. Lothario, personaj din piesa lui Nicholas Rowe, 1703, The Fair Penitent. Personajul a devenit un simbol al cuceritorului, un fel de Don Juan englez. Seria de filme Carry On, care a început în 1958, era formată din filme de buget redus, disprețuite de criticii de film, dar foarte populare, care puneau în cheie comică, adesea vulgară, locurile comune ale culturii britanice, monarhia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de educație. Avea însă nevoie de recomandarea cuiva din estul Europei. Despre nimeni nu am mai scris cu atâta căldură. După câteva săptămâni, am primit o carte poștală de la ea. „It’s OK. Do you remember: Help someone... You remember, don’t you?” Full circle. Mă gândesc adesea la Jan, când plouă târziu, în nopțile de vară... Asta-i o poveste simplă, dar arată cât de dispuși sunt ei să ne înțeleagă dacă noi ne înțelegem, să ne prețuiască dacă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
el ludic, pe când eu îi spuneam pe o terasă singuratică despre Dania și cum amuțesc Micile sirene. Se țesea o prietenie misterioasă, suspendată din timp și de timp. Cum câteva zile a citit două Go Westuri de-ale noastre: „Mihaela, don’t Go West, Go Ahead!”... avusesem inima strânsă. Era primul nostru cetitor. Cel mai greu cu putință. Au fost câteva experiențe care, luate pe rând, cum ți-am spus, m-au dus țintă spre beci. Adăpostul pentru femei bătute. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
miră, întreabă de ce, dar cel venit dă din umeri că nu știe. Lung se scarpină în creștetul capului, intră în casă, își pune căciula. Iese. - Acu’? - Acu’, răspunde celălalt, în timp ce traversează drumul spre poarta de vizavi. - Da ’ cine mă, cheamă don’ Ștefan? - Primarele, rosti cel întrebat, era primarul numit cu două săptămâni înainte, iar cel ce răspunde este contabilul primăriei, adică socotitorul, cum i se spune acum. Cum să nu știe el de ce-l cheamă? Când ajunse în fața primăriei, era grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai schimbătoare decât pielea unui cameleon, după cum spunea un poet din Denia. Și, în vreme ce Fatima fugea din cetatea pierdută, Soraya își relua prompt vechiul nume, Isabel de Solis, și își boteza cei doi fii, Saad și Nasr, care deveneau astfel don Fernando și don Juan, infanți ai Granadei. Ei n-au fost singurii membri ai familiei regale care au abandonat credința părinților pentru a deveni granzi de Spania: Yahya an-Najjar, efemerul erou al „partidei războiului“, le-o luase deja înainte în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pielea unui cameleon, după cum spunea un poet din Denia. Și, în vreme ce Fatima fugea din cetatea pierdută, Soraya își relua prompt vechiul nume, Isabel de Solis, și își boteza cei doi fii, Saad și Nasr, care deveneau astfel don Fernando și don Juan, infanți ai Granadei. Ei n-au fost singurii membri ai familiei regale care au abandonat credința părinților pentru a deveni granzi de Spania: Yahya an-Najjar, efemerul erou al „partidei războiului“, le-o luase deja înainte în privința asta, primind titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]